Complotul redeventelor mici

Avand in vedere socul produs dupa alegerile din toamna cand s-a constatat ca, inca inainte de acestea, fostul guvern matrasise deja catre o companie straina dreptul de exploatere a unor rezerve de gaze si petrol ce eventual ar putea fi gasite in areale din Marea Neagra – soc cu atat mai mare cu cat arealele nu erau sub jurisdictie romaneasca la ora concesiunii, ci doar puteau deveni dupa o decizie a Curtii Internationale de la Haga, care ulterior a si intervenit –, se credea, dar faptul era valabil doar pentru naivi, ca vom avea de a face cu o reactie dura a celor care au preluat carma guvernarii dupa alegeri.

Asa probabil s-ar fi si petrecut lucrurile, daca cei ce au preluat carma nu erau tot ei! Ei, adica cei ce ne tot guverneaza de doua decenii! Si care, cum se tot invart si se dau peste cap, ajung tot ei la carma, indiferent cum se numesc, la ce partid activeaza si cum se prezinta, de dreapta sau de stanga.

Au trecut deja sase luni de cand s-a constatat ca, pe langa trecutul si prezentul tarii, s-a vandut pe nimic si viitorul tarii – caci aceasta era semnificatia acordului incheiat de guvernul Tariceanu cu compania (zice-se canadiana) Sterling Resources – si nu s-a facut nimic.

Probandu-se ca pe cei veniti la putere nu vinderea si a viitorului tarii ii deranjeaza, ci doar faptul ca nu au facut ei treaba aceasta, pentru ca le-a subtilizat-o d-l Tariceanu pe ultima suta de metri!

Cand s-a scormonit pentru a se vedea cum le-a tras clapa d-l Tariceanu, s-a constatat ca acesta le-a tras-o profesionist. Scuze, ne-a tras-o! Pentru ca de fapt nu colegilor sai pedelisti sau pesedisti le-a tras-o penelistul Tariceanu, ci noua, poporului roman!

In esenta, d-l Tariceanu, prin mai multe acte normative a schimbat in continut un contract de „impartire a productiei“, incheiat cu firma respectiva in numele guvernului roman de fesenistul Stolojan prin 1992, intr-un contract de concesiune, potrivit caruia detinatorul resurselor (adica statul roman) se mai alege cu atat de putin, incat se poate spune chiar cu praful de pe toba.

Dar, atentie, aceasta schimbare s-a facut in baza legii! Si anume a legii petrolului, adoptata si apoi amendata de vreo trei ori in anii guvernelor si legislativelor postdecembriste pana cand s-a ajuns sa stipuleze ca proprietarul-stat se alege, prin niste redevente derizorii, chiar cu praful de pe toba!

Si aceasta lege n-a facut-o d-l Tariceanu! Poate doar a votat-o si domnia sa, alaturi insa de colegii fesenisti, pedeseristi, pesedisti, pedisti, liberali. D-l Tariceanu nici nu ezita sa se prevaleze de acest lucru, spunand ca dansul n-a facut decat sa puna de acord un contract mai vechi cu mai noua lege a petrolului.

Din punctul de vedere al prafului de pe toba pentru statul roman, contractul cu pricina avea antecedentul contractului pesedist de privatizare a Petrom, in care redeventa este intre 3,5 si 13% pentru resurse de petrol in expolatare (si nu ipotetice), evaluate (de rasul curcilor!) la 22 dolari barilul si care mai este si inghetata pana in 2014! Prin comparatie, contractul lui Tariceanu este un biet bebelus!

Inca si mai semnificativ, blocarea oricarei replici fata de contractul Tariceanu-Sterling a venit din alta parte. Ca sa se blindeze, d-l Tariceanu a mai adoptat un act normativ prin care Agentia Nationala pentru Resurse Minerale (ANRM) devenea imputernicita sa se constituie in parte contractanta, in numele guvernului roman, in materie de concesiuni de resurse minerale (care, ca proprietate publica, nu pot fi vandute).

Si ca sa strecoare aceasta sageata otravita, care scotea guvernul din diverse implicari, d-l Tariceanu a introdus in respectivul act normativ o serie de prevederi legate de cuantumul redeventelor privind unele resurse minerale.

Unele, pentru ca in ce priveste principalele – adica hidrocarburile (gaze, petrol) – redeventele erau inghetate pana in 2014, potrivit angajamentelor guvernamentale pesediste din privatizarea Petrom catre OMV.

Ba, d-l Tariceanu a putut spune ca a adoptat respectivul act normativ pentru a majora incasarile la buget din redevente! Scop nobil, desigur! Dupa unele calcule, incasarile ar fi crescut doar cu vreo cateva milioane de euro prin majorarile de redevente pentru extractiile de calcare, andezit, marmura, ape minerale si altele asemenea.

Bastanii romani si straini care confiscasera concesiunile in domeniile cu pricina n-au fost de acord in ruptul capului sa plateasca ceva in plus la buget. Si pesedisti, si penelisti, cu mic, cu mare si avand in spate marii producatori straini de ciment, s-au unit si au trantit ordonanta, dar, vai, nu pentru otravitura imputernicirii ANRM, ci pentru nivelele redeventelor. In schimb, despre contractul cu Sterling nimic!

O noua ordonanta este pe jgheab pentru a stabili noi nivele ale redeventelor (cu exceptia cazului hidrocarburilor!). Toate, de ochii lumii, sunt ceva mai mari decat cele curente. Dar redeventa va fi de acum constituita nu din cote procentuale, ci din sume fixe, pe cantitati. Practic, sumele vor fi platite insa pe cantitatile declarate de beneficiarul concesiunilor, caci ANRM nu are nici o capacitate de a verifica!

Ramane peste toate faptul ca, potrivit unor estimari sumare, din exploatarea unor resurse minerale lasate de Dumnezeu romanilor, statul roman incaseaza anual nici 200 milioane lei, in timp ce ar trebui sa incaseze minimum vreo 6 miliarde lei.

Episodul Sterling nu face decat sa mareasca discrepanta. Mai face insa ceva: dovedeste clar ca, in problemele de fond ale tarii, schimbarile politice, pentru care se deruleaza atatea scandaluri si tevaturi, nu aduc absolut nimic.

Analiza de Ilie Serbanescu

 

Intra pe Biztube, primul video-portal de business din Romania, ce reuneste interviuri de marca cu greii din lumea afacerilor si stiri economice de ultima ora.

China folosește inteligența artificială pentru a influența alegerile din SUA

Potrivit unui raport recent publicat de Microsoft Threat Analysis Center (MTAC), atât China cât și Coreea de Nord intensifică eforturile de a influența procesul electoral din Statele Unite ale...