South Stream, o cacealma a Rusiei?

Miercuri, 19 Martie 2008, ora 10:39
1504 citiri
South Stream, o cacealma a Rusiei?

Bucurestiul a decis corect sa nu se alature "valului de dezertari" din proiectul Nabucco pentru conducta rivala South Stream ce ar urma sa fie construita "la cacealma" de Rusia prin Marea Neagra, iar Ucraina si Romania au puterea de a o bloca, a declarat pentru NewsIn analistul Vladimir Socor.


Intrebat daca este intelept din partea Romaniei sa ramana fidela proiectului Nabucco, in conditiile in care Ungaria si Bulgaria au semnat pentru gazoductul rival South Stream, Socor a apreciat ca "este o politica inteligenta si corecta", fiind foarte important ca Romania si Ucraina pot opri construirea acestei conducte rusesti submarine ce ar urma sa traverseze zonele economice ale celor doua tari.


Socor considera ca proiectul rus South Stream ascunde trei "cacealmale" - lipsa cantitatilor suficiente de gaz pentru a umple toate conductele, pretul foarte mare ce va fi platit de consumatorii europeni si intentia Rusiei de a forma un cartel al distribuitorilor de gaze prin care sa controleze livrarea si stocarea de gaz din alte tari producatoare catre Europa.


"In South Stream, ca si in alte proiecte, avem de a face cu un trei bluffuri rusesti. Primul bluff este ca Rusia construieste capacitati de conducte mult mai mari decat capacitatile ei de a aproviziona aceste conducte, chiar luand in considerare gazul central-asiatic, pe care Rusia e pe cale de a-l monopoliza.


Rusia nu are cu ce sa umple aceste conducte. Este insa o politica deliberata, pentru a manevra unele tari consumatoare impotriva altor tari consumatoare. Atata vreme cat exista surplus de capacitate pe conducte, diverse tari la capatul conductelor vor dori ca acea cantitate de gaze ce va fi existenta in urmatorii ani sa fie indreptata pe conducta lor, nu pe alte conducte. Rusia va avea optiuni, in functie de cine plateste mai mult sau de cine face concesii politice", a explicat expertul Fundatiei Jamestown in probleme energetice si spatiul ex-sovietic.


"Al doilea bluff este pretul. In primul rand datorita costurilor de extractie - gazul ce va fi extras in urmatorii zece ani va fi mult mai scump decat cel actual, pentru ca se va afla la adancimi mult mai mari, va fi in Oceanul Arctic, mai la nord si est, in Siberia. Iar in al doilea rand, conductele pe fundul marii costa foarte mult. South Stream e estimata sa coste cel putin 14 miliarde de euro. E foarte scump, iar pretul il vor plati consumatorii. Gazul din Asia Centrala si Iran este incomparabil mai ieftin, iar conditiile geologice sunt mult mai usoare si distanta geografica mult mai mica", explica Socor.


Rusia vrea sa controleze piata printr-un cartel al exportatorilor de gaze


Pentru ca in cel mult doi ani se va confrunta cu o criza a gazelor, Rusia doreste sa-si mentina controlul asupra consumatorilor europeni prin infiintarea unui cartel al exportatorilor de gaze si achizitionarea a cat mai multor retele de distributie si facilitati de stocare din Europa, apreciaza expertul Jamestown.


"Blufful numarul trei este urmatorul: Rusia este constienta de faptul ca se va confrunta cu un deficit de gaz in anii care urmeaza, din cauza cresterii consumului intern, a contractelor de aprovizionare in strainatate si a faptului ca o parte a industriei ruse este competitiva pe plan international numai datorita gazului ieftin.


Gazprom va fi suprasolicitat de toate aceste categorii de consumatori. Chiar si cu gazul din Asia Centrala, Rusia va avea un deficit de gaz pana cand intra in functiune Shtokman (campul de gaz din Marea Barents - n.r.) Vor fi 10 ani pana atunci, cel putin. Gazul rusesc nu va mai putea fi dominant in Europa, asa cum este acum, anul viitor si poate inca un an.

Ce masuri ia Rusia anticipand aceasta situatie? Masura de a forma un cartel al exportatorilor de gaz, care vor exporta gazul lor ne-rusesc in cooperare cu Rusia, prin conducte rusesti, dand Rusiei acces la tehnologie LNG (gaz lichefiat - n.r.) sau acceptand sa imparta cu Rusia piete pe care Rusia are deja contracte pe termen lung, precum si prin South Stream", considera Socor.


"Rusia vrea sa ajunga la situatia in care nu va mai controla piata atat de categoric cu propriile gaze, ci cu transportul sau cu actiuni in companiile de tranzit, distributie si stocare. Rusii vor construi aceste conducte si facilitati de stocare in parteneriat cu Uniunea Europeana, atragandu-le sa faca aceste investitii, pentru a se trezi apoi cu gaze insuficiente, fiind obligati sa apeleze la gaze din terte tari. Va depinde de Rusia sa deschida capacitatile de transport si stocare - in schimbul unor conditii - gazelor din tari terte, prin mecanismul cartelului de exportatori de gaze", spune Socor.


Mita de la Kremlin pentru South Stream


Bulgaria si Ungaria, ambele tari partenere in proiectul Nabucco sustinut de UE si SUA pentru a oferi o alternativa la reteaua de distributie ruseasca, au semnat recent contracte cu Kremlinul pentru a participa la gazoductul rival South Stream.

