Bucurestiul si Sofia se fofileaza in Europa

Miercuri, 03 Ianuarie 2007, ora 08:33
1073 citiri

Cu aderarea Bulgariei si a Romaniei, Uniunea Europeana a pus capat parantezei deschise dupa al doilea razboi mondial, prin ocupatia sovietica a estului Europei si ridicarea cortinei de fier.

Alt simbol: la acest 1 Ianuarie, Slovenia a devenit al treisprezecelea stat membru al zonei euro si este primul stat provenit din fostul bloc comunist care a adoptat moneda unica. Dar aceasta largire, dincolo de succesul pe care il reprezinta - UE reusind sa gestioneze pasnic o tranzitie cu risc inalt - va fi fara indoiala ultima pentru o buna vreme: Consiliul European de la 15 si 16 decembrie a decretat intr-adevar o pauza, fara ca acest lucru sa trezeasca adevarate dezbateri. Pauza care va dura pana cand Uniunea se va inzestra cu noi institutii. Tarile din Balcani si Turcia vor trebui asadar sa aiba rabdare.

Contrar aparentelor, aderarea Bulgariei si a Romaniei nu este o "noua" largire propriu-zisa, dar marcheaza sfarsitul valului de aderari care a inceput la 1 mai 2004, cand opt tari din Europa Centrala si de Est, precum si Cipru si Malta, s-au alaturat Uniunii. In final, a fost nevoie de 17 ani de tranzitie in mars fortat dupa prabusirea comunismului real, in 1989, ca sapte din fostele democratii populare din Europa Centrala, precum si trei foste republici sovietice (balticii) sa se transforme in democratie si sa adopte economia de piata si sa se poata alatura unei aventuri incepute fara ei.

Oboseala

Chiar daca, vazuta din estul Europei, perioada de asteptare a putut parea foarte lunga, situatia nu este la fel in Vest, unde opiniile publice au sentimentul de a inghiti cu forta o largire politic prost pregatita: nu se trece de la cincisprezece la douazeci si cinci de membri fara un minim de explicatii. Nu-urile francez si olandez la Constitutia Europeana, la 29 mai si 1 iunie 2005, au fost in mare parte motivate de respingerea acestor noi tari prezentate de unii politicieni demagogi ca amenintari pentru "modelul social" vest-european. In ansamblul fostelor tari ale Uniunii, toate sondajele arata o adevarata oboseala a largirilor, inclusiv in Germania si in Marea Britanie, ale caror guverne au fost totusi sustinatoare fervente ale aderarilor rapide. Aceasta mare largire sustinuta numai de guverne duce la un impas politic. Uniunea trece prin criza cea mai grava din istoria sa, doua popoare fondatoare au trimis un semnal de neincredere fara precedent fata de constructia comunitara. Fara constitutie sau mai curand fara un nou tratat de reformare a institutiilor este imposibil sa se continue, existand riscul de a bloca si mai mult o structura care se prabuseste sub greutate.

Dupa ce un timp au ignorat problema, responsabilii europeni au constientizat ca este necesara o pauza pentru a "digera" aderarea noilor tari. Cei 25 au amintit la sfarsitul summitului lor din decembrie ca respectarea "capacitatii de integrare" a Uniunii este "esentiala" daca se vrea sa se "castige o sustinere larga si durabila a opiniei publice, care ar trebui mobilizata printr-o transparenta mai mare si o mai buna comunicare". O constientizare, un semn de avertizare tardiv.


Referendum

Ramane de vazut cat va dura aceasta pauza. Cele 18 tari care au ratificat Constitutia Europeana spera ca procesul adancirii va putea fi relansat dupa alegerile prezidentiale si legislative franceze din primavara lui 2007 si ca Uniunea va fi inzestrata cu o lege fundamentala demna de acest nume pana la alegerile europene din iunie 2009. Dar nimic nu garanteaza ca acest lucru se va intampla, pentru ca inseamna ca francezii si olandezii sa se impace mai intai cu ideea europeana. Mai ales, toti candidatii vor trebui sa se confrunte cu redutabila proba a referendumului francez: Constitutia franceza, modificata la inceputul lui 2005, impune sa fie supusa orice aderare (dupa cea a Croatiei) vointei populare. Ceea ce este echivalent cu a spune ca este mare riscul ca o noua cortina de fier sa cada in estul sau sud-estul UE.

Sursa: Rador