Economia se razbuna pe lipsa de coordonare BNR-Guvern

Miercuri, 05 Octombrie 2005, ora 04:33
1161 citiri

In iulie, ultima luna pentru care exista date statistice, productia industriala a scazut cu aproape 8%, cea mai slaba performanta lunara de patru ani.Se pare ca nu este un accident, caci este a treia luna consecutiv in care s-a inregistrat un recul fata de luna corespunzatoare a anului trecut. Din cauza acestor rezultate negative succesive, cresterea productiei industriale pe primele sapte luni din 2005 abia depaseste 1%. Evolutia este alarmanta, caci este vorba nu numai de un trend descrescator, dar si de o mare amplitudine a acestuia. Si sa nu uitam concluziile experientei internationale - dovedite si econometric - ca nu exista crestere economica fara cresteri ale productiei in industria prelucratoare. Daca tendintele din industrie se confirma in lunile ce vin tinta de crestere economica pe acest an este in aer. Si, in general, cresterea economica pe anii viitori devine dubitativa. Evident, nu toata scaderea ar putea fi pusa - cum unii au incercat - pe seama inundatiilor si efectelor lor, precum si pe seama scumpirii energiei, consecinte care, este drept, s-au combinat in mod nefericit.

Realitatea este ca au inceput sa se resimta la baza economiei repercusiunile nefericitei aprecieri fara acoperire a leului, intrucat tot statisticile scot in evidenta scaderi ale productivitatii muncii in industrie, in comparatie cu care aprecierea leului si cresterile de salarii inregistrate sunt nu doar in contracurent, dar si periclitante prin riscurile de dezechilibre explozive pe care le comporta. Exporturile si-au incetinit ritmul, in timp ce importurile au luat-o pur si simplu razna (crestere cu 22% in sapte luni).

Exact in acest moment cand de ceva oxigen ar avea nevoie economia pentru a-si recapata suflul, Banca Nationala, sub presiunea altor constrangeri, nu mai putin gatuitoare, ia masuri severe tocmai in directia opusa, de descurajare a creditului si, implicit, a investitiilor. In masura in care Banca Nationala urmareste sa coboare inflatia, dar este lasata singura sa infrunte problemele economiei prin refuzul Guvernului de a face ceva impotriva deficitului extern, spatiul ei de manevra este foarte ingust. Si a ales sa lupte impotriva a ceea ce o strange de gat mai tare in momentul de fata.

Specialistii ar identifica vinovatul in ceea ce ei numesc lipsa de coordonare a politicilor intre Guvern si banca centrala. Singurele guverne postdecembriste care au obtinut evolutii economice pozitive sunt cele pe vremea carora a functionat in mod serios o asemenea coordonare. Guvernul Isarescu a reusit inversarea tendintelor recesive din economie pe baza unei "colaborari" stranse cu Banca Nationala, de la care dl Isarescu plecase si la care s-a intors. Pe vremea Guvernului Nastase a functionat, de bine-de rau, coordonarea mentionata.

La venirea Guvernului Tariceanu, coordonarea in discutie pare sa se fi rupt. Din motive politice, acest cabinet si-a inaugurat guvernarea cu o relaxare fiscala prin introducerea cotei unice. Nu conteaza in analiza de aici ce a iesit pana la urma din relaxarea fiscala initiala, in conditiile impuse de derularile economice si sociale. Din punctul de vedere discutat aici, nu este de spus decat ca nu se recurge la o relaxare fiscala cand economia este in plin avant, asa cum era la inceputul anului intr-un ritm anualizat de peste 8%, intrucat resursele se tensioneaza si, in loc sa-i faci mai bine economiei, ii faci de fapt rau.

Acum a venit scadenta, Guvernul, in loc sa repare consecintele cotei unice - care s-au aglomerat in conturile externe -, se da politic la o parte. Cota unica a lasat peste un miliard de dolari in plus pe piata pentru consum, dar, in proportie covarsitoare, la dispozitia celor instariti, care si-au folosit posibilitatea cumparand indeosebi marfuri mai scumpe din import.

Deficitul comercial si, prin incidenta, cel de cont curent s-au cascat periculos. Iar, din motive politice, Guvernul nu-si asuma responsabilitatile in temperarea deficitului extern prin descurajarea cererii interne, respectiv majorand TVA sau nivelul cotei unice, si lasa singura Banca Nationala s-o faca. Aceasta nu are alt mijloc la dispozitie decat descurajarea creditului. Care vine ca nuca in perete intr-un moment in care economia si-a pierdut suflul. La fel cum cota unica, ca proiectata relaxare fiscala, s-a potrivit tot ca nuca in perete pe cand pulsul economic era accelerat.

Ilie Serbanescu

Romania Libera