Cum ajung banii europeni sa fie investiti in Africa

Forumul economic UE-Africa a fost deschis anul acesta de Ahmed Heikal, presedintele companiei egiptene Qaala, insa prezenta sa in fata oamenilor de afaceri, a liderilor politici europeni si a altor invitati a avut un efect contrar asteptarilor manifestate de organizatori.

Invitatia la o crestere a schimburilor comerciale intre companiile de pe cele doua continente, adresata de Heikal, a starnit curiozitatea oaspetilor asupra unui punct nevralgic al relatiilor dintre Qaala si Banca Europeana de Investitii.

Qaala este, fara indoiala, una dintre cele mai importante companii din Africa, dar modul de operare, sirul de firme ascuns in spatele companiei si derularea afacerilor prin intermediul unor paradisuri fiscale a generat unele scandaluri legate de modul de operare al acesteia.

Ca un facut, si Banca Europeana de Investitii este prinsa in valurile starnite in jurul subiectului Qaala, dupa ce un imprumut generos acordat din bani europeni a intrat in conturile companiei egiptene, via Insulele Virgine Britanice, unul dintre paradisurile fiscale moderne.

Chestiunea urmeaza sa fie unul dintre punctele fierbinti ale urmatoarei sesiuni ale Parlamentului European, care va avea loc in 12 noiembrie, anunta revista Euobserver.

Qaala, subiect de investigatie

Compania egipteana, fondata si condusa de Ahmed Heikal, a facut obiectul unor investigatii ample, dupa ce corporatia cu sediul in Egipt a inregistrat o evolutie fulminanta in peisajul economic in doar 10 ani de la crearea sa. Numai in primii sase ani, beneficiile investitorilor si actionarilor companiei au inregistrat o cifra de 2,2 miliarde de dolari pe baza unor afaceri derulate in sectoarele energetic, minier si al industriei alimentare din Egipt, Sudan, Kenya si Etiopia. Documentele oficiale indica faptul ca la un nivel de profit de 178 de milioane de dolari, inregistrat in primul an, impozitul platit de corporatie s-a ridicat abia la 298.000 de dolari, adica 0,2%.

Un lant al slabiciunilor

In replica, un purtator de cuvant al Qaala a precizat ca aceasta este o cifra care nu este conforma cu realitatea, nivelul total al impozitelor platite in ultimii 10 ani fiind de 300 milioane de dolari. Cu toate acestea, reprezentantul Qaala a refuzat sa ofere date concrete.

Insa acesta nu este singurul lucru ascuns de Qaala. In spatele companiei se afla Arab Refining Company (ARC), o alta firma egipteana, care detine 76,2% din actiunile Qaala. La randul ei, Arab Refining Company este controlata de Orient Investment Properties Limited, detinatoarea a 63,3% din actiunile ARC.

Orient isi are sediul in Insulele Virgine Britanice, fiind si portita prin care fondurile de investitii europene acordate cu titlu de imprumut de BEI au intrat in sistemul Orient-ARC-Qaala. Proiectul pentru care s-a obtinut finantare consta in realizarea unei rafinarii gigantice la marginea orasului Cairo, investitia totala fiind estimata la 3,7 miliarde de dolari. BEI a acordat un imprumut de 450 de milioane euro, asa cum au facut si alte fonduri de investitii si diverse state din zona Golfului Persic. Insa, fondurile sunt in conturile controlate exclusiv de catre compania Orient.

Politica fiscala cu masuri indoielnice

Atat Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, cat si organisme de control din Uniunea Europeana au reiterat in diverse randuri nevoia de a pune capat practicilor fiscale din diverse paradisuri fiscale de pe glob. Imprumutul acordat de BEI ar contraveni regulilor stabilite de organismele de control financiar din tarile dezvoltate, daca nu chiar ele ar fi permis disparitia paradisurilor fiscale de pe "lista neagra" a OCDE. In 2005, BEI introducea o regula prin care acordarea imprumuturilor care companii cu sedii in aceste zone de relaxare fiscala devenea prohibita. Principiul de baza pe care functioneaza Banca Europeana de Investitii prevede chiar evitarea situatiilor de evaziune fiscala si spalare de bani.

Insa baza de date a paradisurilor fiscale este intocmita de OCDE, iar o prevedere, prin care aceste state se angajau sa semneze un numar minim de 12 acorduri de schimb de informatii fiscale cu alte state, permitea iesirea lor de pe lista neagra. Cum niciun economist al OCDE nu si-a batut capul sa specifice si cu ce state ar trebui efectuat schimbul de informatii, Insulele Virgine Britanice, ca si alte zone in care nivelul fiscalitatii se apropie de 0, au incheiat la foc rapid acorduri cu Insulele Feroe, Groenlanda si alte cateva state in care numarul pinguinilor il depaseste intr-o proportie covarsitoare pe cel al inspectorilor fiscali. De altfel, in 2012, pe lista mai figurau doar insignifiantele insule Nauru si Nieu din Oceanul Pacific.

OCDE a reactualizat lista zonelor gri in care marile corporatii isi spala profiturile inregistrate in diverse state abia in 2013, perioada in care cele 450 de milioane de euro acordate ca imprumut de catre BEI se culcusisera deja in contul firmei Orient.

BEI se spala pe maini

Banca Europeana de Investitii se declara de acord sa impuna actuale interdictii de finantare a companiilor care isi au sediul in noua lista a paradisurilor fiscale, dar sustine ca aceasta masura nu se aplica retroactiv. Iar afacerea Orient-ARC-Qaala nu este singura finantata din bani europeni. Intre 2010 si 2013, banii europenilor au fost virati in diverse conturi ale unor companii din Insulele Cayman, Bahamas, Bermude, Guernsey, Jersey, Macao si Mauritius.

Pentru europarlamentari devine din ce in ce mai clar ca folosirea bazei de date OCDE nu este cea mai sigura metoda, vidul aparut intre 2010 si 2013 demonstrand ca o singura grila de stabilire a tarilor care incurajeaza evaziunea si spalarea de banii fiind periculoasa. "Pana la urma, banca va trebui sa explice foarte clar daca a preferat sa vireze banii intr-un offshore in loc sa investeasca direct in proiect", sustine analistul Eurodad, Mathieu Vervynckt.