Pe contrasens ies scantei!

Joi, 11 Septembrie 2008, ora 14:56
907 citiri

Nu trece aproape o saptamana in care presa internationala economica, dar nu numai, sa nu consemneze incercari ale unor companii din tari "emergente" de a intra pe pietele tarilor dezvoltate prin preluari sau fuziuni de companii ori prin achizitii de actiuni bursiere.

S-ar zice ca s-a cam intors lumea pe dos, caci obisnuiti eram cu intrarile pe sens invers. Iar acum se trag chiar concluzii cu privire la noi configuratii mondiale ale puterii economico-financiare si, prin implicatie, politice.

Desigur ca lumea se tot schimba, dar realitatea este deocamdata ca, desi tot mai dese, incercarile de dobandiri directe de pozitii din partea unor companii din tari mai putin dezvoltate pe pietele unor tari dezvoltate constituie inca exceptiile.

Si, ca orice exceptie, se bucura de o larga mediatizare. Exceptia, neuzualul constituie stire de presa, inclusiv pentru presa economica. Dimpotriva, preluarile si achizitiile in tarile mai slab dezvoltate sunt de decenii uzuale si sunt inca atat de uzuale incat nu le mai da nimeni vreo atentie speciala, fiind tratate global si in devalmasie la capitolul „investitii directe“ sau „investitii de portofoliu“ straine.

Ca etapa istorica in expansiunea internationala a capitalului, cea actuala este determinata de progresele nebanuite ale tehnologiei, de circulatia slab restrictionata a bunurilor si de deschiderea pietelor financiare.

Dezbracat de ideologisme si de hainele politice, procesul este denumit globalizare, desi termenul, la o anali za atenta, nu este deloc adecvat, caci nu trebuie cine stie ce studii pentru a se con stata ca procesul este profund unitaleral sau, poate mai bine spus, cu sens unic: de la tarile dezvoltate catre tarile slab dez voltate. Rar scapa cineva pe contrasens!

Numai intre tarile dezvoltate procesul are dublu sens, pentru tarile slab dezvolta te procesul insemnand doar globalizarea lor de catre capitalul din tarile dezvoltate! Sa nu ne mire deci ca globalizarea are ast fel si partizani – care sunt castigatorii procesului –, dar si adversari, care sunt perdantii. Si numarul celor din urma este imens.

Multi dintre ei nu realizeaza perfect acest lucru, dar reprezinta un potential exploziv cand, intr-un fel sau altul, vor constientiza acest lucru.

Globalizarea este insotita de – daca se evita cumva formularea globalizarea a dus la – o inimaginabila polarizare a bogatiei pe plan mondial. Polarizarea de pe vremea colonialismului – cand sistemul centru/ periferie era oficializat – se dovedeste a fi fost un biet bebelus in raport cu ceea ce exista in momentul de fata.

Si globalizarea accentueaza mereu si mereu discrepantele. 1% dintre cei mai bo gati oameni din lume detin 40% din averile totale mondiale, in timp ce 50% din populatie acumuleaza doar 1% din averi – este concluzia unui raport al Institutului Mon dial de Cercetare si Dezvoltare Eco-nomica (WIDER) de la Universitatea Natiunilor Unite.

O noua faza in expansiunea capitalului international s-a deschis odata cu ca de rea comunismului. Lumea bipolara ca-re ia ii daduse nastere comunismul fusese un challenge puternic pentru capitalul in ter national. Un challenge care l-a mobilizat s-ar putea spune exemplar, astfel in -cat a castigat detasat batalia.

Si a castigat-o nu doar la capitolul eficienta economica si bunastare de masa, ci si la capitolul au dienta internationala. Dar, sa fim precisi: capitalul international a castigat si la capitolul audienta, actionand decent si destul de moral. Caderea comunismului a avut un efect poate pentru unii previzibil, poate pentru altii neasteptat.

Ramas singur si atotstapanitor, capitalul a abandonat retinerile, a aruncat la cos comportamentul de tip „political correctness“ si a dat iama in zonele albe pana atunci ale expansiunii sale, „innegrindu-le“ cu mare viteza. „Luate pe sus“, aceste zone nici nu se gandesc sa reactioneze, desi problemele de identitate vor aparea mai devreme sau mai tarziu.

Realitatea este ca unii din lumea careia pana acum i s-a rezervat doar conditia de „globalizat“ incep sa reactioneze, si anume cum pot si cat pot. Si oricum este vorba de cei care cat de cat pot! Toti cei ce pot o fac angajand in lupta capitalul public, fie din motive ideologice, fie din motive pur pragmatice, caci capitalul privat propriu este slab deoarece in mai toate cazurile nu a avut timp sa se coaguleze pentru a conta in competitia mondiala.

Este interesant ca unii, mai slabi, folosesc mijloacele trecutului (precum nationalizarile), in timp ce altii, mai puternici, utilizeaza mijloacele moderne ale expansiunii internationale pentru iesirea „in lume“ a capitalului public propriu, sub forma unor fonduri de investitii (numite de aceea suverane) care incearca patrunderi in forta pe bursele occidentale, avand tinte precise in domenii sensibile.

Este cazul fondurilor (suverane) de investitii din tari emergente puternice sau bogate in resurse precum China India, Rusia, Brazilia, Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite. Acestea cauta de fapt sa foloseasca exact mijloacele de expansiune ale „globalizatorilor“ traditionali, spre deranjul, abia disimulat, al celor din urma. De aceea, patrunderile lor pe contrasens produc cele mai multe scantei. Deocamdata, scantei, caci despre ce schimbari reale va fi vorba in globalizarea cu sens unic de pana acum abia urmeaza sa se vada!


Analiza de Ilie Serbanescu.