Strategia României pentru reformă energetică pentru următorul sfert de secol include un angajament de pregătire a marilor centrale termice pentru folosirea hidrogenului în producție. Astfel, din 2036, România plănuiește să renunțe la centralele în cogenerare pe cărbune și gaz natural, înlocuindu-le cu unele care folosesc, printre alți combustibili, și hidrogenul. Ce lipsește, însă, din această strategie este o schiță a modului în care acest hidrogen va fi produs, cumpărat, transportat și stocat. „Se va trece la hidrogen, dar nu știm de unde”, rezumă Alexandru Ciocan, cercetător senior pentru Energy Policy Group (EPG), un institut de cercetare în domeniul energiei.
Ciocan, unul dintre autorii unui studiu recent publicat de EPG pe tema miturilor care înconjoară viitorul folosirii hidrogenului, explică pentru Ziare.com că există mai multe documente strategice ale României. Două dintre acestea au viziuni diferite asupra folosirii acestui combustibil pentru încălzire. Strategia Națională a Hidrogenului, care se află în procesul de analiză pentru avizul de mediu, se referă la orizontul de timp 2030 și nu vorbește despre folosirea hidrogenului pentru energie termică. În schimb, strategia pe termen lung, amintită mai sus și care privește spre 2050, menționează explicit hidrogenul, dar are lacune în privința detaliilor cruciale.
„Noi am încercat să prezentăm acolo (în raport - n.r.) că, pentru partea de încălzire, este mai rentabil să ne axăm pe pompe de căldură decât pe hidrogen. România are o strategie care nu a luat în considerare deocamdată hidrogenul în sectorul de încălzire și răcire, iar, dacă își propune să dezvolte producțiile de hidrogen la nivel național, ar trebui să ne uităm ce înseamnă aceste capacități. (...) În această strategie, pentru orizontul anului 2030, România se axează pe industrie și transporturi. (...) Lucrăm la niște studii să vedem ce înseamnă să trecem centralele existente ca, începând cu anul 2036, să avem centrale pe gaze cu emisii scăzute de carbon, în principal hidrogen, dar putem vorbi și de biocombustibili”, detaliază expertul.
Problema centralelor de apartament și marea producție de căldură
Pe termen scurt, introducerea hidrogenului în circuitul pentru centralele de apartament nu pare să ducă la economisiri pentru consumatori, în momentul de față. Deși este o discuție prezentă în spațiul public, raportul EPG descrie înlocuirea parțială sau totală a gazului natural cu hidrogenul drept un mit. Eficiența scăzută a conversiei energiei regenerabile în hidrogen se traduce într-un cost mai mare pentru consumator, conform unui calcul citat în raport. Asta nu înseamnă că hidrogenul nu este o variantă bună pentru energie regenerabilă - acesta poate fi folosit în industria grea.
„România ar trebui să se uite către sectoarele care au nevoie de hidrogen, într-o primă fază, cum ar fi sectorul industrial - industria grea, care nu are alte soluții de decarbonizare. Aici, avem industria fertilizanților, spre exemplu amoniacul, sau industria siderurgică. Este ceea ce Comisia Europeană promovează intens, pentru producția de oțel verde. Poate, după aceea, ne putem uita un pic către sectorul de încălzire, să ducem hidrogen în centralele de apartament”, susține cercetătorul.
Experții își propun să aducă o doză de claritate în discuțiile din spațiul românesc. Spre exemplu, o problemă semnalată este că, sub semnul introducerii hidrogenului în producția de energia, se pot face investiții în continuare în exploatarea gazului natural.
“Noi suntem într-o situație complicată la nivel național, pentru că avem o resursă de gaz natural și avem o infrastructură diversificată pe gaz natural. În ideea în care există acest push (imbold, în engleză- n.r.) din partea celor care gestionează această infrastructură să fie trecută la hidrogen, este modul lor de a-și continua afacerilor. Altfel, pare că, mai devreme sau mai târziu - probabil spre 2040 - este probabil că această afacere, dacă nu se trece la hidrogen, să se închidă. România nu pot să spun că are o viziune foarte clară, pentru că nu știe deocamdată ce face cu gazul natural. Vrea, pentru că avem gaze naturale pe care le vom extrage din perimetrul Mării Negre, să le valorifice la maximum, iar acest ne limitează, poate, cumva în dezvoltarea unei viziuni mult mai coerente sau mult mai ambițioase la acest moment în domeniul tehnologiilor hidrogenului”, argumentează Alexandru Ciocan.
Alte state nu se gândesc, cel puțin deocamdată, la folosirea hidrogenului pentru căldură.
„Deci, aș spune că, dacă ne uităm un pic spre SUA, care au spus că hidrogenul nu este luat în calcul pentru încălzire sau pentru utilizarea consumatorilor casnici, probabil și noi ar trebui ca, la acest moment, să nu luăm în calcul mult prea devreme utilizarea hidrogenului în centrale de apartament. Dacă ne uităm la politicile Comisie Europene, începând cu anul 2028, aceasta dorește interzicerea comercializării centralelor de apartament pe gaz natural. Cele existente vor funcționa pe un anumit amestec de hidrogen. Este general valabil că până la 20% nu ar avea impact semnificativ. Acum, este de discutat în ce măsură autoritățile naționale - în speță, Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei - își dau acceptul sau reglementează utilizarea a 20% hidrogen în infrastructura de gaz natural. Ce mai este important este cum gestionăm acest procent, pentru că a avea un procent continuu înseamnă ca noi să avem o capacitate de producție importantă de hidrogen pe care să îl putem stoca undeva - în infrastructură sau în diferite rezervoare”, indică expertul.
