"Aceasta criza are doua segmente: segmentul dur 2009-2012 si un segment de metamorfozare pana in 2015.(...) Din aprilie-mai 2010, va incepe punctul cel mai de jos la nivelul valorii activelor. Pretul involueaza si va ajunge pana in iunie la un nivel aproape de jos cand va exista si oportunitatea de a se investi. Atunci va urma schimbarea trendului" a declarat Ionel Blanculescu, fost sef al Ministerului Controlului, in Guvernul Nastase.
Cand se va relua creditarea?
Suntem intr-o perioada destul de dificila. Exista tatonari atat din partea bancilor cat si din partea clientilor.
Exista, pe de alta parte, o concurenta total neloiala la nivelul economiei romanesti avand in vedere ca bancile imprumuta foarte mult statul cu sume enorme. Oricat ar fi dobanda de mica, exista un profit.
Existand acest profit, sigur ca bancile prefera un profit mai mic riscului aproape sistemic la care sunt supuse avand in vedere fragilitatea mediului de afaceri din Romania, in zona de apogeu a crizei.
Prin faptul ca aspira fonduri, statul a indus acest sentiment pe piata, iar bancile nu mai au un apetit grozav sa imprumute clientii, in conditiile in care, pe de alta parte si clientii sunt o sursa destul de puternica de risc.
Din acest motiv, nu exista un apetit grozav din partea bancilor pentru a imprumuta, nu exista nici din partea clientilor o dorinta extraordinara pentru a imprumuta resurse financiare de la banci avand in vedere ca afacerile si vanzarile merg destul de prost.
Dobanda nu este, la momentul acesta, elementul principal care sa fie luat in calcul de catre banci sau de catre client.
Trebuie subliniat acest dezechilibru major care a fost indus pe piata de catre guvern prin foamea de bani, mai precis faptul ca statul s-a transformat intr-un adevarat aspirator de resurse financiare.
Toate aceste lucruri produc dezechilibre in lant si, din acest motiv, observam ca rata de insolventa creste aproape amenintator.
Cand va reveni ritmul de crestere al creditarii la nivelul anilor 2006-2008?
15-20 de ani nu cred ca vom putea discuta despre reveniri la nivelul de dinainte de criza.
Eu am definit criza ca o intoarcere la normal.
Tot ce era inainte de criza era anormal si abia acum ne intoarcem spre normal.
Nu este de dorit sa revenim la acea creditare salbatica, primitiva de dinaintea crizei, cand se luau credite pentru orice, pe perioada de 40 de ani.
Bineinteles ca cei care luau credit nu se gandeau daca vor putea sa-l mai ramburseze, insa era o frenezie in acest domeniu care sigur ca a fost penalizata extrem de dur de catre criza si, probabil ca vom asista la reduceri si restructurari masive atat la nivel privat cat si la nivel de stat.
Pana cand nu vom reusi sa reducem cu pana la 40% intreaga infrastructura economica - pentru ca aceasta parte a infrastructurii a fost creata pe lucruri nesustenabile, numai din dorinta de a investi - probabil ca nu vom asista la o redresare a situatiei.
Va lua si in 2010 statul banii pe care bancile ar trebui sa ii foloseasca pentru a credita economia?
Cel putin teoretic, la bugetul de stat a fost prognozat un deficit bugetar de 5,9%.
Acest deficit trebuie finantat atat din resurse interne cat si internationale.
Sigur ca statul va incerca sa imprumute cat de mult se poate pentru a-si sustine cheltuielile, alaturi de aceste fonduri de la FMI si de la Banca Mondiala, care vor veni in perioada urmatoare si vor mai aduce o gura de oxigen pentru economia romaneasca.
Ca si tendinta, statul va incerca prin toate caile sa se imprumute, mai ales ca este si incurajat de un nivel relativ redus al indatorarii in UE.
Nivelul maxim de indatorare este de 60% din PIB. Noi ne aflam undeva sub 30%, ceea ce e sigur un avantaj foarte mare.
Pe de alta parte, economisti prestigiosi in domeniu spun ca n-ar trebui sa ne bazam pe acest raport intrucat nu ne putem compara cu tarile din UE si atunci cei 60%, gradul maxim de indatorare in UE, ar trebui sa fie intelesi de catre Romania cam 25-30% pentru nivelul nostru.
Aceasta ar fi comparabilitatea intre cele doua cifre.
FMI nu a pus presiunile necesare pentru ajustarea economiei. S-a restructurat substantial economia in acest an de criza?
FMI-ul rateaza o ocazie unica de a restructura economia romaneasca.
Probabil ca nu aceasta este tinta FMI.
Institutia este doar un imprumutator si urmeaza ca in 2013 sa suportam o mare greutate, rambursarea imprumutului si a dobanzilor.
Probabil ca este mai putin interesata sa faca ceea ce ar trebui sa faca, adica sa dicteze niste conditii mai dure.
Altfel, nu ne putem explica de ce exista aceste discriminari masive intre mediul privat si mediul de stat.
De un an, mediul privat se restructureaza, concedieaza, se ajusteaza, in conditiile in care statul mai mult isi creste cheltuielile.
Acest lucru nu ar trebui sa fie permis daca FMI ar fi responsabil.
