Cum scapa Europa de sub jugul rusesc? Prin Uniunea Energetica Europeana

Discutiile privind securitatea energetica a Uniunii Europene sunt o tema de actualitate pentru liderii de la Bruxelles, pe masura ce tensiunile dintre Occident si Rusia ating cote tot mai ridicate.

Insa, in ciuda promisiunilor facute de actualul presedinte al Comisiei Europene, Jean-Claude Junker, de intensificare a eforturilor financiare pentru realizarea acestui deziderat, analistii cred ca strategiile elaborate de Bruxelles ignora unele oportunitati majore.

O astfel de voce este cea a lui Eamon Ryan, fost ministru al Comunicatiilor, Energiei si Resurselor Naturale din guvernul Irlandei, care, intr-un editorial publicat de Project Syndicate, ii atrage atentia lui Junker ca risca sa amane nejustificat ocazia de a realiza o super-retea de energie electrica alimentata de energia eoliana din Marea Nordului.

O problema de vointa

Odata cu programul de relaxare cantitativa anuntat de Banca Centrala Europeana, CE a mizat la randu-i cu o importanta suma alocata investitiilor in infrastructura Europei: 315 miliarde de euro.

Pentru Ryan, aceasta este ocazia perfecta de a atinge trei obiective printr-o singura miscare inspirata.

Coordonand cercetarea cu investitiile, incurajand conservarea mediului si integrand pietele de energie, o Uniune Energetica Europeana poate lupta impotriva schimbarilor climatice, poate asigura Europei un stimul financiar important si are sansa de a feri continental de socuri puternice in asigurarea resurselor energetice, de genul celor petrecute recent in Nordul Africii si Ucraina.

Desigur, intreaga chestiune rezida in vointa unanima a statelor membre UE de a duce la capat un astfel de proiect.

In aceasta privinta, in timp ce unii lideri se arata entuziasti, altii par mult mai apatici.

Testul cheie pentru gasirea unei solutii colective consta chiar in obtinerea acordului acestora pentru un proiect care sa atinga cele trei obiective.

Marea Nordului, sursa de energie verde

Un astfel de proiect este Initiativa Retelei tarilor de la Marea Nordului, o idee care consta in amplasarea unor parcuri eoliene maritime in largul Marii Nordului si interconectarea unor tari din nordul si centrul continentului la o retea electrica regionala.

Ideea avansata pentru prima oara in 2009 are un "potential enorm", spune oficialul irlandez, estimarile aratand ca pana in 2030, curentul electric produs in Marea Nordului ar asigura 10% din consumul energetic al Europei.

Aceasta ar insemna reducerea cu aproape o treime a actualului volum de gaz importat de tarile UE din Rusia.

Insa, pentru ca acest proiect sa fie pus in practica are nevoie de un mandat politic al Bruxellesului.

Avantajele retelei energetice integrate

Reteaua electrica integrata poate fi imaginata ca un imens cerc ce ar deservi Norvegia, Marea Britanie, Franta, Belgia, Olanda, Germania si cateva tari scandinave.

Implementarea proiectului ar deschide un culoar pentru piata libera a energiei regenerabile, reducand nevoia de stocare a rezervelor energetice si capacitatilor de productie secundare care sa asigure tensiunea constanta in perioadele de varf al consumului.

Inclusiv diferenta de fus orar dintre Marea Britanie si Germania ar juca un rol important in reglarea alimentarii constante cu energie a celor doua tari la orele in care se inregistreaza un varf de consum.

Productia energiei regenerabile este prin natura sa intermintenta, iar numarul mare de astfel de unitati de productie existente in Germania a impins deja la limita capacitatea de transport a energiei din aceasta tara.

Guvernul de la Berlin a emis deja un proiect prin care solicita crearea unei piete zonale integrate de energie.

O investitie care isi acopera costurile

Anul trecut, Germania si Marea Britanie au alocat peste 15 miliarde de dolari pentru crearea unor noi parcuri de energie solara si eoliana.

Cu toate acestea, britanicii sunt inca sub necesarul plafonul de investitii in energie verde care le-ar permite sa isi atinga tintele stabilite prin politicile de mediu.

Un raport al Parlamentului arata ca realizarea retelei integrate in zona centrala si Nordica a Europei ar putea avea un cost mare, dar avantajele ar fi pe masura: zeci de mii de noi locuri de munca in industria energiei regenerabile.

Beneficii se intrevad nu doar pentru Marea Britanie, ci pentru fiecare stat legat la retea.

Norvegia ar reusi sa isi fructifice energia electrica din surse hidro, Olanda si Belgia au nevoie doar de retea pentru a-si exporta productia de energie regenerabila, iar Irlanda ar putea reprezenta o optiune pentru o legatura prin cabluri submarine cu Franta in cazul in care Regatul Unit decide sa paraseasca Uniunea Europeana.

Fonduri directionate

Din cele 315 miliarde de euro pe care Comisia Europeana vrea sa le investeasca in proiecte mari de infrastructura, 87 de miliarde sunt deja directionati catre proiecte de interconectare intre diverse tari europene.

Ar fi logic ca o mare parte din acesti bani sa fie directionati catre un astfel de proiect.

Procedand astfel, companiile europene din domeniul tehnologic vor primi un impuls financiar puternic, iar costurile de implementare ale proiectului se reduc cu mult fata de varianta unor imprumuturi din Banca Europeana de Investitii.

Deja Danemarca si statele baltice lucreaza la proiecte similare, iar asigurarea interconectivitatii energetice in Europa poate aduce beneficii inclusiv statelor din sud-estul continentului si celor din flancul mediteraneean.

Cu un cadrul legal deja existent, decizia finala ramane in mana membrilor Consiliului European care se va intruni pe 19 martie pentru a discuta aceste probleme.

Refuzul ar putea duce insa la o dependenta viitoare de tehnologia livrata de China si Statele Unite, doua tari care deja accelereaza nivelul investitiilor realizate in parcurile de energie din surse regenerabile.