Undeva este o greseala - Opinie Mircea Cosea

Nimeni nu poate nega existenta a sute sau chiar mii de greseli ale politicii economice romanesti de dupa 1990. S-au facut greseli din incompetenta profesionala, din lipsa de cultura generala sau din lipsa de experienta.

Unele au fost cu bunavointa, altele cu rea-vointa, unele au fost recunoscute si reparate, altele nu au fost niciodata recunoscute si nici reparate.

Desigur, "errare humanum est" sau "doar cine nu munceste nu greseste", dar odata cu trecerea timpului si cu intrarea noastra pe calea europenizarii, ar cam trebui sa facem mai putine greseli si sa incercam sa concepem o politica economica mai putin artizanala si deloc electorala. Cu atat mai mult cu cat, dupa peste douazeci de ani de experienta in "noua economie", greselile pot din ce in ce mai greu sa fie explicate prin neintelegere sau lipsa de experienta.

Cine si de ce greseste

Punand cap la cap programele electorale ale USL si ARD cu pozitia adoptata de cele doua forte politice fata de acordul cu FMI, nu se poate trece peste o concluzie clara, aceea ca undeva este o greseala. Nu poate fi decat gresit faptul ca atat USL, cat si ARD, se pronunta pentru continuarea acordului cu FMI, dar, in acelasi timp, prezinta programe electorale impanzite de promisiunile unor politici de reducere a fiscalitatii si de crestere a salariilor si pensiilor.

Cum poti promite o fiscalitate redusa si cresteri de venituri cand te pronunti pentru continuarea unui acord care se bazeaza pe o crestere a fiscalitatatii si pe mentinerea austeritatii? Chiar in ziua in care seful delegatiei FMI vorbeste despre incetinirea rirmului de crestere, despre mentinerea unor intarzieri sau chiar nerealizari in domeniul privatizarilor, despre greutatile inerente ale viitorului an si despre posibiltatea/necesitatea cresterii fiscalitatii, guvernul anunta ca intentioneaza sa mareasca pensiile cu minimum 5%, iar ARD-ul sustine reducerea cotei unice si a CAS-ului.

Evident, undeva este o greseala. Este fie o greseala de logica primara a unor minti contorsionate, fie este o grava greseala politica. Sunt convins ca nu este o greseala de logica, ci una politica.

Greseala consta in faptul ca atat USL-ul cat si ARD-ul continua sa considere electoratul roman ca pe o masa amorfa usor de manipulat prin oricat de ridicole promisiuni electorale. Realitatea este insa diferita. Lumea s-a schimbat si in Romania, desi nu atat de radical ca in alte locuri si nu atat de violent ca in Grecia sau Spania.

Din ce in ce mai multi dintre romani isi dau seama ca acceptarea continuarii acordului cu FMI pericliteaza grav credibilitatea promisiunilor electorale.

Corect si cinstit fata de electoral ar fi fost ca, in cazul in care se doreste un nou acord cu FMI, programele electorale sa renunte la populism in favoarea unei abordari transparente, obiective si sincere. Sunt convins ca electoratul ar fi inteles.

Pericolul unei greseli de strategie

Romania nu are o strategie a dezvoltarii pe termen mediu si lung, dar daca va avea (in contextul noilor orientari ale politicilor UE, o astfel de strategie devine necesara), continuarea acordului cu FMI poate fi o greseala.

In primul rand, o greseala conceptuala deoarece conceptul/filozofia FMI nu mai este utila in actualul moment al evolutiei economice romanesti. Conceptul FMI a condus, intr-adevar, la o stare de macrostabilitate, desi cu sacrificii greu justificabile, dar nu are "cheia cresterii economice ", cum s-a exprimat presedintele Basescu.

In al doilea rand, continuarea acordului nu mai este un plus, ci un minus de imagine pentru Romania in mediul economic international. O continuare creeaza imaginea "unei tari sine die asistata", incapabila sa-si gospodareasca singura resursele si sa-si reglementeze prin propriile forte echilibrele macroeconomice.

In al treilea rand, devine urgenta si imperios necesara trecerea la o politica de reducere treptata a indatoririi externe prin punerea in valoare a factorilor nationali de avantaj comparativ/competitiv printre care resursele agricole si cele mineral/energetice ar trebui sa capete o atentie prioritara.