Finantarea ar putea sa capete in 2009 accente dramatice. Motivele sunt simple.
In conditiile crizei financiare si economice internationale, finantarea externa nu numai s-a scumpit, dar este si greu de gasit „fizic“, iar tendintele consemnate maresc, si nu reduc, necesarul de finantare.
Importurile desantate – cauza principala a deficitului extern si deci a nevoii de finantare externa – scad in conditiile crizei si o fac, dupa cum dovedesc statisticile, in mod serios, sub efectul combinat a trei factori care actioneaza concomitent: reducerea masiva a creditarii interne, restrangerea accesului pe piata la finantarea in valuta pentru importuri si devalorizarea monedei nationale (care scumpeste in lei costul in valuta al achizitiilor externe).
Efectul pozitiv pentru cuantumul finantarii externe pe care il produce scaderea importurilor este, in mare parte, anulat de reducerea concomitenta a exporturilor, afectate de recesiunea din tarile occidentale, indeosebi tari vest-europene care sunt principalele piete-debuseu pentru produsele exportate din Romania.
Ca urmare, deficitul comercial – care este principala componenta a deficitului de cont curent (deficitul extern) – ramane cvasi-neschimbat. Si, ca atare, si necesarul de finantare externa!
Mai mult, a doua componenta a contului extern – pe care o constituie remiterile catre tara din partea lucratorilor romani in strainatate – nu mai poate avea influenta pozitiva de pana acum. Scazand, in contextul in care pe pietele cele mai importante de migranti romani (Italia si Spania), precum si pe alte piete occidentale domneste criza, se compenseaza o mult mai mica parte din deficitul comercial, ceea ce mareste necesarul de finantare externa.
Acest necesar a fost diminuat in ultimii ani de intrarile semnificative de investitii straine, asa-numita finantare autonoma a deficitului extern, adica aceea care nu creeaza indatorare externa. Din cauza recesiunii din principalele tari furnizoare de investitii directe in strainatate si in general a crizei financiare internationale, cele mai multe analize de specialitate prevad o scadere la jumatate fata de anul 2008 a intrarilor de investitii directe straine.
Ar fi vorba de intrari de maximum 4-5 miliarde euro. Ca urmare, necesarul de finantare externa prin indatorare va creste. Mai ales ca, in ce priveste investitiile directe straine, in timp ce intrarile vor scadea, iesirile sub forma de repatrieri de profituri vor spori si mai abitir in acelasi context de criza, repatrieri care sa alimenteze cat de cat nevoile de lichiditate din redutele financiare principale care, pentru mai toate multinationalele de pe la noi, se gasesc in Occident.
Este de prevazut ca atare ca in 2009 ar urma sa aiba loc o crestere absolut fabuloasa a indatorarii externe. Culmea, tocmai in ciuda strangerilor de curea la care vor fi supusi atat cetatenii de rand ai Romaniei, cat si bugetul tarii!
Lucrurile sunt asezate insa de o asemenea natura incat nici strangerile de curea nu mai pot rezolva situatia, atat de dezarticulata a ajuns biata economie!
Cresterea fabuloasa a indatorarii externe se va produce, evident, doar daca finantare externa se va gasi pentru necesarul de acoperit.
Acesta este imens: cel putin 40 miliarde euro (inclusiv refinantarile impuse in liniile de credit deschise) si vreo 20 miliarde euro necesar net (adica nevoi noi). O crestere fabuloasa a indatorarii externe nu pentru a se trai mai bine, ci pentru a se trai macar la nivelul din 2008, cu amendarile in minus ale scaderii leului, inflatiei si disponibilizarilor de personal prevazute!
Dar, evident, daca finantare pentru necesarul mentionat nu va putea fi gasita (la UE, la FMI, pe piata privata), atunci indatorarea externa va creste mai putin, dar lucrurile in economic si social vor capata accente dramatice: reduceri de salarii si pensii, amputari ale si-asa slabelor investitii publice propuse, disponibilizari masive de forta de munca, majorari de impozite si taxe.
Toate acestea vor fi cu atat mai severe, cu cat se va gasi mai putina finantare externa in raport cu necesarul!