A confunda taierile cu reformele este contraproductiv!

Catre sfarsitul anului trecut a fost inregistrat un rateu in incercarea statului roman de a lansa o emisiune de obligatiuni pe piata (privata) americana, de unde spera sa obtina intre 1 si 2 miliarde dolari.

Dupa o campanie de testare a pietei, cu multi reprezentanti guvernamentali la fata locului si cu suportul unor mari banci americane si germane (bineinteles in schimbul unor onorarii grase), s-a renuntat la lansare, considerandu-se ca pietele sunt prea nervoase si ar trebui sa se plateasca dobanzi prea ridicate, s-a spus peste cota de 7% pe care Ministerul de Finante o apreciaza ca un fel de prag dincolo de care ar fi mai mult decat imprudent sa se imprumute, caci ar risca sa nu mai faca fata in gestionarea datoriei publice.

S-a revenit pe piata privata americana in ianuarie, intr-un context mai favorabil. Agentiile americane de rating penalizau in continuare Europa, dar investitorii financiari privati incepusera sa fie speriati ca, de atatea penalizari, nu o sa mai aiba cui sa imprumute!

Si incepusera sa dea bani, si inca la preturi mai reduse, chiar si oilor negre din zona euro pe care tocmai le depunctasera agenturile lor de evaluare. S-a inregistrat o reusita: s-au ridicat de pe piata 1,5 miliarde dolari, din cele aproape 7 miliarde dolari oferite.

Imediat, aprecierea oficiala a fost ca pietele au recunoscut reformele intreprinse in Romania, stabilitatea financiara pe care acestea au determinat-o si care inspira incredere! De parca la numai o luna de zile pietele si-au luat seama si au recunoscut asa ca peste noapte " reformele romanesti" la care nici nu se uitasera cu atat de putin timp in urma.

O atitudine contraproductiva pare sa se fi instalat in randurile unor inalti functionari ai statului. Atat s-au adapat la abordarile FMI si Bancii Nationale incat nu numai ca au ajuns sa creada in ele, dar si sa emita pretentii pe baza acestora.

Cu toate ca nu este vorba de cine stie ce filozofii sau de mixuri savante de politici economice, ci doar de niste simple dar dure amputari de cheltuieli bugetare si majorari de impozite aruncate in carca celor nevinovati de situatia care cerea ajustari (salariati, pensionari, contribuabili), acestor amputari, pe care menestrelii lor nici nu le-au resimtit, li se confera atributul de "reforme" si li se ridica osanale cum ca ar fi salvat Romania si chiar ar fi scos-o din criza.

Menestrelii cu pricina confunda criza cu recesiunea! Si taierile cu "reformele"! Ajunsa fara economie, Romania nu prea mai are ce "reforma", caci ar trebui mai intai sa creeze! Or, prin taieri nu poti crea! Dar ce mai conteaza?! La inghesuiala merge!

Mai grav insa, se vorbeste despre binefacerile "masurilor romanesti de austeritate" si despre stabilitatea financiara pe care au asigurat-o Romaniei, prefatand cu asemenea teze cererea ca asa-numitele "piete financiare" sa recompenseze Romania si s-o imprumute fara ezitari in semn de incredere!

Noi nu suntem "razvratita" Ungarie, ci docila Romanie

Pur si simplu s-a ajuns sa se creada ca, daca ii pupam in fund de dimineata pana seara pe cei de la FMI si pe stapanii acestuia, ar fi normal ca "pietele" sa arate disponibilitate, daca nu cumva chiar bunavointa! Si vom da lovitura, demonstrand ce bine o duc cei gata sa se umileasca in fata FMI si sa urmeze intocmai indicatiile centrului!

Acestia ar fi, ca urmare, rasplatiti de "piete", putandu-se imprumuta mai ieftin! Se foloseste chiar argumentul considerat persuasiv ca "noi" nu suntem "razvratita" Ungarie! Ci docila Romanie, fara pareri proprii si cu capul plecat in fata stapanilor de oriunde ar veni acestia!

"Pietele" fac insa ceva pe toate aceste ploconeli! Care n-au substanta economica in spate. Ce, "pietele" nu stiu ce este economia din Romania?! O anexa bananiera a Vestului Europei, adica a zonei aflate, prin problemele fara precedent ale euro, in cea mai severa criza probabil de la Marea Depresiune din anii '30 ai secolului trecut.

Taxeaza "pietele" Vestul Europei, cum ar putea sa nu taxeze anexa de tip bananier a acestuia?! Sa fim seriosi! Si-apoi cine sunt de fapt "pietele"?! Niste speculatori care vor sa faca profit nu indirect din afaceri, ci direct din speculatii pe curs sau pe dobanzi si din plasamente tocmai in obligatiuni de stat la a caror achizitionare au riscuri mici in legatura cu recuperarea banilor.

Daca nu vor sa joace la risc, cumpara titluri germane, multumindu-se insa cu castiguri mai reduse. Dar, daca achizitioneaza titluri romanesti, au pretentia sa obtina dobanzi inalte, agitand riscurile asumate! Oricum, ii intereseaza prea putin de ploconelile politice facute de emitenti fata de stapani, iar de FMI in sine ii doare pur si simplu in cot! Cei de la periferie, precum Romania, sunt si vor fi tratati ca fiind de la periferie si taxati ca atare! Daca uita cumva, li se atrage pe data atentia!

Se trece deliberat cu vederea ca reusita de pe piata americana are un pret imens, caci dobanda de aproape 7% la care a fost obtinut imprumutul este foarte ridicata si apasatoare. Ea dubleaza suma de rambursat la cei 10 ani pentru care au fost emise titlurile!

Si sa nu uitam ca minunata reusita cu aproape 7% dobanda a fost realizata pe o piata unde se imprumuta cu 1-2%. Si ca ratingul Romaniei, in ciuda "reformelor" intreprinse si pretentiilor oficiale avansate pe baza acestora, a ramas tot "under investment grade", adica "junk" in jargon financiar, respectiv gunoi sau nerecomandabil pentru investitii!

Prin inregimentarea jenanta in scenariile FMI, unele din autoritatile de la Bucuresti au ajuns probabil chiar sa creada ca Romania nu se mai afla unde de fapt se afla! De aici si detasarea declarata fata de Ungaria, cu toate ca ratingurile si asigurarile de imprumut ale celor doua tari nu difera prea mult!