Strategia verde a europenilor în România nu are șanse reale fără foștii „mamuți” industriali. Cum poate energia regenerabilă să repună pe picioare un sector mort

Industria României reprezintă în prezent doar 17% din PIB, o scădere dramatică față de cei aproape 30% pe care îi genera în urmă cu un deceniu, conform unor estimări recente. Țara noastră s-a dovedit în ultimii ani incapabilă să modernizeze sau să privatizeze profitabil marile combinate industriale, rămase niște relicve pre-decembriste care trăiesc din ajutoare de stat, însă câteva proiecte recente tind să ducă strategia industrială a țării înspre domenii noi, care să lase loc pentru o posibilă revenire.

Pe lângă mici zvâcniri ale industriei extractive și a celei de prelucrare, așa cum au arătat cifrele Eurostat de la finele anului trecut, proiectele UE pentru sectoare strategice, cum ar fi semiconductori, energie regenerabilă și un accent masiv pus pe decarbonizare sunt, în 2025, pe agenda țării noastre, ba chiar și cu unele aplicații concrete care au început deja să prindă contur. Astfel, deși industria tradițională este din ce în ce mai marginalizată în contextul priorităților europene pentru tranziția verde și deși cadrul legislativ este încă unul greoi și pe alocuri chiar lacunar, pentru că prelucrarea oțelului, de pildă, este imperios necesară pentru dezvoltarea infrastructurii energiei regenerabile, România trebuie cumva să ajungă la soluții de compromis între investițiile în rămășițele foștilor mamuți industriali și colaborările active cu partenerii europeni pentru obiectivele verzi ale UE.

Industria românească în 2025: Cu ce statistici intrăm în noul an

Producția industrială din România a cunoscut fluctuații puternice în ultimii ani. De exemplu, în luna octombrie 2024, sectorul extractiv și producția de energie electrică au crescut fiecare cu 8%, iar producția industriei prelucrătoare a înregistrat un avans de 5,9% față de luna precedentă, potrivit datelor din decembrie, furnizate de Institutul Național de Statistică (INS). Economiștii români spun însă că niște creșteri statistice minimale de la lună la lună sau trimestriale sunt însă insuficiente pentru a echilibra scăderea masivă a contribuției acestui sector de bază la PIB.

Printre principalele provocări se află costurile mari cu energia, despre care Andrei Caramitru afirmă: Chiar și după recenta aderare a României pe deplin la spațiul Schengen, lipsa interconectării cu rețelele europene de electricitate face ca prețurile să rămână necompetitive, iar companiile locale să fie dezavantajate pe piața globală, explica într-o intervenție pentru Hotnews în decembrie, economistul Andrei Caramitru. Nu există un interconector de electricitate dinspre Austria. „Acolo e marea problemă și motivul pentru care industria suferă. Schengen nu cred ca va fi suficient pentru a compensa”, a precizat Caramitru, luna trecută.

Un alt factor foarte problematic în industria românească este supracapacitatea sectorului industrial global. Competiția acerbă cu producătorii din China, care pot livra produse la prețuri mult mai mici, a afectat grav industria autohtonă, în același pas cu cea Europeană. Vicepreședintele Comisiei Europene, Stéphane Séjourné, a adresat recent problemele industriei românești și Europene, în timpul unei vizite la București recunoaște această presiune: „O eoliană, de exemplu, este alcătuită în proporție de 80% din oțel, deci e nevoie aici de industria oțelului pentru a avea energie eoliană. Într-o mașină electrică e cuprinsă o cantitate de o tonă de oțel, deci avem nevoie de această industrie. La fel pentru sectorul chimic și la fel pentru aluminiu și pentru sectorul auto. Avem o a doua familie (de sectoare, n.r.) și anume aceea a noilor tehnologii – cleantech, biotech. Și aici e vorba despre industrie strategică.

Aș adăuga și unele criterii de dependență economică și vă dau exemplul bateriilor. Am dezvoltat așa-numitele gigafabrici, dar nu ne-am gândit la lanțurile de aprovizionare cu materie primă, nu le-am susținut suficient. Și dacă avem tensiuni geopolitice, vom avea aceleași consecințe pentru materiile prime care țin de gigafabrici așa cum s-a întâmplat pentru energie cu gazul. Și în sectorul bateriilor se va întâmpla la fel”, a declarat acesta într-un interviu pentru Curs de Guvernare.

Reducerea dependenței de materiile prime critice importate din afara Uniunii Europene este o altă prioritate majoră. Stéphane Séjourné a menționat că „Europa trebuie să investească în redeschiderea minelor și în diversificarea surselor de aprovizionare” pentru a evita riscurile generate de tensiunile geopolitice. În fine, sprijinirea IMM-urilor și simplificarea reglementărilor completează setul de propuneri. Vicepreședintele Comisiei Europene a promis o legislație mai clară și mai accesibilă, care să stimuleze investițiile și să reducă birocrația, considerată una dintre principalele piedici pentru companiile mici și mijlocii.

Ce poate aduce România ca puncte tari în industria europeană: Proiectele actuale pentru semiconductori

Nevoile acestea de interconectivitate însă vin în contextul în care combinatele industriale, departe de a mai putea fi considerate „simboluri” ale economiei naționale, sunt acum fie în pragul falimentului, fie funcționează sub capacitate. Cu toate acestea, oficialul european a punctat oportunități când vine vorba despre capacitatea țării noastre pentru export și investiții europene în sectoare strategice, la care se poate alinia și România, precum semiconductori și energie regenerabilă, intermediate de o coordonare strânsă între stat și sectorul privat.

