Acordul TPP, o pacaleala? Ce pericole ascunde afacerea cu liber schimb

Ministrii si negociatorii din SUA si alte 11 state situate in regiunea Asia-Pacific s-au asezat la masa discutiilor si au pus la punct ultimele detalii legate de incheierea parteneriatului Trans-Pacific (TPP), dar intreaga afacere s-ar putea dovedi un cutit cu doua taisuri, cred economistii Joseph Stiglitz si Adam Hersh.

Intr-un editorial semnat pentru portalul Project Syndicate, cei doi pun la indoiala chiar esenta intregii afaceri, adica conceptul de liber schimb, care pare sa pice victima intereselor marilor corporatii din diverse sectoare.

Mana libera pentru lobby-isti

Adevarul este ca acordul TPP, vazut ca cel mai mare acord regional in privinta schimburilor comerciale si a investitiilor, se dovedeste doar o intelegere incheiata pentru a include tarile membre intr-un sistem controlat de lobby-istii celor mai mari afaceri din cele doua regiuni.

Adevarul iese la iveala chiar din piedicile aparute in timpul negocierilor, unde reprezentantii unor anumite state au acuzat ca liberul schimb numai liber nu mai este dupa ce analizezi mai bine conditiile incluse in acord.

Noua Zeelanda a amenintat ca se va retrage din parteneriat daca Statele Unite si Canada vor coordona schimburile comerciale trans-pacifice din industria laptelui.

Australia s-a aratat nemultumita de modul in care Statele Unite si Mexicul conduc discutiile referitoare la piata comuna a zaharului, iar americanii se declara si ei nemultumiti de felul in care Japonia a organizat schimburile comerciale cu orez.

Fiecare dintre aceste industrii sunt sustinute de un numar larg de votanti in tarile respective, iar ele reprezinta doar varful aisbergului in ceea ce priveste modul in care acordul TPP ajunge sa modifice notiunea de liber schimb.

Samanta monopolului

Versiunile acordului care au reusit sa ajunga sub ochii publicului arata si alte pericole, reflectate de negocierile duse pentru extinderea drepturilor de proprietate intelectuala in industria farmaceutica.

In principiu, te-ai astepta ca dreptul asupra proprietatii intelectuale sa promoveze cel putin un nivel acceptabil al activitatii de cercetare. In realitate insa, evidentele indica contrariul.

Abia cand Curtea Suprema de Justitie a Statelor Unite a respins dreptul companiei Myriad de a folosi patentul produsului genetic BRCA s-a ajuns la o explozie a inovatiilor care au generat teste mai bune la costuri reduse.

In acest caz, dispozitiile incluse in acordul TPP ar elimina competitia, ceea ce ar avea ca rezultat cresterea preturilor la medicamente, iar acest lucru este efectul contrar la ceea ce ai astepta de la un acord comercial de liber schimb.

Acordul TPP ar urma sa impuna in industria farmaceutica o serie de misterioase schimbari asupra termenilor "legatura patentata", "date exclusive" sau "componente biologice".

In cele din urma, companiile farmaceutice ar urma sa isi extinda monopolul pe medicamentele patentate, eliminand medicamentele alternative mai ieftine de pe piata si blocand cu anii intrarea in competitie a altor companii rivale.

Cam la acest scenariu s-ar putea ajunge daca SUA reuseste sa isi impuna regulile in privinta comertului cu medicamente pe aceste piete.

Pana unde merge protectia?

Cam in acelasi fel, Statele Unite ar putea sa isi favorizeze companiile din industria tutunului.

De decenii deja, SUA a folosit acordurile in privinta investitiilor transfrontaliere pentru a crea un scut de protectie in fata schimbarilor legislative introduse pe diverse piete.

Sub protectia sistemului ISDS, investitorii au putut sa dea in judecata guvernele unor state daca in timp acestea au adus modficari legislative care au adus atingere profitabilitatii estimate a afacerilor transfrontaliere.

Corporatiile americane sustin ca sistemul ISDS le reprezinta interesele in fata unor parteneri care pot avea un sistem legal condus de regului arbitrate.

Acest lucru este un nonsens, din moment ce o astfel de chichita legala este inclusa si in cadrul acordului TTIP, pe care Washingtonul vrea sa il incheie cu tarile din Uniunea Europeana, iar sistemul european de justitie nu poate fi contestat.

Ca sa ne lamurim, investitorii au dreptul sa fie protejati in fata exproprierilor sau a unor regulii discriminatorii.

Sistemul ISDS merge insa mult mai departe, prin compensarea investitorilor pentru profituri estimate chiar si pe piete unde regulile sunt nediscriminatorii, iar profitul este obtinut in dauna consumatorului.

Spre exemplu, Phillip Morris are doua procese deschise impotriva Argentinei si Uruguayului pentru adoptarea unor legi prin care pachetele de tigari trebuie sa poarte etichete de avertisment referitoare la efectul fumatului asupra sanatatii.

In urma cu cativa ani, guvernul canadian a renuntat sa mai promulge o astfel de initiativa dupa ce a fost amenintat cu un proces similar de catre marii producatori de tigari.

Discutii la secret

Tinand cont de tot valul misterios mentinut asupra negocierilor pentru semnarea acordului TPP, nu ar fi exclus ca industria tutunului sa nu se mai regaseasca reprezentata in cadrul sistemelor ISDS incluse in acord.

Pare, intr-un fel, logic, daca este sa luam in calcul faptul ca aceste dispozitii ar impiedica guvernele nationale sa isi indeplineasca functiile de baza, aceea de a proteja bunastarea si sanatatea cetatenilor lor, sa vegheze la stabilitatea economiei si sa protejeze mediul inconjurator.

Sa ne imaginam cum ar fi functionat aceste dispozitii daca ar fi fost aplicate in perioada in care s-a descoperit efectul nociv al azbestului asupra sanatatii oamenilor.

In loc sa inchida fabricile poluante si sa ii oblige pe producatori sa plateasca pentru daunele produse, sub ISDS, guvernele ar fi trebuit sa plateasca ele daune investiotorilor pentru impunerea unor legi menite sa afecteze profitul estimat al acestor afaceri.

Pentru consumatori ar fi reprezentat o lovitura dubla, acestia fiind nevoiti sa plateasca costurile de ingrijire a sanatatii lor, ca si daunele platite de guvern pentru incercarea de a scoate de pe piata un produs periculos.

Nu ar trebui sa mai mire pe nimeni ca America reuseste sa puna in aplicare acorduri internationale care creeaza orice altceva decat un climat de liber schimb in comertul international.

Cam asta se intampla cand acestea sunt negociate in spatele usilor inchise, departe de privirile indiscrete ale opiniei publice, ba chiar si a alesilor din Congresul american.