Cine sunt si ce vor arabii israelieni?

Vineri, 16 Februarie 2007, ora 08:34
2889 citiri

In timp ce palestinienii aflati sub ocupatie din Fasia Gaza si Cisiordania incearca sa vina cu o noua viziune nationala palestiniana, arabii israelieni cauta cai de a obine drepturi de cetatenie egale cu cele ale cetatenilor ne-evrei, intr-un stat a carui rabiune de a fi este cultivarea identitatii si culturii evreiesti, noteaza Rima Merriman in editia de joi, 15 februarie, a cotidianului The Jordan Times.

Potrivit unui articol publicat recent in The New York Times, 'un grup de arabi israelieni importanti (se arata intr-un raport dat publicitatii in decembrie 2006) a solicitat Israelului sa inceteze sa se mai autointituleze stat evreu si sa devina o 'democratie consensuala, atat pentru arabi, cat si pentru evrei, fapt ce a starnit consternare si dezbateri pe intreg teritoriul tarii'.

Raportul este intitulat 'Viziunea viitoare a arabilor palestinieni din Israel', iar strategiile cuprinse in acest document vor fi implementate de catre 'Comisia Nationala a Autoritatilor Arabe Locale din Israel'. Termenul de 'arabi israelieni', cum este folosit in articolul din The New York Times, este raspandit atat in interiorul Israelului, cat si in afara, in mass-media si in articole stiintifice.

Accentul cade mai degraba pe primul cuvant 'arabi', decat pe adjectivul 'israelieni'. Termenul alternativ este 'israelieni palestinieni', care produce un fel de soc printre israelieni si chiar printre nationalistii laici, fiind nevoiti sa se gandeasca la palestinienii dintre ei (aproximativ 20 la suta din populatie) ca la niste persoane care nu au nici o contributie in ceea ce priveste agricultura sau constructiile industriale ale statului evreu. In cel mai fericit caz, ei sunt tolerati, atat timp cat se supun idealului sionist, noteaza semnatarul articolului. Arabii israelieni, de exemplu, trebuie sa recunoasca 'existenta statului Israel ca stat al poporului evreu', inainte ca acestia sa poata participa la procesul politic, dupa cum prevede legea de baza din 1992.

Pe de o parte, subtextul folosirii acestui termen subliniaza povestea "sionista": evreii (dintre care majoritatea provin din afara Israelului) au dreptul divin de a locui pe teritoriul istoric al Palestinei, dar palestinianul indigen este un arab generic cu un simt precar al apartenentei la o anumita regiune geografica. Termenul de 'arab israelian' se refera la musulmani si arabi crestini, la ce a mai ramas din palestinienii indigeni, care au scapat de 'purificarea etnica' din 1948, cifrandu-se astazi la 1,3 milioane de persoane.

In mod semnificativ, acest termen nu face referire si la arabii evrei, pentru care se foloseste termenul de 'evrei orientali'. Aceasta notiune nu ii include nici pe beduinii deposedati (aproximativ 100.000), carora nu le este acordata recunoastere legala si care s-au comasat in zona arida a partii de nord-est a Negevului (partea fertila din vestul acestei regiuni fiind rezervata colonistilor evrei). Dar termenul reflecta cu acuratete sentimentul de excludere pe care il simt palestinienii care au acte de identitate israeliene.

Ca cetateni rezidenti intr-un stat format fara vointa lor, ei nu sunt considerati israelieni, ci 'arabi palestinieni din Israel, indigeni, rezidenti ai statului Israel si parte integranta a poporului palestinian si a natiunii arabe si musulmane'. Spus cu propriile lor cuvinte, sunt pur si simplu 'in Israel' si trebuie acum sa isi rezolve problema legata de identitatea lor si sa isi asume responsabilitatea pentru ei insisi: 'Cine suntem si ce vrem pentru societatea noastra?' Afirmarea constiintei nabionale in randul palestinienilor din Israel este curajoasa si spinoasa in acelasi timp. O astfel de constiinta aspira la contracararea unor lucruri intangibile cum ar fi 'transferul emotional si intelectual' si distantarea de cultura lor araba, precum si a unora tangibile cum ar fi teritoriul, politicile de planning si legate de locuinte precum si strategii economice.

Asaltul previzibil israelian asupra acestei noi constiinte va fi crancen, este de parere semnatarul articolului, in special din partea taberei evreilor nationalisti religiosi, dar si din partea aparatului legal israelian, care a legitimizat deja negarea unor drepturi de cetatenie egale pentru cetatenii ne-evrei.

Diferitele segmente ale societatii israeliene ar putea avea opinii diferite in ceea ce priveste caile de a atinge obiectivul 'securitatii' si 'pacii', dar nu a existat practic nici o diferenta semnificativa, referitoare la palestinienii din Israel, intre guvernele de stanga si de dreapta. Accentul ambelor a fost pe natura evreiasca a statului si astfel pe compromiterea drepturilor arabilor israelieni, releva la fel de critic autorul articolului.

Acestia din urma au o multime de motive pentru a respinge "legitimitatea morala" a Israelului si de a lupta pentru drepturile lor: 'Noi am suferit de pe urma politicilor de discriminare structurala extrema, opresiunii nationale, conducerii militare care dureaza din 1966, politicii confiscarii pamanturilor, bugetului si alocarii de resurse in mod inegal, discriminarii in materie de drepturi si ameninbarii cu mutarea. Statul a abuzat, de asemenea, si a ucis cetateni arabi proprii, asa cum s-a intamplat in masacrul de la Kufr Qassem, Ziua Pamantului din 1976 si Intifada Al Aqsa din 2000'.

Noile strategii ale arabilor israelieni vizeaza instituirea unui echilibru rezonabil intre mentinerea identitabii si valorilor arabe (prin intermediul autoguvernarii institutionale in educatie, cultura si religie) si obtinerea cetateniei depline si a egalitabii cu majoritatea evreiasca. Arabii israelieni propun o 'democratie consensuala' in Israel, dupa modelul belgian (Belgia este alcatuita din comunitati de vorbitori de olandeza, franceza si germana, fiecare dintre acestia avand posibilitatea de a-si alege propriul Parlament care gestioneaza domenii precum cultura, educatia si limba).

Drumul arabilor israelieni spre libertate va fi unul lung si dificil, nu in ultimul rand din cauza faptului ca israelienii au perfectat arta de a folosi proceduri birocratice pentru a bloca implementarea progreselor legale atunci cand acestea au loc. Dar articularea viziunii lor este un pas major inainte. Egalitatea pentru palestinienii din Israel nu va fi posibila decat atunci cand ei insisi vor face tot posibilul ca aceasta sa survina, conchide semnatarul articolului.

Bloombiz
(Sursa: Rompres)