Multinationalele - triumful si decaderea Americii
Globalizarea - termenul invaluitor pentru colonialismul modern - a inceput sa faca probleme exact globalizatorilor, dupa ce impetuos si cu o viteza extraordinara i-a vlaguit terminator pe globalizati.
Gratie dimensiunii lor, dar si unor politici intelepte de autoaparare, unii dintre cei vizati cu predilectie de globalizare au reusit sa-si infranga destinul de globalizati si sa iasa din rand.
Si, folosind exact regula globalizarii - expansiunea celor puternici asupra celor slabi -, au intrat pe contrasens fata de traiectul sa-i zicem traditional al globalizarii, creand probleme tocmai initiatorilor si promotorilor procesului.
Cu alte cuvinte, lovindu-i cu propriile arme. China, India, Rusia deranjeaza acum pentru ca vor sa fie globalizatori, iar, prin preluari de active si penetrari economice, vizeaza sa-i globalizeze chiar pe aceia obisnuiti sa fie numai globalizatori. Doar multimea de globalizati a ramas in aceeasi postura, schimbandu-li-se intr-o masura sau alta globalizatorii.
Fostii globalizatori - care raman in lume cu pozitii puternice - au inceput sa infrunte insa probleme si de un alt tip, mult mai profunde si mai insidioase, dar decurgand din acelasi proces al globalizarii.
Dupa ani de zile de exercitiu de globalizare a altora, prin care li s-au luat acestora si resursele, si deciziile, si roadele activitatii, rezervandu-li-se doar truda si saracia, s-a instituit un fel de diviziune sectoriala a muncii intre globalizatori si globalizati: globalizatorii cu activitatile financiar-bancare, globalizatii cu restul; globalizatorii cu inovatia stiintifica, globalizatii cu munca bruta, fie in fabrici, fie pe ogoare!
Mai precis, globalizatii cu munca si globalizatorii cu taierea de cupoane financiar-bancare.
Aceste randuieli contra naturii au inceput insa sa se razbune pe cei care le-au creat.
Ocuparea fortei de munca in tarile globalizatoare scade, caci companiile din aceste tari, devenite multinationale in conditiile globalizarii, prefera sa-si relocalizeze activitatile in tarile globalizate si sa transfere doar profiturile in tarile de origine. Care nu pot tine loc de slujbe pentru forta de munca.
Activitatea economica in sine in aceste din urma tari lancezeste si se dovedeste ca nu prea exista remedii pentru inversarea situatiei. Pur si simplu pentru ca nu este in spiritul si mecanismul globalizarii!
Nu intamplator, aceste boli sunt resimtite cel mai puternic in Statele Unite, tara care a initiat globalizarea, care a justificat-o politologic si tehnologic si a impus-o ca filozofie de actiune pe plan internatinal, tara cu cele mai puternice multinationale care, de decenii deja exporta capitaluri si locuri de munca in lume si prefera sa traiasca din cupoanele activitatii financiare-bancare mondiale pe care o controleaza.
Multinationalele americane sunt deja de ani de zile boala poate principala a economiei americane, boala in urma careia marea America a ajuns un magazin de produse asiatice care s-ar prabusi daca n-ar mai exista productia militara cu care SUA se mentin ca supraputere.
O tara in care activitatea financiar-bancara a ajuns sa reprezinte 40% din PIB este expusa autodisolutiei.
Caci activitatea financiar-bancara nu produce valoare reala, ci doar redistribuie valoare creata in alte sectoare si, ca atare, la asemenea dimensiuni disproportionate, devine un parazit care poate distruge organismul pe seama caruia traieste. Si o poate face chiar daca grosul valorii redistribuite vine din afara tarii cu pricina, respectiv de pe plan mondial.
Aceasta pentru ca redistribuirea devine dependenta de o multime de factori exogeni, dintr-o lume mereu mai complexa si mai greu controlabila. E
ste poate de ajuns a mentiona ca dolarii acumulati in strainatate - tocmai ca instrument al expansiunii si dominatiei financiare americane - sunt deja mai multi decat dolarii de pe plan intern, iar dolarii din strainatate de afla de fapt la dispozitia unor rivali, daca nu chiar dusmani, ai Americii.