Un FMI pentru eurojocuri

Cu problemele financiare ale Greciei, Uniunea Europeana a intrat in capcana exuberantei demagogii care domina la Bruxelles si in principalele cancelarii ale vechiului nucleu al constructiei europene.

Pe de o parte, aspiratia spre o pozitie mondiala de top, in numele careia a si fost construita o moneda unica, dar fara asumarea de catre principalii corifei a unor politici comune in domenii capitale precum cel militar, cel strategic-international, cel energetic, ceea ce creeaza o disfunctie organica si proiecteaza Uniunea Europeana, indeosebi in momente dificile, intr-un colos cu picioare de lut, cu sanse slabe in competitia mondiala cu colosi reali, precum SUA ori China!

Pe de alta parte, incercarea de inglobare a periferiei de catre centru printr-un mecanism care este de asemenea organic disfunctional: o graba in preluarea castigurilor de catre centru de pe urma acestei inglobari, intreprinsa tocmai de aceea financiar, si nu comercial-economic, si o reticenta in preluarea costurilor si implicatiilor!

Faptul s-a evidentiat aproape violent in cazul tarilor din Est, ultimele dintre cele inglobate de Uniunea Europeana, unde strategia de inglobare dirijata financiar a dat gres, aceste tari fiind in fruntea consecintelor crizei, si unde centrul n-a miscat de fapt un deget spre a le scoate din impas!

Grecia, tara de la perferia constructiei, dar inglobata mai de mult, a inteles perfect disfunctiile sistemului numit Uniunea Europeana si a manevrat in consecinta, tragand toate avantajele posibile de pe urma acestei perceptii corecte si platind costurile cele mai mici posibile.

Si, bineinteles, a facut acest lucru si cu ocazia cruciala a trecerii la euro! Intreprinsa intr-o perioada de avant si euforie, cand se privea viitorul fara o prea mare atentie la trecut si chiar la prezent, aceasta trecere la euro s-a facut dupa reguli ca pentru tari de acelasi nivel de dezvoltare, si nu pentru tari intre care existau decalaje de dezvoltare de 20-30 de ani.

Grecia a inteles perfect ca, daca criteriile de convergenta reala tot nu cantaresc precumpanitor, fiind luate in considerare criteriile de convergenta nominala (adica inflatie, deficite, datorii, dobanzi), poate sa faca un efort de a le indeplini pe acestea din urma.

Si, in cazul in care nu le indeplineste pe toate, ce mai conteaza daca pe unele le vopseste in roz! A fost cazul deficitului bugetar. Acesta depasea consistent 3% echivalent PIB cat cereau criteriile de convergenta nominala.

Niscai manevre prin finantele publice, niscai manipulari prin statisticile oficiale si deficitul a fost cosmetizat. Ultimele retusuri au fost date dupa invatamintele bancii americane Goldman Sachs, cel mai murdar nume din sistemul financiar mondial dupa nimic altceva decat dupa malversatiunile financiare facute de aceasta banca in America si in multe alte parti ale lumii.

La povetele Goldman Sachs si cu comisioane grase pentru aceasta banca, Grecia a scos dintre imprumuturile facute de stat unele prin care, contra bani, a amanetat incasari viitoare din taxe de aeroport, taxe de autostrazi si castiguri de la loterie si pe care le-a etichetat drept "tranzactii comerciale".

Si Grecia, indeplinind criteriile, a intrat in zona euro. De aici incolo a inceput morisca. Participarea la euro - respectiv la o moneda pe care nu tu o gestionezi - nu poate fi avantajoasa pentru o economie necompetiviva, aflata in concurenta deschisa cu participanti mult mai competitivi.

Ca urmare, cureaua trebuia stransa! Grecia n-a facut-o! Dimpotriva, dupa preceptul unde a mers suta merge si mia, a marit mereu si mereu deficitul public, imprumutandu-se intr-o veselie, dar majorand, intr-un fel de sport national (autoritati, partide, banci, institutii statistice), si minciuna fata de Uniunea Europeana.

Pana cand, in mod inevitabil, buba a crapat. Minciuna a iesit la iveala. Deficitul bugetului public este in Grecia de peste 4 ori mai mare decat normele cerute de Uniunea Europeana. Corifeii acesteia au inceput sa spumege! S-au vazut a fi fost trasi pe sfoara la drumul mare.

Prima reactie a fost de a lasa Grecia sa se descurce singura ca sa i se dea o lectie. Cand au constat insa ca euro o ia la vale, sub apasarea psihologica, dar si practica a perspectivelor de faliment al uneia dintre componente, au lasat-o mai moale cu intransigenta.

Ceea ce a topit insa fundamentalismul generat de orgoliul ranit a fost expunerea financiara masiva a bancilor germane si franceze pe Grecia. Nu intamplator, tocmai Germania si Franta au initiat o interventie financiara in Grecia, bineinteles in schimbul unui program de austeritate severa in aceasta tara.

Multi lidei europeni ar fi vrut sa se intervina, dar sa nu se lase impresia ca intervent ia este facuta oficial, tocmai pentru a nu se da mesajul ca minciuna greceasca nu a fost cu nimic penalizata.

Indeosebi Germania a incercat acest slalom pentru ca sondaje facute in tara au aratat ca exista o respingere neta a unei asistente financiare pentru Grecia.

Mare tam-tam insa cu minciunile Greciei nu s-a mai facut pentru ca s-a constat ca si la case mai mari s-a procedat similar, indeosebi in cardasii cu banci americane, prin ascunderea unor operatiuni de imprumut sub masca unor "tranzactii comerciale".

Cel mai simplu ar fi fost ca Grecia sa fie lasata pe mana FMI, in ciuda opozitiei acesteia care a fost gata sa vanda rapid mobila din casa pentru a nu ajunge la discretia institutiei de la Washington. Dar ceea ce a salvat Grecia din ghiara FMI a fost tot orgoliul, desi ranit, al corifeilor vest-europeni.

Acestia n-au avut nici o ezitare sa arunce tari ca Ungaria sau Romania pe mana FMI, cu toate ca acestea nu mintisera si nu ajunsesera la grave dezechilibre din cauza lor, ci din cauza tipului de expansiune in tarile respective chiar a capitalului privat vest-european.

Grecia nu era mai breaza, dar se afla in zona euro! Si, vai!, cum sa accepte Franta sau Germania sa vina FMI, deci cu bani de pe cine stie unde, din America pana in China, sa salveze euro, adica propriul lor fiu?!

S-a mers pana acolo incat s-a inaintat ideea de a se constitui un fel de FMI al Uniunii Europene, care sa intervina in caz de necesitate cu mijloace si resurse intracomunitare pentru salvarea nu atat a celor care nu respecta jocurile, cat mai ales a orgoliilor celor care fac jocurile.

Un director al FMI transmite că nu există riscul unei recesiuni globale. "În acest moment, va fi nevoie de mult pentru a deraia această economie"

Unul dintre cei mai importanţi economişti ai Fondului Monetar Internaţional a semnalat un risc redus de recesiune globală, în ciuda zgomotelor continue de incertitudine geopolitică,...