Interviurile Business24.ro
HOT TOPICS

Diferenta dintre euro si hartia igienica

Diferenta dintre euro si hartia igienica
Un caz fara precedent. Romania este obligata sa ceara bani in plus de la un investitor strategic de talie mondiala dupa ce batuse palma cu acesta.

Este o lectie venita prea tarziu pentru administratorii economiei, carora nu le vine usor sa accepte ca nu stim sa ne vindem marfa. Urmare a deciziei Comisiei Uniunii Europene in privinta vanzarii fabricii Daewoo din Craiova, contribuabilul are acum posibilitatea sa isi imagineze  miliardele de euro si dolari pierdute in mai bine de un deceniu de privatizari semnate pe (sau in) genunchi.



Poate fi o explicatie a reactiei primului ministru desi, paradoxal, "penalizarea" il poate avantaja.



Dar sa o luam in ordine. Respectand dictonul "time is money", ai  (contribuabili)lor, ai Ford, dar si ai "nostri",  Comisia Uniunii Europene investigheaza si decide intr-un timp record: vanzarea societatii Automobile Craiova nu a respectat cerintele comunitare referitoare la regulile de concurenta.



Ancheta s-a concentrat pe principala chestiune de interes in extrem de competitiva piata auto europeana: pretul tranzactiei.



Desi avea la dispozitie un an si jumatate, Comisia s-a pronuntat in mai putin de sase luni: "Prin impunerea unei serii de conditii de alta natura decat economica in ceea ce priveste licitatia, Romania a renuntat la venituri in valoare de 27 milioane de euro.



Licitatia respectiva a conferit un avantaj finantat din veniturile la care statul a renuntat prin vanzare(...) Ajutorul este incompatibil cu piata comuna". Citatul preluat din comunicatul oficial poate fi interpretat in mai multe feluri.



Premierul Tariceanu judeca decizia intr-un mod retoric. " Comisia Europeana apreciaza ca ar fi un ajutor de stat, dar de fapt noi am o avut o singura oferta, un pret. Era mai bine sa vindem uzina pentru a produce hartie igienica?



Cand toata Europa vorbeste despre locuri de munca se considera ca noi distorsionam competitia?". Primul ministru considera ca pentru a salva fabrica din Craiova, pastrand in aceelasi timp si profilul de activitate si locurile de munca, AVAS trebuia sa faca concesii la pret.



Pentru mine observatiile Comisiei au un alt inteles. AVAS a aceptat un pret cu aproape 50% mai mic decat valoarea de piata a participatiei de 72,4% a statului roman la fosta fabrica de autoturisme Daewoo din Craiova.



Conform standardelor europene in materie de concurenta, diferenta de 27 de milioane de euro fata de pretul acceptat de partea romana, de 57 milioane de euro,  reprezinta ajutor de stat si trebuie recuperata.



De altfel, si la 84 de milioane de euro Ford tot a facut o afacere. A cumparat la pretul unei retele de restaurante fast food o fabrica performanta in care, fostii proprietari, coreenii de la Daewoo, au investit in cativa ani mai mult de 1 miliard de dolari.



Evident ca vor mai fi necesare investitii, care nu vor fi mici, dar si atunci cand te muti intr-o casa noua tot mai trebuie sa dai o pompa de var. In domeniul auto, sector industrial cu o dinamica fantastica, investiile sunt colosale daca avem in vedere ca modelele in fabricatie se innoiesc cam tot atat de frecvent ca si cele de frigidere.



Daca nu chiar mai frecvent. Exista un obicei al cumparatorului din vest pe care il cunoaste orice importator auto din Romania. Occidentaluii isi schimba masina la trei -patru ani, cand iese din leasing, iar frigiderele la cinci, sase ani, cand li se mai ingalbeneste vopseaua.



Argumentele deciziei Comisiei sunt cat se poate de valabile, de pertinente. AVAS nu avea de ce sa faca un "discont" pentru impunerile din contractul de privatizare pentru simplul motiv ca nu avea la ce sa faca reducere.