Legat de infrastructură, cercetătorul subliniază că documentul programatic care stabilește orientarea pe termen lung nu face referiri la modul de obținere sau comercializare a hidrogenului. La fel, lipsesc informațiile despre investițiile strategice necesare completării unui proiect de anvergură în acest sens.
„Pe termen lung, strategia presupune ca aceste centrale, în 2036, să treacă la hidrogen. Doar că nu știm exact cum se va face această trecere la hidrogen, nu este suficient să spui că se va trecerea la hidrogen, ci cum se va face. Pentru a putea face această trecere, vei avea nevoie de infrastructură de transport și de stocare a hidrogenului. Vorbim de niște capacități foarte mari Iar, pentru producția de hidrogen, trebuie să știm de unde vine aceasta. Dacă vrem să îl producem la nivel național, va trebui, din nou, să instalăm niște capacități importante de resurse regenerabile de energie. Strategia nu spune de unde vine hidrogenul. Se va trece la hidrogen, dar nu știm de unde. El poate fi și importat. Dacă e produs la nivel național, va trebui să investim masiv în continuare în surse de energie regenerabilă. Doar că, așa cum menționăm în raport, utilizarea hidrogenului în centrale nu are sens decât în anumite perioade de timp, poate că în sezonul rece. Pentru că va avea niște costuri mari, iar, dacă vorbim despre producție la nivel național, nu are sens să producă energie regenerabilă în Dobrogea, spre exemplu, și după să fie folosită pentru a face hidrogen, după care hidrogenul să fie folosit pe același palier orar pentru a produce din el energie electrică. Este un pic impropriu să gândim așa. Doar să folosim hidrogenul pe care îl și stocăm pentru a produce energie cu el, când nu avem energie regenerabilă. Pentru asta, noi spuneam că trebuie să avem o viziune integrată și să asigurăm partea de infrastructură și de stocare. Este una dintre politicile pe care noi le recomandăm (...) Aici, dacă vrem să pregătim infrastructura existentă, faptul că avem gaze naturale pe care vrem în continuare să le exploatăm la maximum ne reține un pic pe loc.”, spune Ciocan.
Evoluțiile din următorii ani
Strategia pentru 2050 a României vine în contextul necesității stabilirii unui program pentru a ajunge la emisii zero de gaze cu efect de seră, în net. Ca parte a unei noi directive europene (ETS II), care revizuiește schema de comerț cu emisii de carbon, emisiile de dioxid ale clădirilor vor fi răscumpărate mai scump. Sistemul va deveni complet operațional în 2027, ceea ce se va traduce printr-o taxare a consumatorului de gaz natural. În același timp, hidrogenul obținut din resurse regenerabile este momentan scump. Obținerea de hidrogen verde presupune, în general, folosirea de energie regenerabilă pentru a separa apa în atomi de hidrogen și oxigen, prin electroliză.
„Noi am prezentat ce ar însemna înlocuirea unei părți din actualul gaz natural cu hidrogen. Nu este atât de ușor să înlocuim gazul natural cu hidrogen și trebuie să ne uităm, pe deoparte, la aspectele economice, alături de cele tehnice, pe de altă parte. Din punct de vedere economic, este un pic mai mult de discutat. Este evident că hidrogenul, dacă vorbim despre cel regenerabil, este un produs premium și va veni cu niște costuri. Pe de altă parte, și gazul natural va avea niște costuri odată ce va intra în vigoare directiva EU ETS II, acea taxă pe coș, după cum a fost prezentată în presă. Evident, prețul la consumatorul final ar trebui să crească, prin taxarea gazului - nu știm care va fi evoluția prețului gazului natural, dar efectiv va crește costul prin implementarea acelei taxe. Pe de altă parte, și înlocuirea unei părți de gaz natural cu hidrogen va veni cu niște costuri, întrucât hidrogenul este un produs scump. (...) Doar pe baza aspectelor economice, nu este justificat, deocamdată. Pe de altă parte, putem să mergem și către aspectele tehnice - dacă sunt, într-adevăr, reduse emisiile de CO2. Pentru că, pentru o valoare de 20% hidrogen în amestec cu gaz natural, studiile și cercetările arată că emisiile reduse sunt în jurul valorii de 7%, nu scad proporțional”, încheie expertul.
Raportul recomandă ca viziunea țării pe termen lung și legislația conexă să fie ancorate în analize obiective și să fie aliniată cu alte documente strategice care se referă la decarbonizare și folosirea hidrogenului. În plus, EPG subliniază importanța înțelegerii rolului pe care îl are stocarea în dezbaterile despre hidrogen.
...citeste mai departe despre "Cum se va încălzi România din 2036. Miturile despre hidrogen care lasă investițiile în gaz să continue" pe Ziare.com