Iaurtul este chiar fierbinte!

La recenta intalnire cu bancherii a ministrului de Finante si guvernatorului BNR, acesta din urma a avut cuvinte de nemultumire la adresa dobanzilor care frizeaza lipsa de masura la depozite.

Pe cand, nu demult, bancile din Romania, aproape toate straine, batjocoreau depozitele cu dobanzi care nu acopereau nici macar rata inflatiei, guvernatorul BNR a transmis si atunci niscai nemultumiri, dar in mod timid si neconvingator, desi faptul era de pus la zid si de strigat in gura mare, chiar daca nu se prea putea face mare lucru impotriva lui.

Dar cu atat mai surprinzatoare apare nemultumirea d-lui Isarescu fata de dobanzile cu care acum bancile din Romania, aproape toate straine, gasesc cu cale sa remunereze depozitele, indeosebi cele in lei (dar si cele in valuta).

De ce este nemultumit de noua tendinta – care ar putea fi considerata o justificata restitutie fata de condamnabila batjocura anterioara – d-l Guvernator n-a precizat! Dar este de presupus de ce!

Domnia sa stie mai bine decat oricine ce s-a intamplat, sesizeaza prea bine ce se intampla si constientizeaza la fel de bine ce se va intampla sau se poate intampla. Bancile straine din Romania au dat-o la-ntors nu din dragoste fata de Romania si nici din responsabilitate fata de Romania.

Au dat-o la-ntors pentru ca actionarii lor din Occident au decis asa, din motivatii evident de profit, care nu sunt de incriminat cumva, pentru ca bancile respective sunt niste structuri private ce au ca ratiune de existenta profitul, dar care, trebuie sa spunem clar, n-au nici in clin, nici in maneca cu interesele Romaniei.
 
Aceste banci au batjocorit banul din Romania pentru ca primeau bani mai ieftini pentru expansiunea in Romania de la bancile-mama.

Bani pe care ii primeau pentru a genera aici credite care sa creeze piata pentru produsele venind din Vest. Si bancile respective si-au facut datoria exemplar!

Au creat aici in Romania, in numai cativa ani, un consum desantat fara productie, care a dus Romania la vulnerabilitati extreme. Nu poate sti nimeni cat ar fi continuat morisca aceasta fara noima, pentru ca tocmai atunci cand le parea initiatorilor ei lumea mai draga a izbucnit exact la ei criza financiara care a oprit morisca.

Si bancile straine din Romania constata acum cu ipocrizie ca Romania are vulnerabilitati extreme, de parca le-ar fi creat dracu', si nu tocmai ele!

Prietenele lor, agentiile de rating, cu care evident sunt in cardasie – si care ani de zile s-au facut ca nu vad spre ce dezastru bancile respective imping tari ca Romania –, vin acum, cu o demagogie jenanta, si isi avertizeaza amicele sa se fereasca de vulnerabilitatile unor tari ca Romania, chiar in frunte cu Romania, singura din Uniunea Europeana pe care au si degradat-o pana sub nivelul „investment grade“, adica neeligibila pentru investitii straine.

Mai sa fie! Uite cui lustruim noi pantofii! Fara „investment grade“?! Dar cum se face ca tocmai intr-o tara atat de „neeligibila“ au facut bancile straine din Romania profiturile scarboase de aproape 1,3 miliarde euro in 2008, un an din care cel putin ultimele trei luni au fost de criza?!

In orice caz, bancile occidentale cu subsidiare in Romania au raspuns avertismentelor facute de prietenele lor agentiile de rating si, in ciuda bla-bla-urilor de pe la televizor ale menestrelilor lor, au blocat finantarea pentru aceste subsidiare. Care sunt puse acum sa se descurce singure.

Acestea „decopera“ dintr-o data banul din Romania, atat cat este, si incep o goana furibunda dupa el, cu dobanzi exorbitante la depozite. Evident, insa, mare scofala nu vor face, caci de unde nu e, nici Dumnezeu nu da! Tara-i saraca si atunci de unde sa se stranga depozite substantiale?!

Si ce pot avea de gand bancile straine din Romania cu banii stransi acum cu japca si de unde nu exista?! Sa reia cumva creditarea?! Pe dracu' ghem, caci nu exista vreun semn real in acest sens!

Atunci de ce cheltuie atata pe dobanzi ca sa stranga bani de pe piata? Cred ca si d-l Isarescu isi pune aceasta intrebare. Si nu prea ii place raspunsul pe care insasi domnia sa il poate gasi.

Pai, daca bancile straine din Romania au primit sarcina de la mamele lor din Occident sa trimita cat mai multi bani acasa, atunci pericolul este apocaliptic: o simpla incercare de a folosi leii stransi prin dobanzile aiuritoare oferite pentru a obtine de pe piata euro pe care sa-i poata trimite acasa ar duce rapid euro la 6-7 lei!

Iata de ce este nemultumit d-l Isarescu de dobanzile inalte la lei. S-a prajit amarnic cu bancile straine, pe care, a vrut-n-a vrut, le-a sustinut, si acum sufla si-n iaurt. Tare mi-e teama insa ca iaurtul este chiar fierbinte de tot!