Ford nu urma sa achizitoneze o epava. Prin comparatie, la momentul in care Renault a cumparat Dacia, pe o suma asemanatoare, si aceea foarte mica, uzina de la Colibasi era doar un fier ruginit cu o emblema foarte populara.



Este de notorietate faptul ca producatorul american inregistreaza un deficit de capacitati de productie de aproximativ 150.000 de unitati pe an. Ford a ales sa vina in Romania in primul rand pentru ca avea nevoie urgenta de  fabrica de la Craiova.



Alta mai mare, mai buna, si mai ieftina nu gasea pe o raza de mii de kilometri, fara sa piarda "garantiile" conferite de granitele Uniunii Europene. In aceste conditii, stiute de partea romana, care ar fi ratiunea pentru care i-ai impune Ford, sa fabrice 200.000 de masini Ford, anual?



De ce sa ceri partii americane sa pastreze forta de munca, in conditiile, in care, in mod evident, platforma pitesteana nu este nici pe departe suprapopulata? Cand Renault a preluat Dacia, in 1999, la Colibasi lucrau aproape 27 de mii de angajati, iar astazi sunt cu 11.000 mai putini.



Inainte de a se arata ofuscat, Premierul Tariceanu ar trebui sa mai faca o data o vizita la Craiova. Si ar constata de ce Daewoo producea Cielo, Nubira si Matiz cu numai 3.900 de salariati, adica de cinci ori mai putin decat la Pitesti.



Pe de o parte, pentru ca volumul actual al productiei la Dacia este mai mare, pe de alta parte, ceea ce face diferenta, pentru ca fabrica din Banie a fost reutilata complet de coreeeni, cu accent pe robotizare.



(Sper ca Ford sa-i faca pe conationalii de la Chevrolet sa regrete ca au renutat asa usor la capacitatea de productie din Romania!!). Nu or fi superroboti de ultima generatie dar americanii stiu bine care sunt costurile inaltei tehnologii si ale mentenantei acesteia. Un robot necesita manipularea, intretinerea si supravegherea 24 din 24.



Specialisti in asemenea "unelte", se afla intr-un raport de salarizare cu muncitorii romani calificati care este de minim unu la 20 dar poate ajunge si la unu la 100. Pana la urma, experienta industriasilor spune ca, de fapt, calitatea produsului final depinde in primul rand de calitatea oamenilor.



Premierul nu ar trebui sa fie atat de suparat, de parca ar fi fost filmat cu camera ascunsa din spatele oglinzii in timp ce se barbierea. In definitiv, decizia Comisiei Uniunii Europene, ii este in mod paradoxal, favorabila.



Asistam, pentru prima oara in istoria postdecembrista, la incheierea un important contract de privatizare care nu va mai fi contestat de catre guvernele ce ii vor succeda. Decizia instituiei europene a certificat suma pe care a obtinut-o, in final, statul roman. Un contract curat pune la adapost Guvernul Tariceanu si membrii sai de orice interpretari defavorabile ulterioare.  



De fapt, este o lectie de care beneficiem datorita integrarii. Urmare a acestei decizii vom invata, poate, ca doar un pret mare ne poate proteja activele privatizate. Suma platita il face pe investitor sa fie mai grijuliu cu proprietatea sa.



Altfel, ii va fi usor sa se dispenseze de ea. Chiar daca, sa presupunem, Ford ar pleca la un moment dat in Ucraina sau aiurea. Macar pana atunci statul roman ar fi castigat suficienti bani cu care sa poata initia in zona alte proiecte cu impact social-economic. Si iata cum constatam ca nici suma de 84 de milioane nu este foarte mare!



Culmea este ca nici nu trebuie sa platim pentru lectia primita. Dimpotriva. Comisia Europeana ia de la americani si ne baga noua in buzunar. Sigur, exista un risc minim.



Americanii sa semneze noul contract dar, pentru cele 27 de milioane de euro, sa renunte la o parte din investitiile de 700 de milioane de euro pe care le anuntase initial. Un asemenea gest ar transforma insa Ford intr-un biet fabricant de hartie igienica!



Comentariu de George Vulcanescu



Ti-a placut acest articol? Urmareste Business24 si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Business24.
Sursa: Business24
Articol citit de 4992 ori