Romania lui unu si cu unu fac trei

Joi, 18 Decembrie 2008, ora 14:36
3003 citiri
Romania lui unu si cu unu fac trei

Oricum ar da-o politicienii nostri, nu pot sa isi puna amprenta autenticitatii pe programul de guvernare mai mult decat reuseste un student mediocru intr-o lucrare de diploma scrisa cu copy-paste.

Fiecare nou plan de masuri pentru urmatorii patru ani de mandat este viciat de sentimentul de deja-vu. Recentul program al aliantei politice este construit dupa acelasi tipar: ceea ce este original nu este nou, iar ceea ce este nou nu este aplicabil.


Poate suntem prea duri cu noua echipa politica ce s-a angajat sa mearga cu stanga-n-dreapta in urmatorii patru ani. Un program de guvernare nu putea indica sursele din care vor fi asigurati banii pentru numeroasele obiective de investitii  si protectie sociala. Un program de guvernare seamana cu un manual de zbor, nu cu o carte tehnica de functionare a avionului. Este indicata mansa si urmand instructiunile, avionul ar trebui sa se ridice.

Daca avionul nu zboara pentru ca nu are benzina in rezervor, asta nu inseamna ca manualul nu este bun. La fel se intampla si cu programul de guvernare. Nu intra foarte mult in amanunte. De aceea nu voi insista sa gasesc raspunsul la intrebarea cum vor ajunge alocatiile pentru copii de la 40 la 200 de lei in patru ani.

Sau, de unde banii pentru sutele de kilometri de autostrazi? Sau, cum ar putea aduce bani la Buget taxa Robin Hood cand pretul titeiului este de trei ori mai mic decat in urma cu un an? Sau, cat ar trebui sa fie deficitul bugetar care sa sustina si noianul de masuri de protectie sociala, imbunatatire a activitatii din domeniile sanatatii, educatiei, cercetarii?...


In afara de faptul ca lasa loc de mare neincredere si chiar ingrijorare privind mijloacele de atingere a tintelor fixate, aceasta schita de program de masuri are conceptual o structura deficitara. Intelepciunea poporului sintetizeaza cel mai bine modul in care a fost insailat planul. Cei care au redactat textul "nu vad padurea de copaci" si se grabesc sa "puna carul inaintea boilor".


Nu vad padurea de copaci pentru ca plaseaza actiunea guvernului doar in contextul confruntarii cu efectele crizei. In timp ce Uniunea Europeana isi concentreaza eforturile pentru relansarea economiilor statelor membre, Romania se plaseaza pe o pozitie defensiva, de asteptare. Precum un om care se apara de inundatie baricadandu-se in casa cu o galeata in mana, dupa ce a urcat mobila in pod.

Ragazul avut la dispozitie i-ar fi fost suficient pentru a ridica un dig in jurul casei. Cel mai probabil, apa infiltrata la fundatie ii va surpa zidurile. Politicienii nostri uita ca Romania mai are la dispozitie un decalaj de aproape sase luni fata de recesiunea care a atins deja marile economii. Ar fi catastrofal sa fim si ultimii care ies din criza, pentru ca noua ne-ar lua mult mai mult timp sa ne revenim.


Mai este timp sa intoarcem botul navei pentru a incaleca pe val, inainte sa fie rasturnata (fara vreo aluzie la capitan). Criza ar fi putut fi folosita in favoarea economiei romanesti. Dar pentru asta strategia ar fi trebuit sa aiba la baza stimularea exporturilor concomitent cu atragerea investitiilor straine. Cum altfel va putea fi compensat in viitorul apropiat celebrul deficit de cont curent?

Cu siguranta la anul nu se va mai putea conta pe miliardele trimise din strainatate de capsunari. Nici investitorii straini nu dau semne ca mai vor sa vina intr-o tara cu rating "non investment grade". Cu atat mai mult cu cat guvernele din tarile de origine ii seduc acum cu ajutoare de stat de neimaginat in urma cu doi ani. Dar chiar si in aceste conditii "zidul" poate fi spart.

Companiile occidentale isi revizuiesc drastic cheltuilelile de productie. Ceea ce ar putea reprezenta o oportunitate pentru firmele noastre. Competitivi prin preturi romanii pot intra cu produse si servicii de calitate pe piete inaccesibile in vremurile cand banii balteau in economiile dezvoltate.

Fara stimularea exporturilor si a productiei pentru piata interna, reducerea deficitului de cont curent se va produce natural doar prin scaderea puterii de cumparare si incetinirea dramatica a cresterii economice.


Reducerea TVA este o forma de a pune carul inaintea boilor. Nimic nu garanteaza ca un TVA de 5% de la 19% va ajunge si pe rafturi. O reala scadere a preturilor nu ar trebui sa fie decat rezultatul concurentei din piata. Stimulentele pentru productia agro-alimentara trebuie sa fie pe primul loc si nu in coada listei. Altfel, pierderile bugetului nu vor justifica beneficiile populatiei. Iar daca bugetul pierde, tot contribuabilul are de suferit.


Mentinerea cotei unice de 16% nu mai este o solutie miracol cand toata Europa se intrece in a oferi facilitati agentilor economici. Cu atat mai mult cu cat cota unica este "sufocata" de numeroase alte taxe si impozite.Simplificarea fiscalitatii este o conditie pentru impulsionarea activitatii economice.

Un ritm sustinut de crestere economica depinde in primul rand de conservarea actualei puteri de cumparare. Despre cresteri salariale in sectorul bugetar se va mai putea vorbi abia dupa ce trecem hopul.

Deocamdata, cuvantul de ordine trebuie sa fie investitiile, singura forma de stopare a somajului. Stabilitatea locurilor de munca reprezinta principala conditie si pentru reluarea finantarii persoanelor fizice de catre banci, fara ca sistemul financiar sa fie pus in pericol.


Degeaba lasa BNR mai multa lichiditate in piata. Atata timp cat instabilitatea economica se va mentine, creditarea va tinde spre zero. Doar cresterea economica sanatoasa va putea presa dobanzile la credite prin scaderea inflatiei.

Exporturile si investitiile straine au un rol important in calmarea variatiilor puternice ale cursului de schimb. In acest timp, diminuarea cheltuielilor din sectorul bugetar ar trebui sa ofere resursele pentru acoperirea deficitului bugetar generat de reducerea taxelor si impozitelor. Etc.


Principiul vaselor comunicante este cel care guverneaza si economia. Politicienii nostri fac insa abstractie de ceea ce au invatat la scoala. E si greu sa revina la regulile din manual dupa ce de-a lungul unui an electoral s-au luptat sa demonstreze ca unu si cu unu fac trei.


Un comentariu de George Vulcanescu