Se impune marirea sau diminuarea unor impozite in 2010?

Strategia de redresare macroeconomica trebuie sa se bazeze pe tripleta care se compune din: reducerea datoriei si a deficitului public, cresterea ocuparii fortei de munca si reforma sistemului de protectie sociala. 

Ea nu trebuie sa se bazeze pe cresterea impozitelor sau a taxelor pentru a putea creste salariile si pensiile.

Nu, cel putin, in anul 2010, cand trebuie sa invatam sa consumam mai putin cu functionarea masinariei guvernamentale si sa producem mai mult si mai bine.

Adica sa functionam mai eficient si cu costuri mai mici! In schimb, Romania va trebui sa puna in dezbatere o reforma a sistemului fiscal in ansamblu, pentru ca la ora actuala sunt diferente mari intre structura impozitelor din Romania si cele din statele europene.

In masura in care Romania va dori sa mentina o fiscalitate cu multe puncte sub media europeana, va trebui sa regandim politicile sociale.

Pe de o parte, trebuie sa pornim la drum cu consolidarea celor peste 200 de ajutoare sociale existente si cu multipli beneficiari abuzivi.

Pe de alta parte, ca cetatean roman, nu poti astepta cheltuieli sociale suportate de buget la nivelul tarilor europene, in conditiile in care fiscalitatea este cu aproximativ 8-9 puncte procentuale sub media europeana.

Lucrurile devin si mai complicate cand ajungem la discutia despre gradul in care trebuie suportat costul finantarii unui serviciu din bugetul public si din buzunarul propriu (bugetul propriu/privat).

Aceste discutii trebuie demarate in fiecare domeniu: educatie, sanatate, pensii etc.

In al doilea rand, reforma fiscala trebuie sa ia in calcul existenta unei baze de impozitare cu multe goluri prezente, din diferite motive.

Pe de o parte, nu toata productia intra in circuitul comercial contabilizat, cum este de pilda cazul agriculturii.

Pe de alta parte, avem probleme clare de evaziune fiscala.

Asadar, chiar si in cadrul actualului sistem fiscal avem inca rezerve semnificative de crestere a veniturilor bugetare.

Al treilea palier al dezbaterii publice trebuie sa ia in calcul argumentele cu privire la nevoia taxarii produselor fast-food sau pe avere.

Al patrulea nivel, deloc neglijabil - legat insa direct de primul nivel -, tine de optiunea Romaniei pentru taxarea energiei la producator sau consumator, in favoarea resurselor regenerabile sau verzi si impozitarea mai ridicata a energiei obtinute pe baza resurselor neregenerabile.

Dezbaterile europene sunt extrem de dinamice din acest punct de vedere.

Pana ajungem la un consens national cu privire la aceste optiuni, anul 2010 ar trebui sa fie martorul eforturilor de comasare si simplificare a sistemului de taxe, demarat in anul 2009.

Astept cu aceeasi nerabdare si informatizarea relatiei contribuabilului cu statul, introducerea facturii si semnaturii electronice in administratia publica.

Nu e posibil sa asistam in continuare la plata online a cheltuielilor cu telefonul, gazul, energia eletrica etc., dar nu si a taxelor sau impozitelor catre stat.