Gazprom, care negociaza dur cu Ucraina, amenintand cu intreruperea livrarilor de gaz de la 1 ianuarie, daca nu ii este rambursata o datorie de 2 miliarde de dolari, este la randul sau o companie profund indatorata din cauza unei politici ineficiente de investitii, relateaza New York Times. Cu un an in
urma, Gazprom , monopolul rus din domeniul gazelor naturale, tintea sa
fie cea mai mare corporatie din lume. Cu avantul dat de preturile mari
la petrol si cu sprijinul politic primit de la Kremlin, Gazprom deja
ajunsese pe locul al treilea, judecand dupa valoarea de piata, imediat
dupa Exxon Mobile si General Electric.
Astazi, Gazprom s-a adancit in datorii si negociaza cu guvernul un plan de salvare.
Valoarea de piata, adica valoarea totala a actiunilor companiei, a
scazut cu 76% de la inceputul anului. In loc sa devina cea mai mare
companie din lume, a ajuns pe locul 35.
Si daca planurile de salvare sunt o practica din ce in ce mai
obisnuita, niciunul dintre marii competitori privati ai Gazprom din
Occident nu a solicitat vreun ajutor de acest gen.
Faptul ca cea mai mare companie energetica a Rusiei , monopol de stat,
are nevoie de un plan de salvare atat de repede dupa ce pretul
petrolului a atins in vara un nivel-record este un indiciu semnificativ
al unei perioade turbulente.
Candva emblema a mandriei unei Rusii in ascensiune, Gazprom a
devenit astazi simbolul declinului economic rapid al acestui stat
petrolier, comenteaza The New York Times.
In timpul perioadei sale de inflorire, Gazprom si o alta companie
energetica de stat, Rosneft, au devenit instrumente pentru realizarea
unor renationalizari mascate.
Pe masura ce preturile la petrol au crescut, si actiunile lor au
crescut, insa in loc sa investeasca suficient de mult in forare si
explorare, presedintele rus din acea perioada, Vladimir Putin ,
si-a urmat agenda pe care si-o propusese de recastigare a controlului
public asupra campurilor petrolifere si a industriei petroliere private
din domeniu.
Ca urmare, cand a venit momentul turbulentelor de pe pietele financiare, Gazprom
a intrat in criza creditelor profund indatorat si cu o lista de mari
restante in ceea ce priveste investitiile de capital. Sub Putin,
care acum este premier, Gazprom si Rosneft sunt controlate de Kremlin
in asa masura, incat companiile nu numai ca sunt conduse de persoane
numite de Guvern, ci direct de catre ministri, care fac parte din
consiliile lor de administratie, explica NYT.
Acum investitorii renunta la actiunile Gazprom, candva atat de
cautate, incat detineau 2% din indicele Morgan Stanley pentru
companiile din economiile emergente. Gazprom este acum departe de a fi
cea mai mare companie din lume.
Pretul unei actiuni a cazut mult mai repede decat in cazul
competitorilor din sectorul privat. Datoriile acumulate de companie, la
care se adauga intarirea controlului national asupra industriei,
reprezinta unul dintre motive.
Dupa cinci ani de preturi record pentru gazul natural, datoria Gazprom se ridica la 49,5 miliarde de dolari.
Prin comparatie, in 2009 datoria intregului sector public si privat din
India, China si Brazilia totalizeaza 56 miliarde de dolari, potrivit
unei estimari a Commerzbank.
Putin s-a folosit de Gazprom pentru a achizitiona proprietati
private. Printre marile achizitii se numara compania petroliera
Sibneft, pe care a cumparat-o in 2005 de la Roman Abramovici,
proprietarul clublui de fotbal Chelsea, cu 13 miliarde de dolari. In
2006 a cumparat jumatate din activele Shell la proiectul de dezvoltare
Sahalin II pentru 7 miliarde de dolari.
Iar in 2007 a cheltuit mai multe miliarde pentru a achizitiona parti
din Iukos, compania petroliera privata care a dat faliment in urma unui
scandal de coruptie si evaziune fiscala.
Rosneft are de asemenea datorii mari. Dupa ce a cheltuit mult pentru a
cumpara active de la Iukos, datoriile sale se ridica la 18,1 miliarde
de dolari. Si dincolo de negocierea unui plan guvernamental de salvare,
Rosneft discuta si despre un eventual imprumut de 15 miliarde de dolari
de la China National Petroleum Corporation, garantat prin viitoare
exporturi catre China .
O treime din industria petroliera rusa, nationalizata
Sub conducerea lui Putin, peste o treime din industria petroliera rusa
a fost efectiv renationalizata prin astfel de tranzactii. Proprietarii
privati au fost supusi unor presiuni in domeniul reglementarii pentru a
fi incurajati sa vanda companiilor de stat sau companiilor private
loiale Kremlinului.
Activele erau cumparate de obicei sub pretul pietei, dar cu toate
acestea companiile de stat au platit miliarde de dolari, o parte dintre
acesti bani fiind imprumutati de la banci occidentale a caror linie de
creditare a fost afectata ulterior de criza financiara.
Criticii au prevazut ca politica de nationalizare a Rusiei va fi ineficienta.
Mari companii au fost preluate si vandute, faramatate si reimpachetate
ca proprietati de stat. Miza au fost activele, care valorau mult, mai
ales ca Rusia este cel mai mare producator mondial de gaze naturale si
a devenit cel mai mare producator de petrol dupa ce Arabia Saudita si-a
redus productia vara aceasta pentru a sprijini pretul petrolului.
Este adevarat ca Gazprom este departe de a fi falita. In
2007 compania a facut un profit de 360 de miliarde de ruble (14
miliarde de dolari) din venituri de 1.774 de miliarde de ruble (70 de
miliarde ruble).
Intre timp, compania spune ca va continua sa investeasca in dezvoltarea
unor noi campuri in Arctica si va continua sa aloce bani unor
subsidiare din sectoare considerate perdante precum agricultura sau
media. Isi asuma, de asemenea, prin filiala sa bancara, un nou rol in
criza financiara prin salvarea unor banci sau intermedieri.
Directorii Gazprom spun ca revizuiesc cheltuielile, dar nu vor
exista reduceri semnificative in ceea ce priveste proiectele celor doua
conducte submarine (Nordstream si South Stream) al caror rol este de a
reduce dependenta companiei de Ucraina ca ruta de tranzit pentru circa
80% din exporturile catre Europa.
Negocierile dintre Gazprom si Ucraina sunt din nou in impas si
oficialii din Gazprom ameninta ca joi vor intrerupe livrarile catre
Ucraina.
Insa veniturile Gazprom vor scadea simtitor anul viitor,
potrivit New York Times. In acest an Gazprom a primit in medie 420 de
dolari pentru 1.000 de metri cubi de gaz vandut Europei Occidentale,
dar in 2009 se prognozeaza un pret de 260-300 de dolari.
O parte insemnata din fondul de stat pentru salvarea companiilor -
circa 9 miliarde de dolari dintr-un total de 50 de miliarde - a fost
pus deoparte pentru companiile petroliere si de gaz. Numai Gazprom vrea
5,5 miliarde de dolari.
Cu cei 436.000 de angajati ai sai, filiale extinse in orice fel de
domenii, de la agricultura la hoteluri, salarii mai mari decat media si
sistem de cazare si de statiuni la Marea Neagra sponsorizat de
companie, criticii spun ca Gazprom a perpetuat in era capitalista un
modelul economic paternalist, de tip sovietic, conchide New York
Times..