China, diplomatul neutru rasplatit prin resurse la preturi derizorii

In contextul tensiunilor dintre Occident si anumite state din Orientul Mijlociu sau Rusia, Beijingul profita din plin de avantajele neutralitatii diplomatice in aceste conflicte, alimentandu-se hulpav cu combstibil ieftin de la opozantii ferventi ai puterilor occidentale.

In multe cazuri, embargourile comerciale impuse unor state de Uniunea Europeana sau Statele Unite isi dilueaza rapid efectul in urma infuziei de capital chinezesc, arata o analiza publicata de revista Foreign Policy.

In plus, efectul politicii de asigurare a securitatii energetice dusa de China in ultimul an ar trebui sa starneasca ingrijorarea Washingtonului, mai cred specialistii.

Negocieri rezolvate la foc rapid

Vreme de un deceniu, China a negociat fara succes cresterea importurilor de gaze naturale din Rusia la un pret mult mai avantajos. Problema a fost transata insa cu multa rapiditate dupa declansarea crizei ucrainiene, in care Moscova s-a trezit izolata de blocada economica impusa de UE si SUA.

In doar cateva runde de intalniri, un Putin cu cutitul la os si un Li Keqiang cu banii la indemana au semnat rapid, in luna mai, contractul de 400 miliarde de dolari pentru livrarea combustibilului.

Avantajul a fost fara indoiala resimtit din plin de partea chineza, care a stiut sa isi fructifice pozitia neutra mentinuta pe intreaga durata a crizei din Ucraina si a scandalului international legat de adapostirea dictatorului sirian Bashar al-Assad de catre Moscova, o situatie care nu este un simplu eveniment in strategia politica externa a Chinei.

Beijingul a stiut, de asemenea, sa isi deschida drum si catre statele exportatoare de petrol din Orientul Mijlociu, pe fondul tensiunilor inregistrate de interventiile militare ale statelor NATO in aceasta regiune.

Arabia Saudita, Oman, Iran si Irak exporta din plin petrol catre China. De altfel, China urmeaza sa ocupe, la sfarsitul acestui an, si locul I mondial la consumul de petrol, surclasand Statele Unite in aceasta privinta. In plan intern, China depune deja eforturi masive de a dezvolta infrastructura de transport "aurului negru" din Rusia si Kazahstan ca parte a programului de securitate energetica gandita de Beijing.

Totodata, inca cinci terminale pentru gaze naturale se afla in constructie in porturile chinezesti, ducand numarul total al acestor obiective la 14, pe masura ce contactele externe ale Chinei se extind in zona Asia/Pacific dincolo de traditionalii parteneri din Qatar ai Beijingului.

In cautarea gazelor de sist

Productia interna de combustibil este, la fel, o metoda care agita spiritele in randul oficialilor de la Beijing, pe masura ce acestia copiaza la indigo strategia Statelor Unite de explorare si exploatare a zacamintelor de gaze de sist.

De altfel, un memorandum stabilit in 2010 intre Washington si Beijing prevede ca expertii americani sa asigure asistenta partii chineze in exploatarea acestor zacaminte estimate la 25.000 de miliarde de metri cubi de gaz.

O rezerva considerata ca fiind cea mai mare din lume si pentru a carei exploatare China cheltuieste in prezent de patru ori mai mult decat Statele Unite.

Acordul incheiat intre cele doua state prevede si acordarea consultantei tehnice pentru reducerea poluarii, o problema in care statul chinez este pus la colt de catre comunitatea internationala.

Dar pe masura ce SUA avanseaza in explorarea relatiilor diplomatice si economice cu cea de a doua forta economica a lumii, Beijingul isi face planuri separate de intarire a pozitiei in regiune.

Asia, cucerita pas la pas

Disputa pe apele teritoriale din Marea Chinei de Sud, dusa pentru dreptul de exploatare a rezervelor de gaze naturale, a agitat apele intre China, Filipine, Vietnam, ultimele doua state fiind considerate aliati strategici ai americanilor in regiune.

La fel, controversele legate de o problema vizand drepturile teritoriale asupra insulelor Senkaku si Diaoyu in Marea Chinei de Est tine in continuare incordate relatiile milenare intre Tokyo si Beijing.

Cu toate acestea, chinezii dau dovada de abilitati diplomatice de invidiat, gasindu-si rapid aliati in state precum Myanmar, tot prin metoda contractelor de livrare de combustibil sau in cadrul juntei militare tailandeze.

Alte investitii de 34 de miliarde de dolari s-au scurs prin intermediul subsidiarelor China National Petroleum Corporation in Orientul Mijlociu, America de Sud si Centrala, Africa si alte zone ale Asiei, vizand concesionarea si exploatarea rezervelor de petrol si gaze naturale din aceste zone.

Washingtonul a plusat timid doar in reiterarea sprijinului acordat in cadrul rundelor de negocieri duse intre China si Filipine, in rest influenta americana in zona Asiei ramanand aproape discreta.

Fara o analiza clara a intereselor Chinei in zonele cu potential energetic, Washingtonul se poate trezi lasat in afara continentului asiatic, pe masura ce China continua sa isi extinda influenta in zona.