Finantarea externa: o copie a lui 2009 in 2011?

FMI a comunicat preopinentilor de la Bucuresti ceea ce reprezinta, dupa calculele sale, necesitatile de finantare externa ale Romaniei pentru 2011, respectiv sumele pentru acoperirea deficitelor externe noi si cele pentru refinantari, adica pentru plata acelor datorii scadente anul viitor in cazul carora nu exista resurse generate intern.

Este vorba de 38 miliarde euro, din care statul ar avea nevoie de vreo 6-7 miliarde euro, de restul (covarsitor majoritar) urmand a avea nevoie sectorul privat. Prima reactie este ca statul sta bine! N-are a apela la cine stie ce resurse externe, FMI considerand probabil ca se va descurca multumitor cu resurse generate intern, evident din programele de austeritate.

De fapt, statul sta rau, ba chiar rau de tot! 2011 este doar un an "de tranzitie", in sensul ca finantarea exterma institutionala (FMI, UE, Banca Mondiala) isi incheie o etapa (acordul cu FMI-UE se termina) si grosul rambursarii acesteia nu vine inca la plata (aceasta intervenind in 2012-2013). Doar asa se explica aparenta nevoie mica de finantare externa a statului in 2011.

Aparenta, pentru ca, spre a-si finanta datoria publica globala (interna si externa), precum si deficitul bugetar prevazut pe 2011, statul are nevoie de circa 19 miliarde euro, vreo 13 miliarde euro reprezentand serviciul datoriei publice (rate scadente plus dobanzi) si inca vreo 6 miliarde euro constituind cuantumul noului deficit bugetar.

Deci, FMI conteaza pe faptul ca guvernul va achita cel putin 12 miliarde euro din resurse de pe piata interna, respectiv de la bancile (tot straine) din Romania. Nu de alta, dar sa traiasca si acestea (bine!) si fara griji.

Cum s-a ajuns aici? Ne spun tot datele furnizate de FMI. La sfarsitul lui 2008 se conturau pentru 2009 - considerat primul an de criza - nevoi de finantare externa pe ansamblu de 48 miliarde euro, din care statul - vreo 10 miliarde euro.

Desi din cele 10 miliarde euro, grosul era reprezentat in mod absurd de nevoi pe termen scurt (legate evident de onorarea in 2009 a unor absolut nesustenabile promisiuni electorale facute in nefastul an 2008, dar si anterior in 2007), totusi statul nu urma sa fie coplesit de recurgerea la finantari externe si cu revocarea unora dintre aceste promisiuni nefinantabile (cresteri de pensii si salarii), statul se putea descurca fara amputarile ulterioare fara noima si grav autodistrugatoare.

Toate acestea insa cu conditia ca fiecare segment sa-si plateasca obligatiile ce-i reveneau fata de strainatate!

Dar - atentie - sa vedem de fapt ce s-a intamplat, folosind aceleasi date ale FMI! La nevoi de 10 miliarde euro, statul a fost pus - in virtutea insusi acordului cu FMI - sa se imprumute in 2009 cu 19 miliarde euro, permitand sectorului privat sa fie degrevat.

Acesta a putut fara probleme chiar sa-si reduca datoria fata de strainatate, indeosebi componenta ei cea mai constrangatoare (respectiv cea pe termen scurt) cu vreo 7 miliarde euro.

Si sectorul privat s-a tot plans ca statul n-a facut nimic pentru el in perioada crizei! De fapt, insa, pentru a nu ne ascunde dupa deget, s-au plans firmele autohtone - pentru care intr-adevar guvernul n-a facut nimic -, caci miscarea cu inlocuirea fostei finantari externe private cu una de stat s-a facut in favoarea companiilor straine, indeosebi a bancilor straine!

Pe seama statului, datoria pe termen scurt - care este incendiara prin sine si care reprezenta in proportie de 70% sume transferate de la mamele lor din Occident de catre subsidiarele din Romania, evident, nu pentru investitii, ci pentru speculatii pe curs si pe dobanzi, caci investitii nu se fac din transferuri pe termen scurt - a putut fi redusa cu vreo 40%, dar tot a ramas destabilizant de mare.

Efortul statului a continuat si in 2010, acesta imprumutand inca 17 miliarde euro din strainatate.

Dar datoria pe termen scurt - dominata copios de cea a firmelor straine (banci si companii nebancare) - este in continuare dramatica, situandu-se la 50% din cea totala si apasand greu asupra statului, santajat de aceste firme ca, daca nu aduce finantare externa, ele isi reduc expunerea financiara pe Romania, adica pleaca!

Acelasi joc din 2009! Degeaba, deci, are statul nevoie relativ redusa de finantare externa in 2011! Basca faptul ca, din 2012, nevoilee de finantare externa o vor lua din nou razna, intrucat intra la plata principalul din imprumutul-mamut de la FMI-UE.

Extindere pe piața farmaceutică. O companie intră pe o nouă nișă, după aprobarea dată de Concurență

Consiliul Concurenței a aprobat marți, 15 octombrie, o tranzacție pe piața produselor farmaceutice. O companie care distribuie medicamente intră pe segmentul produselor veterinare....

Top 5 trucuri pentru a face telefonul să funcționeze mai rapid. Numărul 2 și 3 sunt esențiale

Pe măsură ce un smartphone este folosit zi de zi, acesta poate începe să funcționeze mai lent, afectând experiența utilizatorului. Însă, prin câteva trucuri simple, orice telefon poate...