„România este chemată să joace un rol cheie în dezvoltarea europeană industrială”, datorită resurselor sale naturale și poziției strategice în regiune, a declarat oficialul european, potrivit sursei citate. Iar una dintre inițiativele esențiale pentru reducerea dependenței de combustibili fosili și pentru consolidarea securității energetice a Europei ține de investițiile deja făcute în fabrici precum Prime Batteries Technology, vizitată de Stéphane Séjourné, care urmează să crească masiv anul acesta producția de baterii pentru vehicule electrice, de la 300 MW/h la 2,3 GW/h anual.

Un alt exemplu demn de menționat în acest sens se referă la cele 130 de milioane de euro infuzate în Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Microtehnologie (IMT București), care marchează intrarea României într-un sector vital pentru economia digitală globală. Potrivit fostului ministru al Cercetării, Inovării și Digitalizării Bogdan Ivan, semiconductori sunt „cheia pentru fiecare dispozitiv digital modern”, iar proiectul vizează crearea unor linii de producție avansate, care vor poziționa România ca un jucător important pe piața europeană, a declarat acesta, potrivit Capital.ro.

Proiectul implică un parteneriat amplu cu universități, institute de cercetare și companii românești și vizează crearea unei infrastructuri de cercetare și producție pentru semiconductori, cu construirea a trei linii pentru microfabricarea semiconductorilor, incluzând procese de încapsulare, testare și fiabilitate, locuri de muncă înalt calificate în domeniul cercetării și producției, dar și 30 de sisteme semiconductoare cu aplicații diverse, precum senzori și dispozitive de diagnostic medical, telefoane inteligente și laptopuri sau chiar drone sau sateliți militari.

Salvarea „mamuților” industriali: ce poate fi cu adevărat folosit în prezent în folosul României din rămășițele siderurgiei falimentare

Începând cu anii 1970, pierderile anuale din industria țării noastre se ridicau la aproximativ 100 de miliarde de lei. Pentru a acoperi acest deficit, România se baza pe credite externe, din care aproximativ 19% erau folosite exclusiv pentru compensarea pierderilor. În plus, modelul economic impus de Ceaușescu a generat blocaje în lanț, exemplu fiind Combinatul Siderurgic din Galați, care depindea de alte 1480 de întreprinderi, potrivit unor date documentate de specialista Lavinia Betea în lucrarea „Ceaușescu și epoca sa”, citată de Adevărul. Orice perturbare în acest sistem interdependent declanșa un colaps generalizat,

Conform materialului citat, România importa petrol la prețuri ridicate, plătind peste 2000 de dolari pe tonă, dar vindea produse precum tabla la un preț de doar 150 de dolari pe tonă. De asemenea, termocentralele construite la Turceni și Rovinari erau supradimensionate, dar lipsite de cărbune de calitate suficientă pentru a funcționa optim. Iar pentru a susține această industrie energofagă, Ceaușescu a recurs la exporturi masive de produse agricole, deseori de slabă calitate, către URSS, în timp ce, la nivel internațional, produsele românești erau deseori refuzate din cauza calității slabe. Uzina din Arad, de exemplu, nu a putut livra peste 27.000 de vagoane către partenerii săi, iar China a refuzat să mai achiziționeze locomotive electrice și vagoane cisternă fabricate în România. Aceste eșecuri comerciale au forțat România să se afunde în datorii externe, care au atins un vârf de 11 miliarde de dolari în 1982.

În prezent, combinatele industriale emblematice care au supraviețuit tranziției prin privatizare, precum Sidex Galați (actualmente Liberty Steel) sau Alro Slatina, au fost afectate de criza economică globală, de creșterea prețurilor la energie și de lipsa investițiilor în modernizare. Deși unele au fost privatizate sau preluate de investitori străini, multe dintre ele operează sub capacitate sau depind de subvenții pentru a rămâne pe linia de plutire.

Deși redresarea marilor fabrici și combinate siderurgice pare o provocare copleșitoare, acestea pot încă deveni oportunități dacă România își consolidează poziția în lanțurile de aprovizionare europene. Alinierea la inițiativele UE, precum Pactul Industrial pentru Climă, și dezvoltarea parteneriatelor public-privat ar putea asigura sustenabilitatea acestor industrii, transformându-le într-un pilon al economiei verzi.

Iar simplificarea reglementărilor propuse de Comisia Europeană ar putea pava drumul în acest sens. Séjourné a promis, în interviul citat mai sus, o legislație mai clară și mai accesibilă, care să reducă birocrația și să faciliteze accesul IMM-urilor și companiilor mari românești la finanțare. Totuși, succesul depinde de colaborarea între stat, sectorul privat și Uniunea Europeană. Fără un efort comun, riscurile ar putea domina oportunitățile, iar industria românească ar putea pierde trenul transformării economice globale.

...citeste mai departe despre "Strategia verde a europenilor în România nu are șanse reale fără foștii „mamuți” industriali. Cum poate energia regenerabilă să repună pe picioare un sector mort" pe Ziare.com

Un europarlamentar român face reclamație către președinta Comisiei Europene: "Stop țepelor de pe Uber și Bolt!"

Eurodeputatul român Andi Cristea (PSD) a cerut președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, să dispună măsuri împotriva procedurilor abuzive practicate pe unele platforme de...