Sa nu uitam insa ca baza acestui imprumut de la FMI nu a constituit-o dorinta de a ajuta Romania ci a fost o decizie luata de marile corporatii financiare care au dictat FMI sa imprumute cat mai repede Romania cu conditia ca BNR sa reduca rezervele minime obligatorii si sa returneze bancilor o parte din banii pe care acestea le-au pierdut pe plan international, prin fel de fel de “minuni” in zona activelor toxice.
Daca nu ar fi fost o legatura intre imprumutul FMI si reducerea RMO as fi inteles ca intr-adevar este un imprumut care urmareste sprijinul Romaniei intr-o situatie complicata.
Din acest motiv, nu cred ca FMI este interesat in continuare sa aplice o politica exigenta ci, pur si simplu, se face ca lucreaza si permite statului roman sa-si continue indeletnicirile de altadata, mai precis sa-si creasca cheltuielile cu salarizari si pensii.
Nici aceste legi atat de prezentate, legea salarizarii unice si cea a pensiilor nu rezolva nimic din trecut.
Ele nu pot fi aplicate retroactiv.
Inseamna ca toata salarizarea de pana acum, toate pensile nesimtite de pana acum, raman la locul lor.
Daca nu vor fi modificate, care este reducerea? Iata cum suntem actorii unei piese destul de proaste, o piesa a absurdului in care analizam astfel de evenimente.
Exista riscul ca economia sa se intoarca la vechile fragilitati de dinaintea crizei?
Din fericire nu cred ca mai exista acest risc avand in vedere ca, fara vointa noastra, criza actioneaza.
Criza este cea care va dicta niste reguli foarte stricte.
Consider ca reducerea dramatica a deficitului de cont curent arata ca aceasta criza va determina o normalizare la nivelul organismului economic romanesc.
Acum suntem intr-un plin proces de reajustare, reorientare, redefinire.
In acest an exporturile sunt speranta de crestere a economiei. Isi indeplineste Eximbank pe de-a-ntregul menirea?
Sa nu credem ca aceste exporturi vor rezolva problema, pentru ca ne aflam intr-o criza globala, nu cred ca va exista o crestere exploziva a exporturilor astfel incat sa putem discuta despre o redresare si, bineinteles, sa nu uitam ca aceste foarte mari companii care reusesc sa exporte peste 80% din volumul total, exporta si profitul.
Adica, altfel spus, valoarea adaugata este foarte mica.
Exporturile acelea se bazeaza pe importuri.
Pentru a evita sistemul de taxare din Romania, aceste companii isi maresc foarte mult nivelul preturilor la produsele importate care intra in produsele de export si observam ca pretul unui produs exportat este foarte aproape de pretul costului de productie.
Tara cu ce se alege? Cu plata unor salarii si a unor taxe la salarii si mai putin cu alte beneficii.
Ce s-a intamplat cu economia subterana in aceasta perioada marcata de criza?
Evaziunea fiscala este in floare. Ea actioneaza de la marile companii pana la cele mici.
Actioneaza si la nivelul persoanelor fizice autorizate, cu cat creste fiscalitatea, cu atat creste evaziunea.
Evaziunea este la un nivel foarte ridicat, nu va putea sa fie diminuata.
In anul 2005, am reusit pentru prima data in istoria financiara a economiei, in calitatea mea de Ministru al Controlului, sa promovez o lege privind asocierea evaziunii fiscale cu crima.
Am elaborat-o in 2003, un an am incercat sa conving ca trebuie promovata, cu ajutorul campaniei electorale din 2004 am prins momentul si am reusit s-o promovez in Parlament si, cand ma asteptam ca ea sa fie aprobata, in 2005, prima miscare a presedintelui ANAF din acea vreme a fost sa extraga legea din Parlament si, bineinteles, sa o modifice facand-o mai fragila decat fosta lege 87 privind evaziunea fiscala.
Acesta a fost un semnal clar ca lupta impotriva evaziunii fiscale in Romania este o poveste si, din acest motiv, cred ca cei care mai discuta ca vom putea sa obtinem rezerve din reducerea evaziunii fiscale, nu vor face decat sa interpreteze un rol intr-o piesa destul de proasta a absurdului.
Exista inca loc pentru ieftinirea activelor?
Aceasta criza are doua segmente: segmentul dur 2009-2012 si un segment de metamorfozare pana in 2015.
Ganditi-va ca suntem la inceputul anului al II-lea de criza.
Apreciem ca la jumatatea anului 2010 vom ajunge la apogeu, dupa care va urma un reviriment, astfel incat in 2012 sa reusim sa iesim din nucleul dur.
Din 2013 pana in 2015, ne vom confrunta cu probleme grave legate de rambursarea imprumuturilor care sunt luate acum.
Acestea vor incepe sa aiba maturitate in 2012.
Vom plati 5-6 miliarde de euro numai pentru FMI. Acestea vor fi anumite replici ale crizei.
Din aprilie-mai 2010, va incepe punctul cel mai de jos la nivelul valorii activelor.
Pretul involueaza si va ajunge pana in iunie la un nivel aproape de jos cand va exista si oportunitatea de a se investi.
Atunci va urma schimbarea trendului. Da, activele vor continua sa-si diminueze valoarea.