Piperea despre OUG 50/2010: clientii vor iesi invingatori

Luni, 04 Octombrie 2010, ora 01:27
5751 citiri
Piperea despre OUG 50/2010: clientii vor iesi invingatori

"Eu am sfatuit toti clientii care au facut contracte cu mine sa refuze in mod expres actele aditionale trimise de banca. Imi pare rau sa o spun de fiecare data ,dar bancile nu au reactionat pana in acest moment decat in urma unor hotarari judecatoresti. Clientii vor iesi invingatori, pentru ca este vorba despre foarte multe persoane", a declarat avocatul Gheorghe Piperea, intr-un interviu acordat Bloombiz.ro.

Au profitat bancile de lipsa de cunostinte ale debitorilor legate de contractele de creditare prin clauze exclusiv in favoarea lor?

Da, cu siguranta.

Nu toate bancile, dar au fost foarte multe banci care au derulat campanii de promovare prin anii 2006-2007, in care ti se spunea “iata ce dobanzi prietenoase avem noi la credite in monede exotice, cum ar fi francii elvetieni”.

Dobanda era cu 2-3% mai mica fata de cele ale bancilor concurente, dar sub denumirea de "comision de risc", de "comision de gestiune" si tot felul de comisioane asemanatoare se ascundea o dobanda de 2-3 puncte procentuale.

Practic, se ajungea la o dobanda care era echivalenta cu dobanda celorlalte banci de pe piata.

Atata doar ca intre timp castigau multa clientela si locuri in top.

Acum, cand a inceput sa se simta foarte dur criza economica, oamenii au inceput sa se uite si la cei 60-70 de euro din desfasurator, sau chiar 200 de euro care apar in plus si au inceput sa se intrebe ce se intampla cu aceste sume.

Nu e vorba de perioada de dupa OUG 50/2010. Asta a fost doar o scanteie care a aprins flacara.

Au fost oameni si in 2008, 2009 care au mers prin instante, pe la ANPC.

In aceste contracte, pe care fie nici macar nu le primeau, fie le primeau dupa sase luni sau un an de la incheierea contractului, descopereau ca au de platit 60,100, 200 euro in plus, fara sa fie foarte clar cu ce titlu.

Dupa multe insistente, s-a descoperit ca "titlul" respectiv era comisionul de risc, care nu era un comision simplu de administrare.

Era un comision, care parea sa fie mic sau insignifiant, de 0,2% sau 0,3%, numai ca era lunar.

Inmultit cu 12 ajungea la o suma destul de consistenta.

Au fost ascunse multe alte surprize in aceste clauze, cum ar fi dobanda interna de referinta a bancii, foarte putin transparenta, nimeni nu stia ce e cu ea.

In momentul de fata, aceasta dobanda este interzisa de OUG 50/2010, dar era foarte clar interzisa si de legea 193/2000.

Asadar, bancile au profitat de lipsa de cunoastere a clientilor in domeniul financiar.

Atunci cand te duci la banca ai incredere ca nu iti face tot felul de surprize, si cu toate acestea, au aparut foarte multe surprize urate.

De ce nu i-a protejat ANPC pe clienti?

Nu e neaparat o vina a ANPC, totusi se observa ca a avut o activitate destul de intensa, mai ales dupa octombrie 2008,  pentru ca au fost foarte multe plangeri ale consumatorilor.

Eu as spune ca, in anumite momente, ANPC a facut chiar exces de zel.

Problema nu este la ANPC, problema este una institutionala.

Eu, spre exemplu, in locul legiuitorului roman nu as fi dat aceasta competeneta, de protectie a consumatorilor de servicii bancare la ANPC, care este o institutie in subordinea Guvernului, deci o institutie politica.

Eu as fi dat-o la BNR, care este o institutie autonoma, in subordinea Parlamentului si care are posibilitatea serioasa, severa de control asupra bancilor.

Am vazut cazuri cu hotarari judecatoresti, in care s-au mentinut amenzi de fix 1000 lei, in conditiile in care erau pagubiti zeci sau sute de clienti prin intermediul unor clauze abuzive.

Sanctiunile aplicate de ANPC sunt atacabile in instanta, asta este regula in materie de plangere contraventionala, si odata ce s-a atacat sanctiunea contraventionala, ea este suspendata de drept, asa cum rezulta din OUG 2/2000.

Din punct de vedere institutional, solutia este gresita pentru ca daca in loc de ANPC, care este o institutie politica, si uneori populista, s-ar fi interpus in postura de “protector al consumatorului” BNR, sanctiunile dispuse de BNR nu ar mai fi asa de usor de oprit.

