Inflatia se aprovizioneaza de la hipermarket

Luni, 12 Mai 2008, ora 13:27
4197 citiri
Inflatia se aprovizioneaza de la hipermarket

Inflatia pare ca a luat-o pe ulei. Cel putin asa arata statisticile, uleiul fiind produsul alimentar care s-a scumpit cel mai mult in 12 luni. De fapt, pe ulei a luat-o economia romaneasca. Si nu se stie cand isi va reveni.

Dupa ce abaterea de la tinta de inflatie de 3,8% a atins 5 puncte procentuale, a fost extinsa aria cautarilor factorilor ce pericliteaza evolutia indicelui preturilor de consum. Si asa s-a ajuns la hipermaketuri. S-a constatat ca in perioadele de sarbatori tot romanul este nabab. Cheltuieste "fara numar" cumparand mancare si bautura, avand, parca, drept unic scop sa scoata complet aerul din frigider.

Romanul cheltuie pe alimente aproximativ 40% din castiguri. Nu pentru ca ar fi un mare gurmand, ci pentru ca veniturile sale nu sunt indestulatoare. In perioadele de sarbatori, atunci cand goana printre rafturi devine sport national, ponderea acelorasi cheltuieli sare de 60%. Ceea ce ar trebui interpretat ca respect de sine, cu sacrificii pentru multi, este considerat si un defect vecin cu risipa si lacomia. Pasamite acest comportament ar favoriza cresterea inflatiei.

Decisi sa isi maximizeze profiturile intr-un an cu inflatie in crestere vanzatorii sunt acuzati ca profita de oportunitatea oferita de sarbatori. Odata identificata cauza, s-au gasit si solutiile. Am auzit sugestia facuta cumparatorilor de a fi mai retinuti in a umple cosul. Marile retele comerciale ar fi astfel fortate sa scada preturile, pentru a nu-si pierde clientela.

Sau alta varianta. Daca turismul ar fi mai atractiv, tot romanul ar parasi orasele, si nu ar mai avea cine sa se aseze la cozi. Astfel, marile retele de retail isi vor modifica apucaturile nesanatoase pentru buzunarul romanului. Mi se par niste retete fanteziste. Mai usor transformi leul dintr-un carnivor feroce intr-un vegetarian convins decat sa il treci pe roman la dieta in perioadele de sarbatori. Comersantii nu au nici ei vreun motiv sa isi schimbe regimul "alimentar".

Cand au pravalie cu vad si clienti o droaie, care ar fi ratiunea pentru a reduce preturile in cele mai prielnice perioade pentru vanzari? Adica de aia s-au caznit atata sa aiba ditamai spatiul comercial, cat mai bine infipt intre blocuri! Ai dat spagi cat ai fi putut construi doua hipermarketuri iar, acum, intr-o perioada in care clientii se imbulzesc sa coseasca marfa de pe rafturi, sa tai din adaosul comercial?! No way!

Intr-un an in care pomenile electorale, constand in sporuri salariale si prime, se tin lant, marii comercianti fructifica oportunitatea sporirii profiturilor. Dar nu despre hipermarketuri si profiturile acestora mi-am propus sa vorbesc, ci despre inflatie.

Incerc sa scriu despre inflatie tinandu-ma deoparte de campania impotriva capitalismului veros, localizat, de unii, la marii comercianti. Dar coincidentele se tin lant si ma determina sa revin asupra cestiunii: inflatia trece si pe la hipermarket.

Teoretic, marile retele comerciale ar trebui sa aiba un rol important in a atenua socurile inflationiste, nelasand sa se propage in preturi intentia producatorilor de a-si conserva castigurile. Practic, acest lucru nu se intampla, desi cifra de afaceri a marilor retaileri concentreaza mai mult de jumatate din vanzarile de bunuri si produse alimentare.

Trei patrimi din rata anuala a inflatiei se datoreaza unui numar de opt subgrupe de produse, dintre care doar doua nu se regasesc in oferta centrelor comerciale. In afara combustibilior si energiei, tot ce are legatura cu inflatia se gaseste si pe rafturile marilor comercianti: produsele de morarit si panificatie, ce reprezinta 7,7% din costul indicelui de consum, uleiul (1.2%), laptele si produsele lactate (4,8%), legume, fructe, oua (6,7%), tutun si tigari (4,2%) si serviciile de telefonie (5,5). Aceste grupe de produse au inregistrat cele mai mari cresteri de preturi in interval de un an: 12,2%, 52,5% 10,4%, 22,7%, 11,2% respectiv 9,7%.

