Gaze mai ieftine? Putin probabil

Marti, 04 Martie 2008, ora 19:57
2812 citiri
Gaze mai ieftine? Putin probabil

Nu pentru inabilitatile politicii externe plateste romanul mai mult la gaze, ci pentru duplicitatea pagubitoare din privatizarea companiilor energetice. Nu pentru ca suntem neindemantici in a lua scamele de pe gulerul tzarului Putin platim mai mult la gaze, ci pentru ca ne-am vandut resursele naturale pe nimic.

Dis de dimineata, in bivuacurile muncitoresti de la perferia orasului, pregatirea micului dejun este un ritual mimetic. Aceleasi gesturi ce preced aprinderea flacarii ochiului de aragaz. Aceeasi scuturare a cutiei de chibrituri, in timp ce butonul este invartit la maxim pe deschis, aceeasi miscare dibace a chibritului pe scaparici in tandem cu spartul cojii de grila de fonta.

Chiar si aceleasi vorbe, rostite cu naduf, acompaniaza oul aruncat in tigaie: "ti'ai dracu, ati scumpit ouale si acum scumpiti si gazele. De ce?" Glosand pe marginea temei de actualitate, in dezbatere la teveu, omul trage concluzia ca "romanul de rand va ajunge sa se incalzeasca si sa isi faca omleta la flacara de la candela."


Muncitorul nostru pune in legatura scumpirea oualor cu cea a gazului. Pentru el nu are nici o relevanta cine a fost mai intai: oul sau gaina…Pardon! Sau gazul. El nu are nici o vina ca reperele sale economice se reduc doar la chestiunile palpabile, mai bine zis platibile, cum sunt pretul hranei sau suma trecuta la intretinere.

Pe el nu-l intereseaza cauzele, ci efectele. Ce treaba are el cu conexiunile dintre dolar, petrol si pretul gazului intr-o piata globalizata.


Pe de alta parte, ar fi si greu sa afle realitatea de la televizor in plin an electoral. Cum sa evite omul nostru intoxicarea generata de lupta pentru cote de audienta de care profita marketingul politic.


O afirmatie rituoasa: platind 376 dolari pe mia de metri cubi, Romania este unul dintre cei mai generosi clienti ai Gazprom, gigantul energetic care are monopolul productiei de gaze rusesti exportate in Europa.

Cine trebuie tras la raspundere pentru ca rusii nu discuta cu noi decat prin intermediari? O intrebare atat de frecventa pe cat de stereotipe sunt raspunsurile.

In functie de canalul tv vizionat, vinovat este fie Basescu, fie Tariceanu, fie amandoi. Nici un efort de a segrega cele doua aspecte, politic si economic. Sunt convins ca cititorul este la curent cu toate interpelarile adresate politicienilor nostri de astazi (cei de ieri sunt invitati doar pe post de critici).

Mi s-a parut insa de mare exceptie, si de aceea reiau ideea de pe "sticla", ca am fi putut sa incepem campania de imbunatatire a relatiilor interstatale, prin a saluta, inaintea Germaniei si a SUA, victoria in alegeri a succesorului lui Putin, Dimitri Medvedev. Cu atatea argumente prolingusire vanturate in aceste zile, se poate edita si un indrumar pseudokinegeticos cu titlul: "Invatamintele Vulpii despre cum ar fi trebuit sa intre ea in gratiile Ursului". Din toate opiniile despre ce ar fi trebuit sa facem ca sa ne vanda Gazprom gazele la un pret mai mic, doar reintroducerea limbii ruse in programa scolara nu a fost enuntata.


Voi incerca o abordare a subiectul doar din perspectiva economica. Nu voi relua parcursul istoric al relatiei comerciale cu Gazprom. In esenta, lucrurile au stat cam asa: Romania importa gaz inainte de 1990 prin intermediul societatii nationale Romgaz (astazi cel de al doilea producator alaturi de Petrom).

Intre timp, Romgaz s-a divizat, disparand astfel si negociatorul unic pentru Romania. Asa a fost lasat locul liber intermediarilor. Putea fi evitata o asemenea evolutie? Putin probabil.


Am fi putut sa beneficiem astazi de un pret mai bun sau macar asemanator cu cel platit de unguri? In treacat fie spus, in Uniunea Europeana, asa cum remarca recent Leonard Orban, "nu exista un pret unitar al gazelor.

Sunt state membre care platesc peste 600 de dolari pentru mia de metri cubi" (Oare daca englezii muta Big Ben-ul la Sankt Petersburg sau belgienii cedeaza Moscovei rolul Bruxelles-ului, ar putea sa fie scutite de 200 de dolari, ca sa ajunga la nivelul pretului cu care este facturata de Romania?)