Sanctiunile impuse de BNR nu pot fi contestate decat la Curtea de Apel, in contencios administrativ, nu e suspendare de drept.

Este o foarte mare problema de imagine pentru o banca cand este sanctionata de BNR.

E o problema mai mica cand este sanctionata de ANPC sau de Consiliul Concurentei.

Cine ar trebui sa raspunda pentru toate aceste greseli?

Legiuitorul roman, si cel din 2008, si cel din 2010, dar raspunderea juridica, patrimoniala, evident ca apartine bancilor.

Trebuie sa se ajunga pana la plata efectiva, pana la a da inapoi acele sume provenite din comisioanele aberante?

Eu zic ca daca o banca, doua, trei vor fi obligate, in aceste procese colective, sa dea inapoi acei bani, atunci vor fi un exemplu elocvent, si un model pentru celelalte banci.

Probabil ca va fi un exemplu dur, dar va fi un exemplu pentru banci sa nu mai faca acest gen de business manipulator, ipocrit, cu clauze ascunse.

Eu nu vorbesc despre  tot sistemul bancar romanesc, vorbesc de cateva banci, si cred ca le stie toata lumea, care au fost in ultimii ani campioane la sanctiunile aplicate de ANPC.

Sunt 13 -14 banci care se afla in aceasta situatie.

Concret, ce se intampla daca a trecut perioada, si clientul nu a primit nici o notificare ? 

Sunt doua situatii posibile.

In primul caz, banca aplica asa cum considera necesar textele din OUG 50/2010, care spune ca ne gasim in situatia unei acceptari tacite.

In aceasta situatie, va trimite omului acasa un desfasurator cu noile comisioane si noile dobanzi.

In al doilea caz, bancile respective aplica direct OUG 50/2010, care spune ca anumite comisioane sunt interzise si ca, in loc de dobanda indice de referinta al bancii, trebuie o dobanda variabila, de tip EURIBOR, LIBOR, si se reduc costurile.

Eu am sfatuit toti clientii care au facut contracte cu mine sa refuze in mod expres actele aditionale trimise de banca.

Clientul poate face ceva in acest moment pentru a beneficia de OUG ?

Poate sa faca plangere la ANPC, in care sa ceara ANPC sa oblige banca la modificarea contractului.

Daca nu are succesul scontat, sa mearga in justitie.

Imi pare rau sa o spun de fiecare data ,dar bancile nu au reactionat pana in acest moment decat in urma unor hotarari judecatoresti.

Cine va iesi castigator din acest conflict?

Clientii vor iesi invingatori, pentru ca este vorba despre foarte multe persoane.

Majoritatea acelor contracte, care au fost contestate, au aceasta problema, de clauze abuzive, ascunse sub tot felul de denumiri ciudate, greu de inteles.

Pe termen scurt, probabil ca anumite banci vor suferi nu neaparat pierderi, ci reduceri drastice de profit.

Exista insa niste banci care si-au facut temele.

Ceea ce pierd bancile care nu si-au facut temele pana acum se va vedea in profitul celorlalte banci care au fost corecte de la inceput.

Pe termen mediu si lung, toate bancile din sistem vor castiga pentru ca este vorba de clienti care sunt buni platnici.

Daca sunt in continuare dispretuiti si impovarati cu aceste sume ilegal puse pe contracte, peste un an sau doi, acesti clienti se vor putea afla, ca si ceilalti 1 milion, in situatia de debitori neperformanti.

In schimb, daca se vor castiga aceste procese, situatia lor se va imbunatati si vor putea sa-si plateasca ratele la timp.

In urmatorii 25 de ani, bancile vor avea de unde sa-si recupereze investitiile facute in aceste credite.

Pe termen mediu si lung, tot sistemul bancar va castiga increderea clientilor in banci.

Clientul va putea sa fie considerat ca si in Vest, un stapan al comerciantului. "Clientul nostru, stapanul nostru".

In acest moment, clientul este un supus al bancilor romanesti.

Vezi si:

Iulian Urban, OUG 50/2010: dupa prima banca suspendata, celelalte isi vor baga mintile in cap

Pontul Valutar, cu Dragos Cabat: Cand apelam la refinantarea creditului?

OUG 50/2010: Ce mai pot face clientii? Ce risca bancile?

#2010, #50, #banci, #clienti, #credite, #oug, #piperea , #stiri Gheorghe Piperea