Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Provocarile cu care se confrunta economia UE

Provocarile cu care se confrunta economia UE

Este greu sa ne imaginam astazi viata in Europa fara Uniunea Europeana. Desi nu suntem in ipostaza de a derula un astfel de experiment, suntem indreptatiti sa afirmam ca in caz contrar dezvoltarea economica a Europei ar fi avut loc mult mai lent. Nu ar exista o singura politica competitionala, o piata unica sau o moneda unica.

Ar exista mai putine activitati comerciale intre natiunile Europei si o instabilitate macroeconomica mai mare. Spania si Irlanda nu ar fi reusit probabil transformarea lor economica spectaculoasa si, fara UE, multor state din centrul si estul Europei le-ar fi fost mai greu sa treaca prin faza de tranzitie de dupa caderea comunismului.

Pentru cele mai multe state membre, UE a fost atat o forta de armonizare cat si una de liberalizare. Efectul combinat al extinderii UE, piata unica si o politica de transport comuna au dus la un grad mare de integrare comerciala la care s-ar fi ajuns in caz contrar intr-un timp mult mai lung. Astazi, una dintre cele mai uimitoare imagini ale integrarii europene este perspectiva autostrazilor aglomerate de camioane din state precum Romania si Lituania. Liberalizarea traficului aerian a contribuit poate mai mult decat orice alta masura la apropierea locuitorilor Europei.

Este inca prea devreme sa masuram impactul unificarii economice si monetare. Exista deja indicii ca ar fi dus la o sporire a comertului intre statele care au adoptat-o. Cu siguranta a adus un grad mai ridicat de stabilitate macroeconomica mai multor membri.

Astfel, daca analizam UE pe o perioada atat de lunga de timp, este dificil sa nu o aniversam ca pe una dintre cele mai mari realizari din punct de vedere al dezvoltarii economice obtinute prin suveranitate impartita si prin institutii comune, in ciuda defectelor sale numeroase.

Pentru a avea succes si in viitorii 50 de ani, UE trebuie sa finalizeze ceea ce a inceput cu o jumatate de secol in urma. Pare a fi o agenda deloc ambitioasa, intr-un moment in care economiile europene sunt depasite ca dimensiune de cele ale Chinei si Indiei, iar in curand si de cele ale Braziliei si Rusiei. Dar succesul economic nu ar trebui definit in functie de competitivitatea Europei in comparatie cu Statele Unite, asa cum s-a intamplat in trecut, ci in functie de propriile sale nevoi. Spre exemplu, UE va avea nevoie de o strategie bine definita pentru a spori cresterea productivitatii. Europa ramane lenta la nivel mondial, dupa cum arata ultimele sondaje ale productivitatii globale. Sporirea nivelului cresterii productivitatii ar trebui sa fie prioritatea politicii economice.

Cea mai importanta recomandare pentru Europa este desavarsirea pietei unice. Aceasta cuprinde in acest moment cele mai multe categorii de bunuri. Liberalizarea serviciilor a avansat extrem de lent, la fel si integrarea financiara. Potentialele castiguri pe termen lung de pe urma unei piete liberale unice sunt inca enorme si in mare parte neexploatate.

Cea de-a doua provocare este desavarsirea unificarii economice si monetare. Aceasta include extinderea zonei euro pentru a cuprinde si acele state care doresc si sunt capabile sa adopte euro si sa imbunatateasca politicile economice care asigura succesul. Cel mai mare obstacol in calea mobilitatii fortei de munca in Uniunea Europeana nu este limbajul, ci lipsa portabilitatii contributiilor nationale pentru pensii, sanatate si somaj. Mai trebuie revazute si alte lipsuri. Pactul de stabilitate si dezvoltare al zonei euro nu este poate atat de ingraditor cat s-au temut unii economisti, dar va trebui cu siguranta insotit de un cadru fiscal mai strans pe viitor. In timp ce politica economica va ramane prerogativa guvernelor nationale, politicile actuale produc externalitati economice care nu sunt optime pentru zona euro in general. Si aceasta problema va trebui abordata in cadrul unei dezbateri mai largi pe problema guvernarii economice. La un moment dat in urmatorii 50 de ani, zona euro va trebui sa se hotarasca cine raspunde de politica de schimb valutar si cine o reprezinta in organizatiile internationale.

A treia provocare este pregatirea cetatenilor europeni pentru viata in secolul schimbarilor globale. Pentru aceasta este nevoie de o atitudine mult mai pozitiva fata de globalizare si fata de rolul Europei intr-o lume globalizata, in contrast cu discursurile nationaliste sustinute inca de unii lideri europeni. Europa trebuie sa-si imbunatateasca si calitatea universitatilor si sa ofere perspective economice noi celor care au fost sau vor fi inlocuiti ca urmare a fluxului tot mai mare de lucratori imigranti. Sistemul educational actual a dezamagit prea multi oameni.

Nu exista, realist vorbind, un set de politici pe care UE sa-l adopte pentru a ajunge cea mai competitiva economie mondiala, obiectivul principal declarat in 2000 la Lisabona. UE este astazi cea mai mare economie a lumii, o pozitie pe care o va pierde cu siguranta in urmatorii 50 de ani in favoarea Chinei sau a Indiei. Dar in acest moment nu marimea conteaza cu adevarat. Ceea ce ar conta insa foarte mult ar fi daca UE si-ar pierde dintr-o data ambitia si scopul si ar ajunge la declin. Ultima jumatate de secol ne arata ca UE poate mult mai mult.

Sursa: Rador

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.

Sursa: Business24
Articol citit de 1196 ori