Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Ilie Serbanescu: Ungaria a gresit unde Romania a fost pusa extern sa greseasca!

Ilie Serbanescu: Ungaria a gresit unde Romania a fost pusa extern sa greseasca!


Mai multi reprezentanti ai autoritatilor romane s-au aratat in ultimul timp afectati de tratamentul in bloc al Europei de Est din partea asa-numitilor investitori financiari si chiar vadit vexati de eventuale comparatii ale Romaniei cu Ungaria.

Este intr-un fel de inteles aceasta atitudine in masura in care nu exista vreo alta tara din zona - pentru a nu spune chiar din lume - care sa se fi aliniat cu atata evlavie la cererile, adesea complet terminatoare pentru tara, ale FMI si Comisiei de la Bruxelles.

Este normal sa deranjeze, in aceste conditii, obisnuinta tratamentului nediferentiat din partea investitorilor si poate mai ales mentinerea de catre agenturile acestor investitori financiari - respectiv agentiile internationale de rating - a calificativului Romaniei in categoria "nerecomandabil pentru investitii" sau, cum se spune in jargon financiar, "junk" (adica gunoi).

Si, vai, devine sacrilegiu comparatia cu Ungaria d-lui Orban, care incearca, dimpotriva, sa iasa din rand, sa se opuna deschis acestei alinieri devenita din doar jenanta chiar contraproductiva.

Pe fond, insa, orice comparatie a Romaniei cu Ungaria este defavorabila. Ungaria are cel putin 20 de ani inainte pe calea dezvoltarii si nu este foarte clar daca Ungaria merge inainte, dar este clar ca Romania merge inapoi! In Ungaria, salariile si pensiile sunt duble. In Ungaria exista infrastructura rutiera si feroviara. In Romania, infrastructura rutiera este intr-o stare dramatica, iar cea feroviara intr-una deplorabila.

Datoria Ungariei, de trei ori mai mare decat a Romaniei

Ungaria are insa pe locuitor o datorie externa de trei ori mai mare decat Romania. Aceasta datorie apartine statului maghiar, care a folosit-o pentru a construi auitostrazi si a sustine sistemul de pensii. Cetatenii ungari, daca trebuie sa stranga cureaua, stiu macar de ce si pentru ce!

In Romania, peste 70% din datoria externa este a sectorului privat, de fapt a unor firme straine, care si-au finantat expansiunea in Romania cu bani din afara. In mod straniu, potrivit programului FMI-BNR, datoria Romaniei este platita in mod necapitalist si aproape elucubrant de catre salariati, pensionari, contribuabili, care n-au nici o legatura cu ea si care chiar nu stiu de ce trebuie sa stranga ei cureaua!

Pietele financiare nu recompenseaza obedienta Romaniei pe cat penalizeaza recalcitranta Ungariei, desi adesea le pune cam in aceeasi ciorba zonala. Caci pietele sunt de fapt niste speculatori financiari si, din valorificarea recalcitrantei, se pot scoate mai multi bani decat din rasplatirea obedientei!

Fapt este ca atat Romania cea cu datorii mici si obedienta pana la extinctie identitara, cat si Ungaria cea super indatorata si in plus recalcitranta, sunt la fel la mana pietelor si a FMI. Si, foarte interesant, urmand politici complet diferite, pe fond strategic opozite!

Romania a urmat strict retetarul FMI, a impus cele mai dure masuri de austeritate din Europa, scoate la privatizare in plina criza (deci pe nimic) tot ceea ce a mai ramas ratacit la stat si incearca o abordare corporatist-privata in sistemele de pensii, sanatate si educatie.

Ungaria, dimpotriva, a oprit privatizarile, a refuzat retetele FMI de aruncare a intregii poveri asupra populatiei, a incercat consolidari nationale in sectoare strategice, a intors in sistemul public de pensii contributiile indreptate obligatoriu catre fonduri administrate privat si a cerut participari de criza prin suprataxare sectoarelor monopoliste care culeg caimacul si in timp de criza si care fusesera ocupate nu intamplator de capitalul strain, ca si in Romania (banci, distributii de energie, telecom, retail).

