Recesiunea occidentala anuleaza ajustarea prin curs

Ultimele date statistice disponibile – cele pe noiembrie anul trecut – confirma avertizarile cele mai innegurate: criza s-a instalat dramatic in economia din Romania. Productia industriala a scazut cu 11% fata de luna precedenta si comenzile consemnate indica o prabusire severa in continuare.

Tocmai din cauza subtierii grave a comenzilor, exporturile au coborat cu 9% fata de luna corespunzatoare anului trecut, iar importurile pur si simplu au intrat pentru prima data dupa ani si ani intr-un adevarat colaps: slabire cu 17%.

Expresie desigur a reducerii cererii interne, dar probabil si efect al scumpirii achizitiilor externe din cauza devalorizarii leului. Si nu este exclus sa avem de a face si cu un prim semnal al lipsei de finantare in contextul scumpirii creditarii externe.

Sa nu trecem cu vederea ca este vorba de luna noiembrie. Luna in care nu incepuse inca alunecarea pe tobogan a leului si la inceputul careia guvernul perioadei inca mai vantura baliverne despre faptul ca economia din Romania, aflata in plin avant – ilustrat de dinamismul inca afisat in trimestrul al III-lea al anului trecut –, va fi ocolita de criza, ca Romania ar mentine in aceste vremuri tulburi atuul atractivitatii pentru investitori si alti asemenea cai verzi pe pereti! Inca si mai si, premierul de atunci, d-l Tariceanu, inca ii mai trimitea sa mai studieze, dupa expresia sa, pe analistii (desigur denigratori ai marilor succese ale economiei duduinde) care avertizau asupra a ceea ce va veni.

Ceea ce va fi venit a si venit: cu mare viteza si se pare cu o mare amplitudine. Nu ca ar fi Romania mai cu mot, ci din cauza faptului ca actuala criza financiara si economica mondiala, ea insasi de o amploare fara precedent in ultimele sase-sapte decenii, a prins Romania intr-o situatie de vulnerabilitati extreme, cu o economie dezarticulata (consum fara productie, importuri fara exporturi, automobile fara sosele, hipermarketuri fara fabrici) si cu deficite externe imense, greu finantabile sau extrem de costisitor finantabile, adica exact problemele care produc cele mai mari dificultati in conditii de criza.
Primele simptome si manifestari de criza arata foarte clar unde se cer masuri.

Principala problema se dovedeste a fi, cum era de asteptat, deficitul extern. Acesta nu rezulta din criza, ci din nesabuita creare artificiala de consum prin creditare intr-un ritm cu care nici un proces economic – si inainte de toate cel de productie – nu putea tine pasul. De unde o crestere economica bazata pe consum din import! De unde dezarticularea economica si deficitul extern urias, adica tocmai problemele care atarna atat de nefast in perioada actuala de criza internationala.

Manifestarile de criza nu arata ca ar duce spontan, prin insasi actiunea fortelor pietei, la comprimarea acestui deficit si deci la diminuarea problemelor acute de finantare pe care acesta le implica in contextul crizei financiare si economice internationale. Scumpite de deprecierea leului si afectate si de ingreunarea fizica si de cost a finantarii externe, importurile se dovedesc a scadea. Si probabil se vor diminua in continuare, daca nu au si facut-o in decembrie si ianuarie, cand aceste doua tendinte s-au accentuat.

Numai ca exporturile, in ciuda sprijinului de care beneficiaza in urma deprecierii leului, au luat-o si ele la vale, din cauza prabusirii pietelor in tarile-debuseu, respectiv tarile vest-europene. Potrivit ANEIR (Asociatia Nationala a Exportatorilor si Importatorilor din Romania), scaderea in decembrie a fost de 17% fata de decembrie trecut, iar in ianuarie a intervenit aproape un colaps. Recesiunea occidentala anuleaza ajustarea prin cursul valutar a deficitului extern.

Ca urmare, deficitul ramane. Si odata cu el problemele acute de finantare. Si, nici sa se vrea vreo alta abordare, nu exista practic alternativa la restrangeri directe ale consumului intern care, prin comprimarea cererii, sa antreneze scaderea masiva a importurilor. Amputarea drastica a cheltuielilor publice, inainte de toate a celor administrative, blocarea oricaror cresteri de salarii, impozitarea suplimentara a pensiilor mari, descurajarea pe mai departe a creditarii catre persoane fizice si, in cele din urma, majorarea unor impozite principale sunt, exact in aceasta ordine, prioritatile de actiune. Ca toate acestea nu plac este o alta problema!

Analiza de Ilie Serbanescu

SUA sunt cel mai mare producător mondial de petrol de șase ani consecutivi. În 2023 au doborât recordurile privind producția

În timp ce în Uniunea Europeană statele membre reduc producția de petrol și gaze naturale pentru a îndeplini țintele de mediu, Statele Unite ale Americii au fost în 2023 cel mai mare...

Romania, printre campioanele Europei la deficit guvernamental

Deficitul guvernamental în Uniunea Europeană a crescut uşor anul trecut, de la 3,4% din PIB în 2022, până la 3,5% din PIB în 2023. România, in schimb, se numără printre ţările membre in...