Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Comisioane bancare vs. paine

Comisioane bancare vs. paine
Romanii manifesta, inca, o duplicitate contrarianta in relatia cu agentii economici. Se inflameaza cand painea se scumpeste cu 10 bani, urmare a cresterii pretului graului sau a utilitatilor. In acelasi timp, se dispenseaza cu nonsalanta de zeci si sute de paini (scumpite), acceptand fara sa protesteze zeciuirea conturilor bancare.

Chiar daca a suportat socul trecerii la capitalism printr-o economie de piata salbatica, “poporul” si-a pastrat inca o parte a reflexelor provenite din economia centralizata. Mai ales cand e vorba sa se scumpeasca la tarate.



De cand a inceput sa vorbeasca in procente, are si argumente in plus. O scumpire cu 10%, asa cum este cresterea preturilor la paine, devine un procent semnificativ pentru care merita balacarit orice Guvern, invocat Ceausescu, injurati producatorii si stuchiti comerciantii. In alte situatii, cand buzunarul ii este usurat cu formule matematice savante, nimeni nu mai are ceva de comentat. Cel mai elocvent exemplu este comisionul bancar.



Politica de venituri a institutiilor financiare din comisioane se axeaza in principal pe ignoranta (mai corect, ignorarea) clientilor. Mizand pe faptul ca simtul banului la romani se raporteaza doar la pretul painii, bancile impun clientilor costuri ridicate. Cine si cui sa se planga? Contractele de creditare sunt aproape imposibil de parcurs, chiar si pentru cei cu un oarecare exercitiu. Oricum, pentru persoanele fizice nu exista varianta negocierii.



In cazul depunerilor, comisioanele sunt ca si dobanzile, variabile. In aceste conditii, chiar si bine instruit, tot e greu sa iti dai seama ce ai pierdut sau castigat altfel decat retroactiv. Diferentele intre comsioanele percepute de la o banca la alta variaza foarte mult, de la 0 la 60%.



Ani in sir, marketingul bancar a fost croit pe rationamentul  simplist al avidului consumator: un credit ieftin este un credit cu dobanda cea mai mica.  La fel, rentabilitatea depozitelor a avut ca reper unic dobanda anuala. Nici obligativitatea introduceriii DAE nu a schimbat radical comportamentul solicitantului de credite.



Oricum, multe  produse financiare de creditare sunt prezentate intr-o asemenea forma incat identificarea celei mai ieftine oferte poate fi o intreprindere riscanta.



Cu cat dobanda afisata este mai mica, cu atat mai bine. Important este ca mesajul sa fie bine retinut din campaniile publicitare. Romanii asociaza prezenta pe ecranele tv cu soliditatea unei banci, iar  soliditatea cu nivelul scazut al dobanzilor la credite.



Cand ajunge in fata ofiterului de credit, clientul este deja convins ca nu poate avea vreun control asupra nivelului taxelor si comisioanelor sau graficului de rambursare a imprumutului. Si asa se explica cum piata bancara subzista chiar si cu diferentele foarte mari dintre comisioane, de la o institutie la alta. Atata timp cat fata de un DAE de 16% comisioanele se apropie de jumatate, toata lumea face profit.



Multe amanunte legate de conditiile de rambursare, calculul dobanzilor si comisioanelor de acordare, administrare si retinerea acestora, pot fi aflate doar dupa ce dosarul de creditare este aprobat.  Stiati ca pentru „stationarea” in sucursala bancara se plateste? Sau ca, pentru cativa banuti pe care nu ati stiut ca ii datorati puteti ajunge pe lista rauplatincilor de la Biroul de Credit? Stiati ca un card de credit neutilizat va poate trimite pe aceeasi lista si asta pentru ca la emitere nu ati fost informat ca taxa de administrare nu poate fi retinuta din soldul creditului, ci trebuie depusa personal?