Alt drum, acelasi rezultat

Romania nu putea ajunge decat unde a ajuns. Asta era reteta, aceste rezultate puteau fi obtinute! Ungaria d-lui Orban insa a dat gres pe drumul opozit ales. Si a dat gres din simplul motiv ca, desi a avut strategic o cu totul alta abordare, a dus tehnic o aceeasi politica care, fireste, pe termen scurt, a obtinut acelasi lucru ca si guvernul Boc in Romania, ce a urmat strict reteta prescrisa de FMI-BNR.

In Romania, guvernul Boc a avut ca misiune sa scoata bancile, toate straine, din ecuatia ajustarii, ba chiar sa le inlocuiasca finantarea pierduta de la mamele lor din strainatate cu finantarea contractata pe cheltuiala sa de la FMI-UE. Pentru aceasta, dincolo de imprumutul de la FMI-UE, BNR a tinut artificial cursul si cu cat economia cadea mai puternic, cu atat leul aparea mai breaz de se minunau si curcile din ce!

Cu un asemenea curs, erau protejati tot artificial si debitorii bancilor, indeosebi cei care intr-o aiureala economica fara precedent contractasera in valuta creditele de consum acordate fara acoperire economica si doar in propriul profit de catre bancile straine.

In loc sa plateasca cei responsabili de situatia nesustenabila creata (adica bancile si debitorii lor), nota de plata a fost aruncata asupra populatiei aproape fara nici o legatura cu situatia creata (salariati, pensionari, contribuabili). Care au fost pusi sa achite factura inca de la inceput si care, potrivit programului, o vor achita si in continuare prin rambursarea tot de catre ei a imprumutului de pasaj de la FMI-UE.

D-l Orban in Ungaria a refuzat aceasta schema a FMI, dar a gresit tintele la distributia ajustarii economice inevitabile. O ajustare care era reclamata, indiferent de dimensiunile diferite, de acelasi tip de actiune dezechilibranta a bancilor vestice: creditare de consum, indeosebi in valuta, fara acoperire economica si pe bani externi. Cineva trebuia, evident, sa plateasca aceste credite. In Romania au fost pusi sa plateasca cei care nici nu aveau legatura cu ele.

D-l Orban a cerut prin suprataxare un efort din partea bancilor, dar a incercat sa-i protejeze pe cei ce contractasera aceste credite, indeosebi pe cei ce le luasera in valuta, printr-un mecanism discutabil de limitare a ratelor in functie de un curs scos din burta. Nota de plata era insa mult mai mare decat aceste paliatve si, fiind scoasa din carca tocmai a celor care beneficiasera de credite, a ajuns pe capul statului, care a fost nevoit sa creasca TVA si, in lipsa in continuare de resurse financiare, sa se adreseze FMI, exact deci celui de care urmarise sa scape.

D-na Joan Hoey, senior analyst al Economist Intelligence Unit, divizia de cercetare a grupului The Economist, care editeaza reputata revista cu acelasi nume, spunea cu subiect si predicat chiar la Bucuresti unde a venit sa modereze conferinta anuala The Economist, ca "Modelul cerut si impus Europei de Est de catre FMI, Banca Mondiala si Comisia Europeana, de crestere prin deficite externe uriase, boom al creditului iresponsabil si liberalizare accelerata a contului de capital, insotita de rate fixe de schimb, a dus in conditiile crizei la un dezastru".

Spre deosebire de Romania domnilor Isarescu si Boc, care s-a inchinat integral la modelul respectiv, Ungaria domnului Orban a incercat, spre cinstea sa, sa iasa din logica acestui model, dar, cautand sa vaneze doi iepuri, a ajuns sa se impotmoleasca, spre multumirea celor care-l critica tocmai pentru ca a derapat de la linia impusa! Cand, de fapt, daca tot s-a decis sa incerce, a gresit ca n-a apasat pedala pana la fund pe drumul onorabil ales.

Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 3037 ori