Austria a vandut Gazpromului 50% din actiunile terminalului energetic Baumgarten de langa Viena, unde ar urma sa ajunga conducta Nabucco, iar seful consortiului ce va construi gazoductul, Reinhard Mitschek, promoveaza public includerea de gaz rusesc in Nabucco. Aceeasi pozitie o adopta si Turcia, a patra tara partenera, care pledeaza pentru gaz din Blue Stream - conducta prin Marea Neagra ce leaga Rusia de Turcia.


Referitor la toate aceste evolutii, Socor remarca faptul ca si coruptia joaca un rol important in acest "val de dezertari".


"Cele patru tari care dezerteaza din Nabucco sunt ghidate de considerente tactice oportuniste pe termen scurt si probabil, intr-o oarecare masura, si de coruptie", spune expertul.


Intrebat daca mita ar veni de la Kremlin, analistul american a raspuns: "Probabil. Asa cred. Nu dispun de dovezi concrete, dar imi spun prieteni din toate cele patru tari ca deciziile guvernelor respective in politica energetica fata de Rusia sunt ghidate in parte de considerente guvernamentale si politice pe termen scurt, dar in parte si de coruptia unor inalte oficialitati. si asta nu de acum, de cand a inceput criza proiectului Nabucco, ci din 2000-2001, cand a inceput povestea cu Blue Stream", spune expertul american de origine romana.


Exemplul Blue Stream arata tocmai faptul ca aceste conducte submarine construite de Rusia nu sunt viabile din punct de vedere economic si ca Gazpromul este dispus sa piarda miliarde de dolari, in prezent conducta functionand la doar o patrime din capacitate, remarca Socor.


Romania si Ucraina pot opri construirea South Stream


"Este foarte important insa ca Romania si Ucraina, mai ales Ucraina, pot sa opreasca construirea South Stream", subliniaza Socor.


Partea submarina de 900 km a South Stream urmeaza sa traverseze zona economica a Ucrainei si Romaniei. Conducta este conceputa special pentru a ocoli Ucraina si a reduce cantitatile de gaz livrate Europei Occidentale prin conductele ucrainiene. Marea Neagra nu are o "zona neutra", fiind impartita in zone economice ale tarilor riverane, dand astfel ocazia Romaniei si Ucrainei de a impiedica, macar temporar, constructia conductei, remarca expertul american.


intrebat daca Turcia n-ar putea oferi drept de trecere prin zona sa economica South Stream, astfel incat aceasta sa ocoleasca zona ucraineana si romaneasca, Socor a spus ca nu considera ca Ankara ar accepta asa ceva, pentru ca doreste reactivarea proiectului Blue Stream2, inlocuit de South Stream. Initial, Blue Stream 2 trebuia sa fie construit pe uscat, din portul Samsun unde ajunge Blue Stream, spre Bulgaria, Balcani, Ungaria si Austria, fiind acum inlocuit de South Stream care ocoleste Turcia.


Referitor la anuntul companiei turce Botas ca ar fi de acord sa transporte gaz din Blue Stream prin Nabucco, Socor a spus ca "atunci ar fi practic tot Blue Stream2. Daca Nabucco primeste gaz rusesc, pot sa-l numesti Nabucco, dar de fapt va fi cu totul altceva, eventual ar putea fi numita conducta Rigoletto", glumeste expertul american.


Nabucco depinde de gazul din Iran


"Proiectul Nabucco inca nu este mort, dar cred ca va muri peste un an, daca intre timp Uniunea Europeana si Statele Unite nu iau masuri de redresare. Slabiciunea proiectului Nabucco consta in doua esecuri strategice ale politicii UE si SUA in ultimii zece ani. Primul esec este acela al proiectului conductei transcaspice de gaz din Turkmenistan. Al doilea este ostracizarea Iranului si sanctiunile americane impotriva proiectelor energetice in Iran", considera Socor.


Iranul fusese initial sursa de gaz a proiectului Nabucco in anii '90, dar dupa sanctiunile impuse in 1997 si inasprite in 2003, investitiile in sectorul energetic iranian au fost sistate. Nici Turkmenistanul, a doua posibila sursa pentru Nabucco, nu poate exporta gazul catre Azerbaidjan si apoi Nabucco, deoarece conducta transcaspica promovata cu prea putina determinare de SUA nu a fost realizata, iar Rusia detine in continuare monopolul asupra exporturilor turkeme. Socor nu crede in asigurarile date de Departamentul de Stat ca gazul din Azerbaidjan ar fi suficient pentru a umple Nabucco.


"Departamentul de Stat, in mod de inteles, cauta sa imbunatateasca sansele Nabucco, sustinand ca Azerbaidjanul ar avea gaze suficiente si pentru Nabucco, si pentru interconectorul Turcia-Grecia-Italia, si poate chiar si pentru alte proiecte. Asemenea asigurari nu sunt crezute in lumea investitorilor si in lumea companiilor energetice.

Iar faptul ca aceste asigurari sunt oferite decredibilizeaza insusi proiectul Nabucco, pentru ca arata faptul ca SUA nu sunt pregatite sa elimine sanctiunile impotriva Iranului. si nu am in vedere sanctiunile impotriva programului nuclear, ci pe cele impotriva proiectelor energetice in Iran, sanctiuni care dateaza din 1997 si nu au nimic de a face cu programul nuclear", explica Socor.


Cu toate acestea, mutarea inteligenta este cea a Romaniei, de a nu dezerta catre proiectele rusesti si a "lasa timp proiectelor sprijinite de Occident sa se maturizeze. Vom avea o noua administratie la Washington, care va revizui toate proiectele - eu spun falimentare - ale administratiei Bush", spune Socor, sugerand ca o noua administratie ar putea revizui politica fata de Iran.