Mi-a atras insa atentia interpretarea unui studiu referitor la costurile operatiunilor efectuate de clientii bancari. Romania are preturi apropiate de tarile din regiune pentru clientul mediu, care efectueaza putine operatiuni prin banca. Problema este ca respectivul studiu nu tinea cont de costurile produselor de creditare si economisire.



Realizatorii studiului identificau in schimb un mod cel putin straniu de a dimensiona nivelul comisioanelor, in afara oricaror politici stiintifice a vanzarilor. Studiul nu isi baza insa concluziile si pe observatia comportamentului clientului mediu in raport cu decizia de economisire sau indatorare!  



Consumatorul de credite nu va iesi in strada pentru a protesta in privinta modului in care bancile comerciale inteleg sa-l “impoziteze”. Asa cum depunatorul va ignora noianul de comisioane si taxe pe care le are de plata de la mometul deschiderii unui cont si pana la momentul retragerii (mai ales daca se situeaza in afara termenului scadent).



Conform experientei straine este posibil ca, in perspectiva, pretul operatiunilor bancare sa scada in urmatorii ani pe seama intensificarii concurentei in piata.



In ultimii doi ani s-a vorbit permanent de reducerea numarului si nivelului comisioanelor aplicate diferitelor operatiuni bancare. Pasamite concurenta puternica, mai ales pe oferta de produse financiare, ar fi fost factorul determinant. Nimic nu s-a schimbat insa. Costurile creditarii au crescut, indiferent de nivelul dobanzilor.



In paralel, comisioanele de adiministrare  s-au marit pana la niveluri de la care clientii cei mai activi devin si cei mai dezavantajati. Doar lista de comisioane pentru un cont curent este relevanta, fara a mai insera si cifrele: comision de deschidere cont, comision de administrare cont activ, comision de administrare cont inactiv, comision de inchidere, comision de retragere de numerar… La credite, lista taxelor si comisioanelor este mult mai cuprinzatoare pentru ca si tipurile de contracte sunt foarte diferite. Unele comisioane se aplica la sold, functionand ca o dobanda, altele ca procent la valoarea creditului, altele sunt fixe.



Toate nu fac decat sa exprime un adevar: concurenta de care se tot vorbeste in sistemul finaciar bancar, cel putin pe segmentul de retail, nu prea exista. Bancile „trag” de o piata relativ mica. In 2007, ponderea veniturilor din administrare a urcat la 40%, cu cinci procente fata de modelul zonei euro.  Ritumul de crestere al activelor a fost in crestere sustinuta, la fel si al profiturilor nete.



Trebuie precizat ca performanta bancara in materie de profituri este obtinuta intr-o tara in care mai putin de jumatate din populatie are deschis un cont bancar. Profiturile remarcabile se obtin pe o piata in care nivelul de intermediere financiara (credite raportate la PIB) este de 30%, unul dintre cele mai scazute din Europa.



Aceasta situatie, dublata de cresterea economica sustinuta (asa bolnavicioasa cum este), mentine atractivitatea pietei bancare romanesti. O stagnare sau o descrestere a costurilor serviciilor si produselor bancare este din aceasta perspectiva, improbabila, in viitorul apropiat. Ursul nu risca sa fie intepat decat daca stie ca stupul este plin de miere. Nici bancile straine despre care zilnic avem vesti ca pregatesc intrarea in Romania nu ar risca sa se aventureze daca nu ar sesiza oportunitatea obtinerii unor marje de profit consistente.



In mod evident, comisionul bancar face parte din regula jocului. Si in Occident serviciile bancare sunt contra cost. Dar poate acolo sunt si justificate. Poate acolo clientii nu resimt frustrarea unui tratament injust in raport cu calitatea serviciilor, timpului afectat si nivelului de retribuire a bancii din banii personali.



Se fac tot felul de studii privind veniturile bancilor, dar nimeni nu a calculat pierderea financiara a clientilor institutiilor financiare. Asa cum spuneam, nici macar acestia nu pot sti cate paini ii costa relatia contractuala cu banca unde isi au conturile.



Comentariu de George Vulcanescu



Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 2718 ori