Cu un record de 52,5%, se poate spune ca inflatia a luat-o pe ulei (si acesta ar fi fost un titlu potrivit). Scumpirile produselor alimentare sunt alarmante. O realitate inedita si la fel de ingrijoratoare prin lipsa masurilor de contracarare. Contributia uleiului (0,6%) la rata anuala a inflatiei se apropie de cea a energiei (0,76%), iar a produselor de morarit si panificatie (0,94%) este aproape identica cu a combustibililor (0,91%).

Datele statistice plaseaza slabul an agricol 2007 pe primul loc in topul determinantilor inflatiei, in primul trimestru. Impactul inflationist este amplificat de efectele cresterii generale de preturi ale produselor agroalimentare pe pietele externe.

Deci nu doar sporirea veniturilor populatiei, necompensate de cresterea de productivitate, si devalorizarea leului sunt factorii responsabili pentru deviatia inflatiei fata de tintele fixate de Banca Centrala.

BNR poate, prin masuri monetariste, sa determine bancile comerciale sa isi administreze mai judicios resursele. De exemplu, sa dea o mai mare importanta atragerii depozitelor de la clienti. BNR mai are la indemana parghiile pentru a micsora volatilitatea monedei nationale in raport cu euro. Asta nu a impiedicat insa devalorizarea puternica a leului.

Stimularea economisirii prin remunerarea depozitelor cu dobanzi real pozitive este un punct ochit si lovit de BNR. Bancile au atins ritmuri mari de crestere a creditarii in ultimii ani si nu sunt dispuse sa renunte la cote de piata. Dar rezistenta lor e pe cale de a fi infranta, iar viteza de crestere a creditarii va fi domolita. Si tot nu este suficient pentru temperarea ratei inflatiei. De ce? Indiferent cat de bun sofer ai fi, cand drumul este plin de gropi, doar daca stai pe loc nu risti un accident…

BNR nu dicteaza nici politica salariala, nici pe cea fiscala si nici pe cea economica. In aceste domenii, altii sunt factorii responsabili de calitatea drumului. Reflexele pomenilor electorale se mentin. Bine macar ca o parte din bani au ajuns la pensionari.

Steaua cotei unice s-a stins, in principal din cauza cresterilor costurilor de productie. Structura exporturilor este incremenita. Inca lipsesc mecanismele specifice care sa poata contracara evolutiile de pe pietele externe (nu avem, de exemplu, o bursa a cerealelor). Peste lacunele unei economii de piata functionale se suprapun regulile dure ale globalizarii. Nu avem alternative la scumpirile resurselor energetice. Cu atat mai mult cu cat nu mai detinem controlul principalului producator de petrol si gaz.

Despre gaze s-a vorbit deja mult si degeaba. Anticipez ca in curand va incepe razboiul declaratiilor despre oportunitatea modificarii accizelor la combustibili.

Tabloul inflationist este destul de sumbru. Nici cea mai restrictiva politica monetara nu poate rezolva, singura, problema. Teoria presiunii pe preturi, cauzata de cererea generata de veniturile nejustificate economic, a fost repetata de Guvernator si preluata de media, de nenumarate ori. Atat de des incat ai impresia ca se incearca inocularea unui sentiment de vinovatie fiecarui angajat din sectorul public care sa il insoteasca de fiecare data cand merge la cumparaturi. Scumpirile produselor agroalimentare nu au insa legatura cu viteza de crestere a veniturilor peste cea a produsului intern brut.

In anii agricoli ploiosi, cresterea productiei agricole este rezultatul politicilor agricole aplicate cu consecventa de Guvern. In anii secetosi, productiile scazute sunt insa urmarea conditiilor nefavorabile ale vremii.

Asa se intampla in '90, cand a fost descoperita prima instalatie de irigatie "descompletata". Asa se intampla si azi, cand sute de milioane de euro risca sa fie pierdute pentru ca sistemul de subventionare este cvasinefunctional. Sperantele de scadere a inflatiei sunt legate si de recolta din aceasta toamna.

In conditiile in care Cenusareasa economiei romanesti, agricultura, are, conjunctural, influente pozitive sau negative asupra indicelui de crestere a preturilor, prognozele privind inflatia ar putea fi anuntate de INMH. Avand aceasta informatie, hipermarketurile ar putea sa isi faca proiectiile de preturi astfel incat sa nu mai fie acuzate ca alimenteaza mai curand inflatia decat populatia. (Gluma)

Ar fi nedrept sa dam vina pe hipermaketuri pentru inflatia nestapanita din ultimul an. Va mai trece mult timp pana cand, pentru problemele economiei, in general, si ale agriculturii, in special, se vor gasi alti vinovati decat cel din refrenul "blame it on the rain" ("da vina pe ploaie")!

Un comentariu de George Vulcanescu