Ce schimbari vor aduce in Romania masurile anticriza?

La instalare, Executivul a promis un plan anticriza in 10 puncte, intre timp s-au adoptat, daca putem spune asa, 28 de masuri si tot au mai ramas restante patru. 

Pana la implementarea celor patru promise de pe vremea campaniei electorale din toamna anului trecut, cand numai despre criza si necesitatea unor masuri anticriza nu s-a vorbit, Emil Boc este decis sa elaboreze un nou set complementar de masuri.

Multe dintre cele 28 de masuri anticriza evocate la capatul primului raport semestrial au fost adoptate recent, motiv pentru care nu au produs si nici nu vor produce prea curand efecte. Nici masurile adoptate cu ceva timp in urma nu au avut un efect real anticriza, premierul nestiind sa spuna, spre exemplu, cate locuri de munca s-au salvat multumita politicilor economice ale Cabinetului sau.

Nici n-ar fi prea usor de obtinut un calcul favorabil in conditiile in care societatile de stat se pregatesc sa faca disponibilizari masive, unele urmand sa renunte chiar si la o treime din personal.

In plus, Ministerul Finantelor nu a prezentat pana in prezent nicio analiza din care sa reiasa ce s-a intamplat dupa trei luni cu persoanele trimise in somaj tehnic pentru care Guvernul a suportat din bani publici plata contributiilor si impozitelor la bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat si nici care este valoarea totala a sumelor cheltuite in acest sens. Probabil nici nu s-a dorit urmarirea acestor aspecte.

Constructiile, motorul cresterii economice?

Un plan bun de masuri anticriza ar fi putut determina compensarea locurilor de munca pierdute in mod inevitabil prin crearea de noi locuri de munca. Teoretic, alocarea a 20% din PIB pentru investitii ar fi trebuit sa contribuie macar la aparitia de noi locuri de munca, daca nu la impiedicarea scaderii economice intr-un ritm atat de pronuntat.

Practic, cele aproximativ 37,9 miliarde euro puse la bataie de autoritatile guvernamentale pentru investitii nu se vor reflecta absolut deloc in dinamica sectorului de constructii, acolo unde Comisia Nationala de Prognoza anticipeaza pentru acest an o crestere de 2,6%, dupa ce in 2008 si 2007 s-au inregistrat cresteri de 26,1%, respectiv 33,6%.

Cresterea cu 2,6% din acest an nu va fi rezultatul volumului de investitii asumat de Guvern, reprezentand 20% din totalul cheltuielilor bugetare, ci isi va avea originile in inertia lucrarilor incepute anul trecut in sectorul constructiilor.

Fiind evident faptul ca sectorul constructiilor, cel care a asigurat anul trecut peste 10% din PIB, a inregistrat cresterile cu doua cifre gratie investitiilor private, o masura anticriza eficienta ar fi trebuit sa-i includa in calcul si pe acestia.

Dar tocmai masura anticriza cu privire la parteneriatul public-privat nu s-a implementat, alaturi de capitalizarea CEC, neimpozitarea profitului reinvestit si suplimentarea bugetului pentru cercetare, care asteapta urmatoarea rectificare bugetara.

Masuri generatoare de criza?

Din nefericire, de unul singur, Executivul a reusit sa cheltuiasca in sase luni doar 12,5 miliarde euro (33% din banii alocati investitiilor), in contextul in care, la inceputul anului, s-au achitat si facturile restante ale vechiului guvern, cifrate la peste un miliard de euro.

Ramas in urma cu planul anual de investitii, Executivul a decis ca, incepand cu 1 iulie, toate obiectivele de investitii finantate din bugetul de stat sa primeasca ordin de incepere a lucrarilor si aducerea tuturor cheltuielilor cu investitiile prevazute pentru trimestrul patru in trimestrul al III-lea.

Aglomerarea tuturor lucrarilor in urmatoarele trei luni ar putea transforma alocarea de 20% din banii tarii pentru investitii dintr-o masura anticriza intr-un factor generator de criza. Majoritatea lucrarile incepute in intervalul iulie-septembrie vor trebui finalizate in 2010, cand va trebui achitat si grosul facturilor, ceea ce va presupune o alocare bugetara cel putin similara pentru investitii si anul viitor.

Cum bugetul va fi gata abia la sfarsitul primului trimestru din 2010, asa cum s-a intamplat an de an pana acum, constructorii isi vor putea primi banii pentru lucrarile efectuate din octombrie si pana in martie abia spre mijlocul trimestrului al doilea, asta in conditiile in care Executivul va mai dori si va mai avea de unde sa aloce sume atat de mari pentru investitii in primul an de dupa cele mai importate alegeri.

