Intaietatea mondiala si milionarii chinezi
Nu trece zi - desigur, in coordonate istorice - in care, gratie dezvoltarii sale impetuoase, China sa nu mai cucereasca inca o reduta in clasamentele mondiale. Dupa ce a devenit mai demult primul exportator mondial, China a preluat recent de la SUA intaietatea in ierarhia producatorilor de bunuri si asta dupa 150 de ani de preeminenta americana in domeniu.
Criza mondiala a impins China spre noi varfuri. In timp ce toata lumea occidentala a dat din colt in colt si s-a zbatut amarnic cu recesiunea care s-a dovedit insensibila la injectii monetare si stimulente fiscale, China a mers inainte aproape la fel de repede ca in trecut. Masa critica odata depasita, cuceririle mondiale s-au accelerat.
De curand, FMI a anuntat ca, inca in 2015-2016, China va prelua de la America primul loc in lume dupa PIB calculat in acceptiunea PPC, adica a paritatii puterilor de cumparare, o metoda care in esenta compara, fata de cazul unei tari anume luate ca reper, cam ce se poate cumpara cu castigurile realizate intr-o tara sau alta.
In timp ce, in toata lumea, preturile locale nu difera foarte mult la produsele si serviciile ce sunt comercializate international, exista insa diferente substantiale intre preturile la produsele si serviciile ce nu sunt comercializate international.
Acestea sunt cu mult mai mici in tarile mai slab dezvoltate. Astfel, castiguri mai scazute pot cumpara mai multe produse si servicii de acest gen in tarile din urma.
Si, ca urmare, decalajele dintre tarile dezvoltate si tarile slab dezvoltate apar mai reduse pe baza paritatii puterilor de cumparare decat pe baza cursurilor de schimb ale monedelor, care sunt determinate de raporturile dintre puterile de cumparare a produselor si serviciilor comercializate international.
Potrivit FMI, China ar urma s-o ia inaintea SUA doar la PIB-ul exprimat in baza paritatilor puterilor de cumparare, facand-o chiar curand, si nu prin 2030-2035 cand se estimase, pana nu de mult, ca se va produce depasirea.
China insa va ramane, probabil inca decenii, in urma SUA din punctul de vedere al PIB-ului exprimat prin intermediul ratelor de schimb valutare, si aceasta nu doar din cauza subevaluarii artificiale si deliberate a yuanului in scopuri concurentiale, asa cum se plang autoritatile de la Washington, ci in principal din cauza nivelului de dezvoltare mai redus din China.
Acest lucru este evidentiat de insusi nivelul PIB-ului pe locuitor chiar calculat in baza paritatii puterilor de cumparare, nivel care, pentru o eventuala recuperare a decalajului fata de cel din SUA, are nevoie de decenii, chiar in cazul prelungirii acelorasi tendinte din ultimii 20 de ani in ritmurile de dezvoltare.
Marea necunoscuta a viitorului in legatura cu raportul de forte este data de pozitionarea celor doi colosi intr-o alta ierarhie mondiala.
Potrivit unui studiu al Boston Consulting Group, numarul milionarilor chinezi in dolari a depasit un milion, in contextul crizei economice mondiale, si la acest capitol China ar fi ajuns deja cel putin pe locul trei in lume, dupa SUA (5,22 milioane de milionari) si Japonia (1,53 milioane de milionari).
Cum se pupa existenta milionarilor cu natura, continutul si structura economiei si societatii americane o stim, dar cum o va face cu natura, continutul si structura economiei si societatii chineze, conduse de un partid comunist si guvernate apasat de precepte egalitariste, este un mare semn de intrebare.
Este un semn de intrebare, daca nu o necunoscuta in toata regula, in ce priveste impactul de toate felurile pentru orice prognoza privind intaietatile chineze in lume.