Virusul crizei americane poate contamina sistemul financiar prin bancile straine

Luni, 30 Iunie 2008, ora 10:19
3307 citiri
Virusul crizei americane poate contamina sistemul financiar prin bancile straine

Intr-un raport fara precedent prin echilibru, vecin cu indulgenta, Fondul Monetar International considera ca Romania este in continuare vulnerabila la criza de pe pietele financiare externe.

Un raport al FMI fara critici

sau avertismente ultimative este ca o cafea fara cofeina. Nu trezeste.

Rapoartele FMI ne obisnuisera

cu un mesaj mai direct la adresa calitatii actului de gestiune al economiei. Acum

apare sintagma "in continuare" ce putea fi la fel de bine inlocuita cu trei

puncte; ca sa puna ziaristii ce cuvant considera mai potrivit. Sau poate ca FMI

a lasat Uniunii Europene rolul de observator critic al evolutiei economiei

romanesti!

Cert este un lucru. La nivel

individual incepem sa resimtim un soi de nesiguranta. Chestiunea se discuta din

perspectiva macroeconomica. Chiar daca pentru majoritatea dintre noi

macroeconomie nu inseamna altceva decat inflatia perceputa prin pretul painii

sau al berii (eventual si-si).

Oricum ai interpreta semnalele ingrijoratoare protectia

pe care ar fi trebuit sa o ofere economiei, statutul de membru al Uniunii Europene

nu se simte. In primul rand pentru ca mecanismele si gradul de accesare ale suportului

financiar european abia se fac cunoscute, daramite sa si produca efecte.

Totusi, prin prezenta

bancilor straine in Romania, tara noastra era de mult integrata din punct de

vedere financiar. Nu ar fi trebuit ca soliditatea conferita de stiinta managementului

importat o data cu capitalul strain sa ne fi fost de ajutor in aceste momente?

Experienta bancherilor austrieci,

greci, francezi, ce domina sistemul bancar romanesc ar fi trebuit sa constituie

o pavaza si nicidecum un semn de slabiciune. Vulnerabilitatea de care vorbeste

FMI ne aduce aminte de un episod impredictibil, de la inceputul mileniului.

La

un an dupa criza de pe piata bancara turceasca, una dintre cele mai dinamice institutii

financiare de la noi, cea care a introdus internet banking-ul in Romania, Banca

Turco-Romana, isi inchidea subit portile. Nu a fost un faliment rasunator chiar

daca banca a fost listata si la categoria I a Bursei de Valori Bucuresti.

Nu

avea insa active foarte mari desi se situa intre primele zece banci, cu o cota

de piata de 4%. De altfel, valoarea intregului sistem bancar din acea perioada

nu o depasea pe cea a unei banci medii din ziua de azi, respectiv 4,5 miliarde

euro. Calitatea activelor bancii si fondul de garantare a creditelor au

acoperit pierderile clientilor, iar scandalul nu s-a extins.

S-a vorbit insa

mai putin despre cum a fost posibil falimentul unei banci serioase fapt

ilustrat si de disparitia ei in liniste. Banca a fost falimentata de proprii

actionari.

In acea perioada, sistemul

bancar turcesc intrase intr-o faza acuta de restructurare, iar turcii au

preferat sa falimenteze banca din Romania si sa isi limiteze astfel pierderile

din Turcia. Inchizandu-i-se robinetul prin care ii erau asigurate lichiditatile

din care acorda credite sau facea plati catre clienti, Banca Turco-Romana a

falimentat.

Ce legatura are acest exemplu cu ceea ce se intampla acum in

Romania? In prezent, managementul bancilor straine pare mai riguros. Totul

poate fi o aparenta daca bancile mama din UE vor intampina dificultati in a mai

gasi bani ieftini din cauza costului in crestere al refinantarii pe piata

financiara europeana.

Pana acum, romanii s-au

imprumutat mai ales din economiile occidentalilor. Adica prin filiatia banci

europene / banci romanesti, cele dintai atrageau la costuri scazute banii

clientilor lor si ii plasau cu randamente foarte bune, mai mari decat in tarile

lor, pe piata romaneasca.

Mecanismul acesta se va gripa daca molima americana

se va intinde asupra Europei Occidentale. Chiar si fara a avea vreo legatura cu

sistemul financiar american, bancile occidentale au de facut fata unei noi

conjuncturi.

Inflatia creste in statele UE, iar banii devin (si la ei) mai

scumpi. De aceea, se poate intampla ca disponibilitatea de a mai finanta

activitatile subsidiarelor din Romania sa fie mai redusa. Exista contraargumentul

ca atata timp cat profiturile cele mai mari se fac in Romania, nu exista nici

un motiv de temere.

Banii vor continua sa vina. Ramane de vazut... Banca Nationala, prin politica de domolire

a creditarii, forteaza prin parghii monetariste cresterea

dobanzilor la depozite.

Pana nu demult, bancile

straine nu prea erau interesate de banii clientilor romani, pentru ca isi

faceau plinul fara probleme din tarile de obarsie. Jumatate din datoria externa

a Romaniei, de 50 miliarde euro, o reprezinta imprumuturile de la bancile mama ale

bancilor straine.

Ce s-ar intampla daca, pentru a nu-si pierde pozitiile din

tarile de origine, bancile straine nu ar mai furniza subsidiarelor lichiditati?

Sau si mai rau, cum a fost cazul si cu Banca Turco-Romana, s-ar grabi sa isi

recupereze banii investiti in Romania?

Dupa standardele BNR, nici o banca din Romania nu are rating 1, cel mai bun

rating de risc. Nu vreau sa merg mai

departe cu scenariile… Grupurile financiar-bancare care activeaza in tarile

est-europene, asa cum este cazul majoritatii bancilor straine din Romania, pot

avea si alte ratiuni decat profitabilitatea atunci cand sunt nevoite sa ia o

decizie strategica.

Relatiile istorice dintre o natiune si alta sau lobby-ul

politic al tarii gazda, pot constitui o motivatie suficienta pentru care se

intra sau se iese dintr-o afacere (a se vedea si decizia Mercedes de a

prefera Ungaria, Romaniei si Poloniei). 

La intrebarea, raportul FMI

poate fi apreciat ca unul echilibrat sau unul indulgent, raspunsul este: unul

circumspect.