Se cauta un vinovat pentru faptul ca Romania plateste mai mult cu aproximativ 30 de dolari pentru mia de metri cubi de gaze decat Ungaria. Daca ar avea curiozitatea, criticii de azi ar vedea ca in lispa unor resurse proprii consistente, vecinii nostri importa o cantitate mult mai mare decat noi: 16 miliarde metri cubi, cam cat consuma in total Romania (in conditiile in care noi acoperim 60% din productia interna, ungurii neavand reurse interene pentru mai mult de 20%).

Ceea ce trebuia demonstrat: Romania plateste un pret mai mare decat Ungaria (si Polonia) pentru ca importa mai putin. Ce treaba are politicul cu aceasta chestiune? Intr-adevar, daca nu ar fi fost cei trei intermediari, Wintershall, Conef si Imex Oil, trei case de comert controlate direct sau indirect de Gazprom, am fi scapat de comisioanele aferente. Dar cum sa ii dai la o parte pe intermediari, asta nimeni nu o spune.


Da, premierul Ungariei a fost prezent, in Rusia, la semnarea unui protocol privind megaproiectul South Stream care, se spune, va ocoli Romania. Dar acel proiect tine de o viziune strategica, nu de un contract comercial.

Ramane de vazut cum va fi si cu viziunea strategica daca initiatorii proiectului Nabucco vor accepta, in final, Gazprom la masa discutiilor. Rusii ar renunta necoditionat sa dubleze conducta Nabucco, daca i s-ar oferi ocazia. Nici macar gigantul energetic rus nu poate sa isi asume de unul singur costurile imense ale unui proiect de talia South Stream.

Cu atat mai scump si cu cat va fi mai deviat de calea cea mai scurta spre Italia. Invocand lipsa de cooperare din partea partii romane careia nu i s-a adresat pana in prezent decat dojenitor, Gazprom schimba registrul tactic. Acum incearca sa bata saua...mizand pe reactia opiniei publice lipsita de cel de al doilea punct de vedere. Trebuie insa sa ai ochelari de cal ca sa nu distingi fariseismul din declaratiile oficialilor companiei rusesti.


Pun o intrebare de novice. De ce ar fi trebuit sa ceara audienta Basescu sau Tariceanu la seful Gazprom? Pentru ca urma sa ajunga presedintele Rusiei. Cata lipsa de clarviziune! De ce nu au cerut audienta sefii marilor companii din zona distributiei de gaze?


Cand politicul a decis ca e mai bine sa arondam total sectorul distributiei de gaze companiilor vesteuropene, trebuia sa tina cont si de puterea de negociere a acestora. Iata insa o realitate diferita fata de ce ne-am fi asteptat.

Companiile energetice Gaz de France si E.ON Ruhrgas, ce detin 51% din Distrigaz Sud, respectiv Distrigaz Nord, nu sunt capabile sa discute nici macar cu intermediarii care le livreaza materia prima, daramite cu producatorul rus.

Cred ca aici ar trebui cautat viciul relatiei comerciale cu Gazprom. Am privatizat distributia de gaze fara a avea certitudinea ca falnicii investitorii vesteuropeni au si capacitatea de a negocia in favoarea consumatorului roman. Ei se simt bine si la 400 si la 800 de dolari pe mia de metri cubi.


In toate discutiile despre cat, cum si cui platim gazele de import se scoate din discutie faptul ca Romania este, inca, un producator de gaze. Culmea, capabil sa iasa si la export daca interesele o cer.

Din pacate nu mai putem vorbi de interesul general de cand am cedat complet controlul aspra resurselor naturale. Nimic nu impiedica Petrom sa cumpere gaz rusesc la 400 de dolari mia de metri cubi si sa exporte gaz din productia interna la 600 de dolari (gaz pe care il ofera rezervele exploatate, acum, la sfert de pret).


La rusi, comertul cu resurse primare (gaze, petrol) este cvasicentralizat, decizia fiind total sub controlul Kremlinului. Iar incepand de luna asta se va muta, foarte probabil, sub controlul Belii Dom (Casa Alba) din Moscova, unde se afla sediul Guvernului. Noi am optat pentru varianta europeana incare ca piata isi stabileaste preturile, cu toate neajunsurile.

Iar intermediarii intregesc mecanismele de piata. Problema este ca ai lor stiu ce au de facut, iar ai nostri se tanguie. Deunazi, Distrigaz Sud si-a reiterat neputinta. Contractul de care depinde pana in 2012 aprovizionarea Distrigaz Sud ramane neschimbat in termenii generali. Intermediarul Wintersahll si-a prelungit exclusivitatea pe Romania si Distrigaz Sud pana in 2030.


De fapt, Romania si-a agravat situatia energetica nu atunci cand a balmajit relatia cu Putin si Gazprom, ci cand a privatizat pe nimic resursele sale naturale. Omul nostru nu se mai intreaba de ce se scumpesc si gazele si ouale? A mancat. Ia de bune ce i se serveste la teveu si se grabeste sa iasa pe usa. Acum stie raspunsul: "Uite-asa, de ale naibii ce e si de prosti ce suntem!"

Comentariu de George Vulcanescu