Unii - din pacate, politicieni, oameni de afaceri si chiar analisti neimplicati politic - n-au prea inteles de la inceput ce constituia si ce vroia de fapt acordul cu FMI.
Cu trecerea timpului, perceptia s-a limpezit! Acum este foarte clar, dar nu mai este nimic de facut.
Coordonatele acordului cu FMI au fost "inventate" pentru a ajuta nu statul roman, in schimbul unor ajustari (de altfel necesare), ci bancile straine din Romania.
Forma: inlocuirea pe piata cu bani imprumutati de afara de statul roman, pe cheltuiala sa, a finantarii private venite pana atunci din partea bancilor straine si sistata in contextul crizei.
Doua treimi din imprumutul de la FMI au fost dirijate, prin BNR, catre subsidiarele bancilor straine din Romania ce ramasesera fara finantare din partea mamelor lor din strainatate.
O treime din banii de la FMI si integral cei de la Uniunea Europeana au finantat conturile statului.
Dar acceptarea, aparent curioasa, a neintreprinderii de catre autoritatile de la Bucuresti, timp de peste un an, exact a ajustarilor in schimbul carora se oferea finantarea, era de fapt o modalitate tocmai de a pompa indirect bani tot in bancile straine din Romania.
Caci, fara ajustari, statul devenea dependent de apeluri la noi imprumuturi, care, dupa aportul initial de la FMI, nu mai puteau veni decat de la banci. Restul era cerc vicios! Cel de al doilea acord cu FMI nu face decat sa foloseasca acest cerc vicios.
Simpla neimprumutare a statului roman de catre FMI - caci, vezi Doamne, acordul ar fi preventiv! - face ca statul sa trebuiasca a-si acoperi toate nevoile de finantare din banci, acestea putand prospera in continuare fara a credita cu riscuri economia reala, ci doar imprumutand fara risc statul. Rezultatele se vad de la o posta!
Statul a preluat finantarea pietei pe baza indatorarii sale aberante si nejustificate. Bancile straine s-au "scos" si prospera in continuare, in timp ce statul (cu tot ce reprezinta acesta: contribuabili, salariati, pensionari, sistem de educatie, sistem de sanatate) merge spre faliment.
Din pacate, asa cum s-au derulat lucrurile in intelegerea acordului cu FMI s-au desfasurat si cele in legatura cu programul "Prima casa", desi in privinta acestuia din urma increngaturile erau mult mai simple si scopurile erau si mai vizibile sau mai usor detectabile.
Nu era vorba, asa cum se lasa a se intelege oficial, nici de a salva pe cei cu credite ipotecare, nici de a asigura o minima continuitate activitatii in imobiliar si nici - dupa cum intr-un fel sugera titulatura programului - sa se mentina un tonus, chiar si scazut, in constructii, sector care impinsese cresterea economica din anii anteriori.
Nu era altceva decat o incercare, folosind garantiile statului, de a scoate in parte bancile straine din Romania din incurcaturile in care intrasera pentru profituri disproportionate si rapide prin creditari imobiliare fara acoperire.
Si, bineinteles, de a-i salva pe cat se putea si pe niscai bastani straini - numiti aburitor "dezvoltatori" - care se bagasera in proiecte imobiliare fara noima.
Si, observandu-se ca, dupa o prima perioada, a iesit la suprafata ca nu-i nici un rost de realizarea vreunuia din obiectivele-baliverna oficiale, s-a incercat o noua ametire a oamenilor cu un pretins nou accent ce ar fi urmat sa fie pus in program pe locuintele nou construite.
A fost nevoie de publicarea rezultatelor concrete dupa doi ani pentru a-i convinge pe cei aburiti de ceea ce a fost de fapt vorba.
Din creditele contractate in programul "Prima casa" doar unul din 80 a avut ca obiect constructia unei locuinte noi. In 79 din 80 de cazuri, garantiile statului au fericit bancile straine din Romania si bastanii dezvoltatori aciuiti pe aici.
Aceasta, in timp ce sectorul constructiilor, dupa datele insele ale Institutului National de Statistica, s-a prabusit si continua sa scada chiar si de cand se tot spune ca s-a iesit tehnic din recesiune!