Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Stie FMI ce stie!

Stie FMI ce stie!
Se constata de la o posta, cum se spune-si nu trebuie cine stie ce analize si cercetari profunde - ca in Europa Centrala si de Est capitalul international incearca un experiment care consta intr-o insertie masiva si brusca (la scara istorica) de economie financiara in economii reale precare (in unele tari chiar subdezvoltate) pentru a le transforma in piete de desfacere pentru produsele si serviciile din Vest.Vehiculul acestei insertii il constituie bancile straine, care iau bani de la bancile-mama din Vest si ii imprumuta fara limite in tarile estice, generand in acestea din urma un consum rapid supradimensionat, proces cu care cresterea productiei interne, nici sa vrea, nu poate tine pasul.



Punctul nevralgic al experimentului il constituie deficitul extern al tarilor estice, care se creeaza inevitabil, in masura in care expansiunea consumului, determinata de explozia creditarii, este, datorita vitezei, acoperita aproape integral din import.



Aflati in mod obiectiv in situatia de a studia si analiza tarile emergente – si, in atatea cazuri, de a merge mai departe, emitand aprecieri, daca nu verdicte, si prescriind retete si recomnandari –, expertii FMI sunt intr-o mare incurcatura!



Ei stiu bine toate acestea, dar nu vorbesc deschis de experimentul din tarile Europei Centrale si de Est. si mai ales nu ataca direct pericolele acestui experiment, care sunt legate de indatorarea externa excesiva si nesustenabila, dar, evident, constierntizandu-le perfect, le tot evoca sub diferite forme indirecte, precum avatarurile unui deficit de cont curent extern prea mare sau vulnerabilitatile externe in conditiile unei crize financiare internationale.



Si, ca atare, in loc sa ceara explicit comprimarea severa a deficitului extern, ceea ce ar presupune restrangerea cererii interne prin stoparea creditarii si chiar majorarea impozitelor, mentioneaza tot felul de expediente, precum micsorarea deficitului bugetar sau aducerea bugetului pe excedent (cu toate ca nu sectorul public, ci sectorul privat este cel responbsabil de deficit) sau franarea cresterii salariilor (cu toate ca nu cresterea salariilor, ci cresterea aiuritoare a creditarii este responsabila de expansiunea fara limite a consumului).



O singura data expertilor de la FMI le-a scapat porumbelul din gura, atunci cand au spus intr-un raport ca „fluxurile mari de capital privat pot afecta economiile cu un deficit de cont curent ridicat“, adaugand chiar ca „majoritatea pietelor emergente din Europa se confrunta cu acest fenomen“.



De fapt si de fapt, FMI stie ce stie! Mai bine decat oricine altcineva! Pe la sfarsitul anilor '90, FMI era nu numai supracontestat, dar si practic secatuit financiar.



Absolut din acelasi motiv: lantul de crize financiare din America Latina, Asia si Rusia, puse toate pe seama esecului retetarului prescris de FMI! |n numai cativa ani, FMI a trebuit sa angajeze sume uriase pentru a finanta scoaterea din impas a tarilor din lantul de crize si evitarea unei contagiuni la scara internationala.



FMI cunostea mai bine decat oricine cum statea de fapt treaba. |n toate tarile cuprinse de criza, mai intai fusese invazia capitalului strain, insotita de un drenaj masiv de profituri spre strainatate, dupa care, la un moment dat, din cauze diverse, a urmat retragerea aproape brusca a acestuia.



„Delichidizate“, tarile respective – chiar daca de notorietate, cum ar fi Mexic, Rusia sau Coreea de Sus – au intrat in criza financiara. FMI, care foloseste de fapt fonduri publice, a trebuit sa scoata castanele aruncate in foc de capitalul privat.



FMI era excedat si, pe cat era de dedicata birocratia sa capitalului privat international, a incercat totusi, din spirit de conservare institutionala, sa-si salveze pielea, propunand o schema care a devenit celebra: „burden sharing“ (impartirea poverii).



O impartire a poverii in principiu intre capitalul public si capitalul privat! |n sensul ca, daca „stricaciuni“ au fost provocate de capitalul privat, atunci si „reparatiile“ sa fie facute tot cu capital privat.

Dar, pentru ca FMI n-a indraznit sa ceara partajul direct capitalului privat international, totul s-a rezumat la obligarea stupida a tarilor in restriste de a se imprumuta tot de la privati pentru a acoperi datorii la privati si de a nu mai folosi in acest scop bani publici, cum ar fi cei de la guverne, de la FMI sau Banca Mondiala.



Bineinteles ca in acest fel FMI a trimis tarile in restriste – printre care s-a numarat la vremea respectiva si Romania – in gura lupului, ceea ce le-a agravat acestora situatia si n-a rezolvat catusi de putin problema, care era una intre capitalul privat international (banci comerciale, companii industriale, fonduri de investitii) si institutiile financiare precum FMI sau Banca Mondiala care folosesc fonduri publice.



Experimentul „burden sharing“ a fost un esec lamentabil. si, asa cum a aparut pe firmanent, tot asa s-a si stins! Numai ca, evident, problema a ramas. Iar in domeniu, FMI stie ce stie! Violenta cu care capitalul privat international a napadit dezarticulatele economii central si est-europene nu poate ramane fara urmari.



Probabil ca expertii FMI presimt ca a venit timpul acestor urmari si trag un semnal de alarma. Mai mult nu-si permit! Cine are urechi sa auda!




Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 3509 ori