Victimele retetei FMI

Fondul Monetar International (FMI) si Banca Mondiala (BM) sunt cele mai puternice institutii economice internationale, insa asta nu le face nici altruiste, nici miloase. De-a lungul timpului, au existat voci care au vorbit impotriva acestor organizatii, subliniind efectul devastator pe care il au masurile impuse de ele in schimbul imprumuturilor. 

Cel mai bun exemplu, pana de curand, il constituiau tarile din America Latina, Asia si Africa, care au avut parte, de-a lungul timpului, de revolte populare iscate tocmai de masurile de "stabilizare" impuse de cele doua institutii.

In tarile lumii a treia, aceste doua organizatii si-au castigat un renume nefericit, scria, acum ceva timp, Matthew Rothschild , pentru mindfully.org.

De fiecare data cand una din cele doua organisme patrunde intr-o tara, fie pentru a conditiona un imprumut sau a cere reforme structurale in schimbul finantarii, oamenii au de suferit.

Reteta este aceeasi. Cand o tara a acumulat datorii pe care nu le mai poate achita apeleaza la FMI, singurul care ii mai poate imprumuta bani. Pentru a obtine insa acesti bani, tara in cauza trebuie sa adopte masuri drastice si bruste, cerute de Fond, care insa afecteaza cu precadere standardul de viata al oamenilor obisnuiti.

Mai intai, FMI insista pentru anularea subventiilor de stat pentru produsele de baza, ceea ce duce, cateodata, si la dublarea unor preturi.

In al doilea rand, FMI insista pentru devalorizarea monedei, asa ca puterea de cumparare scade si mai mult. In al treilea rand, FMI taie numarul bugetarilor, crescand rata somajului.

In al patrulea rand, FMI ridica rata dobanzilor, ducand la dizolvarea unei multimi de afaceri locale, crescand din nou somajul. In fine, in al cincilea rand, FMI deschide economia respectiva competitiei externe si cresterii pe baza de export, ceea ce poate distruge o economie mica si relativ inchisa.

Banca Mondiala nu aplica o reteta prea diferita. Asa-zisele "programe de ajustare structurala" cer masuri similare si peste 40% din imprumuturile acordate de aceasta organizatie merg la proiecte in domeniul petrolului, gazelor naturale, cherestelei, care distrug mediul si adesea calca in picioare terenurile sacre ale popoarelor indigene.

Profesorul de economie Arthur MacEwan, de la Universitatea Massachussetts, ofera o posibila explicatie pentru care FMI urmareste cu atata indarjire politici distructive pentru publicul larg: "Probabil deoarece aceste politici servesc unor interese importante si puternice din SUA si alte economii ale lumii.

SUA au cea mai mare influenta in FMI. Cu peste 18% din voturi, Guvernul SUA are controlul de facto. De-a lungul timpului, FMI a actionat ca o ramura a politicii externe americane, incercand sa creeze un context care sa asigure bunastarea intereselor americane - adica interesele firmelor americane cu baza in SUA si operatiuni in strainatate".

Un exemplu concludent al efectelor produse de politicile FMI este Argentina.

In decembrie 2001, zeci de mii de argentinieni au iesit spontan pe strazi asediind cladirile guvernamentale, dandu-l jos pe presedintele Fernando de la Rua si alti patru presedinti in doar doua saptamani. Tara era in faliment, sistemul poltic la pamant, economia devastata si oamenii infometati.

Ce s-a intamplat cu tara care era laudata drept "economia miracol" si starul "boomului pietelor emergente"? A luat un imprumut de la FMI.

Publicatia mediamonitors.net il cita la momentul respectiv pe Arthur MacEwan, care spunea ca "de la sfarsitul anilor '80, o serie de imprumuturi i-a oferit FMI-ului avantajul de a dirija factorii decizionali din Argentina pe masura ce acestia au adoptat agenda economica conservatoare a Fondului".

Fondul a inceput foarte rapid sa se foloseasca de imprumuturi pentru a-i convinge pe conducatorii argentinieni sa asigure implementarea programului sau.

Rezultatul? O criza socio-economica care a urmat recesiunii in cursul careia cresterea economica a incetinit de la 8% la 1%, somajul a crescut la 20%, 14 milioane de oameni s-au trezit sub limita saraciei, iar tara a dat faliment. Ultima picatura au constituit-o taierile drastice de pensii si salarii si interzicerea retragerilor din conturile bancare.

"Reteta" FMI a transformat Argentina in cea mai mare natiune care a intrat in faliment vreodata. Tara, care avusese cel mai mare venit pe cap de locuitor din America Latina, a cazut pe locul 9, cu 49% din populatie traind sub limita saraciei. A obtinut "recordul" de economia in cel mai rapid declin (peso si-a pierdut 66% din valoare in cateva saptamani), si cel mai mare debitor al FMI.

Joseph Stiglitz, economist premiat cu Nobel, preciza atunci ca "FMI a facut o serie de greseli, de la rata de schimb valutar la politica fiscala, la privatizari, care au culminat cu dezastrul din Argentina".