Xenofobii, nu muncitorii, sunt cei care se unesc in Europa

Marti, 30 Ianuarie 2007, ora 06:32
1003 citiri

Rasistii est-europeni aduc intariri gruparii de extrema dreapta de pe continent, vanandu-i pe invinsii miscarilor sociale din regiune.

Mult asteptata si binevenita aderare a Bulgariei si Romaniei la Uniunea Europeana a avut deja un efect secundar neplacut. A facut posibil ca extrema dreapta sa isi formeze propriul grup in Parlamentul European numit Identitate, Traditie, Suveranitate, statut ce ofera partidelor sale mai mult timp pentru a-si exprima punctul de vedere la tribuna si mai multi bani.

Frontul National al lui Jean-Marie Le Pen, in trecut un adversar vehement al extinderii UE, l-a delegat pe Bruno Gollnisch, contestatar recidivist al Holocaustului, sa conduca grupul. Acesta i-a primit cu bratele deschise pe cei cinci reprezentanti ai Partidului Romania Mare si pe Dimitar Stoianov din partidul Ataka din Bulgaria, care isi facuse deja debutul in Parlamentul European prin comentarii referitoare la corpul si pretul de cumparare al femeilor de etnie roma. Noii veniti se vor simti cu siguranta ca acasa in compania Alessandrei Mussolini ("mandra sa fie fascista"), a lui Ashley Mote (care a facut parte din partidul Ukip din Marea Britanie), precum si a parlamentarilor europeni din partidul belgian Vlaams Belang, care ataca constant imigrantii, si din FPO din Austria, condus in trecut de Jorg Haider. Proletarii par atat de dezorientati de schimbarile industriale si de liberalizare incat au reactii relativ incete. Deci xenofobii Europei sunt cei care se unesc si dau dovada de multa toleranta reciproca, in ciuda faptului ca doar cu putin timp in urma acestia se descrisesera unul pe celalalt ca straini periculosi.

Bulgaria, o tara incantatoare care a salvat cetatenii evrei in timpul celui de-al doilea razboi mondial si a convietuit in pace cu minoritatea turca, va fi reprezentata in cel mai inalt forum politic al Europei de catre un partid al carui manifest cere "Bulgaria pentru bulgari" si al carui lider pretinde ca turcii inca mai domina tara si evreii o exploateaza. Sustinatorii sai au fost acuzati ca ar fi cerut transformarea tiganilor in sapun.
Romania se poate raporta la mai multe traditii de extrema dreapta; cum acestea au fost demonizate de comunisti si mistificate de nationalisti, acum s-au ridicat din nou cu o virulenta inspaimantatoare. Presedintele Partidului Romania Mare, Vadim Tudor, isi declara public ura pentru straini si minoritati etnice - in special cea roma, cel mai mare grup de invinsi in urma transformarii din Europa de est, care este marginalizat si dispretuit cu o unanimitate rusinoasa in intreaga regiune.

Ca cetatean ungar, as fi mandra ca partidul de extrema dreapta din tara mea, Viata si Justitie, nu a intrat in parlament la alegerile din aprilie 2006 - daca in toamna retorica si cererile sale nu ar fi fost scandate de multimea nervoasa din fata cladirii parlamentului (si de unii politicieni de opozitie din interior). Pentru mai mult de doua luni, Budapesta a fost tinta protestatarilor violenti care au strigat sloganuri xenofobe, au desenat graffiti cu mesaje antisemite si au cerut capul primului ministru, care a dezvaluit adevarul despre starea economiei si despre coruptia din clasa politica. Critica legitima a fost transformata in cerinte false.

In urma cu cativa ani, cand Le Pen ameninta sa devina presedintele Frantei, societatea franceza s-a mobilizat pentru a-l opri. Cand partidul lui Haider a intrat in guvernul austriac, jumatate din societatea austriaca a protestat vehement. Chiar si la alegerile municipale recente din Belgia, ascensiunea partidului Vlaams Belang a fost oprita de trezirea societatii civile si de aparitia coalitiilor liberale si de stanga. Dar cand polonezii si slovacii au votat partide rasiste, de extrema dreapta in parlament, situatia a fost acceptata cu apatie in combinatie cu o lipsa de incredere.

Doi factori favorizeaza reaparitia extremei dreapta in Europa de est si capacitatea acesteia de a-i vana pe cei invinsi in urma transformarii sociale si economice a regiunii: deficitul democratic acumulat in timpul trecutului periferic al regiunii dinainte de razboi si al statului socialist, precum si istoria sa nedigerata. Miturile istorice raman instrumente politice puternice, dupa cum au aratat, din pacate, sangeroasele razboaie din Iugoslavia. Destramarea Ungariei dupa primul razboi mondial este in continuare o trauma pe care retorica discriminatorie o poate exploata cu un succes terifiant. In Polonia este suficient sa evoci multiplele divizari ale statului - sau in Slovacia cicatricile dominatiei ungare - pentru a obtine o sustinere masiva a politicilor extremiste. Oamenii nu s-au impacat inca cu istoria secolului al XX-lea si multi actori politici se straduiesc sa ii deruteze si mai mult. Institutiile democratice si societatile civile nu sunt inca suficient de mature pentru a distinge intre protestul justificat si manipulare, sau pentru a opune rezistenta atunci cand drepturile fundamentale ale omului si cele politice sunt in pericol.

Retorica de extrema dreapta este o otrava puternica si de durata, deoarece vizeaza cele mai ascunse temeri ale oamenilor. Daca nu este demascata si confruntata cu hotarare, aceasta dainuie in mintile oamenilor, precum cianura in apa poluata, omorand pe ascuns, dar sistematic flora si fauna.

Contributia estica neasteptata ar putea da un impuls atat de puternic extremei dreapte din Europa incat aceasta ar putea deveni un actor politic acceptat pe continent. O asemenea situatie ar pune in pericol balanta politica precara si sistemele institutionale instabile ale Europei si ar spori vulnerabilitatea sa externa. Un continent pe care politicile de identitate, excluderea si xenofobia devin curente politice acceptate va fi o prada usoara pentru mobilizarea si atacurile radicale extremiste.

Rador