Cream locuri de munca sau temperam somajul?

Chiar daca nu au generat noi locuri de munca, masurile anticriza adoptate au reusit sa "mentina rata somajului la un nivel satisfacator", cel putin asa susine Emil Boc. Acesta a comparat somajul de 5,7% din Romania cu cel de 18,1% din Spania, incercand sa induca ideea ca la noi masurile anticriza au fost mai eficiente.

In realitate, rata somajului se apropie de media din 2005, ceea ce se poate traduce printr-o pierdere a locurilor de munca egala cu numarul romanilor plecati la munca in strainatate in cei doi ani premergatori aderarii la Uniunea Europeana.

Daca ar fi sa dam crezare primului-ministru, atunci masurile anticriza au avut drept consecinta mentinerea cotei unice de impozitare la 16%, a TVA la 19% si a unui curs echilibrat euro-leu, dar cel mai important, le-a permis guvernantilor sa fie in stare sa achite salariile, pensiile si alocatiile sociale.

Emil Boc nu a precizat nimic insa de rata inflatiei, care este si va ramane cea mai mare din Uniunea Europeana cel putin pana la sfarsitul acestui an, desi unul dintre primele obiective fundamentale pe care le-a asumat in fata Parlamentului a fost tocmai "protejarea si cresterea graduala a puterii de cumparare a populatiei".

Fondurile europene

La nivel declarativ, Romania a inregistrat progrese si in ceea ce priveste absorbtia fondurilor europene. In ce constau progresele? In simplificarea procedurilor si in majorarea cotei de prefinantare la proiectele europene, de la 15% la 20%, si de la 20% la 30%.

Atat timp cat nu s-au castigat proiecte in plus, toate aceste demersuri birocratice sunt egale cu zero. Egal cu zero este si efortul bugetar pe care Ministerul Finantelor s-ar presupune ca il face pentru a sustine acest mecanism de absorbtie rapida a fondurilor europene, de vreme ce romanii si autoritatile nu depun proiecte pentru obtinerea de finantare europeana.

Despre numarul de proiecte depuse, despre proportia in care acestea au fost intocmite corect simai ales despre sumele atrase nu vorbeste nimeni nimic.

Ce urmeaza?

Desi efectele multora dintre aceste masuri intarzie sa apara, premierul s-a grabit sa anunte "intrarea intr-un nou stadiu" al masurilor anticriza. Un prim pas ar fi extinderea mecanismului de garantii guvernamentale utilizat in cazul programului "Prima casa" si asupra altor sectoare ale economiei, incepnad cu agricultura.

Noul program guvernamental va avea ca scop sprijinirea intreprinzatorilor care cultiva cereale, pentru a le putea valorifica ulterior la preturi decente. Cu toate ca stie sa dea foarte bine cu coasa, premierul nu prea stie cand se face graul.

Presupunand ca maine se decide lansarea noului program, pana la stabilirea tuturor normelor si pana la publicarea in monitorul oficial tot ar mai trece doua luni. Cum ar putea obtine un agricultor certificatele de depozit de la Fondul de Garantare daca el in toamna nu o sa mai aiba ce grau sa depuna in depozitul licentiat si autorizat de catre Ministerul Agriculturii, din moment ce l-a vandut deja deoarece nu avea unde sa-si depoziteze cerealele?

Daca nu depune cereale, nu obtine certificatul de depozit. Nu ai certificat de depozit, nu iei credit de la banca, iar daca banca nu acorda credite, cum este sprijinit taranul roman prin acest program?

Un al doilea obiectiv pentru Cabinetul Boc este reducerea cu 50% a numarului de agentii guvernamentale, din dorinta de a "demonstra ca se poate functiona si asa". Orice reorganizare se face in timp, ceea ce inseamna ca noile agentii rezultate in urma comasarilor sau cele care au primit atributii noi dupa desfiintarea altora vor fi complet functionale abia spre sfarsitul anului. Pana atunci, se vor cheltui bani in plus pentru reorganizare, iar rezultatele muncii depuse in aceste agentii vor continua sa nu se vada.

In al treilea rand, Guvernul si-a stabilit un obiectiv si din programul cu privire la rambursarile de TVA si din neimpozitarea profitului reinvestit, promis de aproape un an de zile.

Pana sa fie puse in practica aceste masuri, Guvernul a decis in ultima sedinta sa pasuiasca de la plata datoriilor, pentru o perioada de sase luni, un numar de 56.000 de agenti economici care au acumulat datorii dupa 28 septembrie, pe fondul crizei economice. Masura este cat se poate de laudabila, dar modul in care doreste Guvernul sa o puna in practica lasa mult de dorit.

Pentru a fi pasuite cu datoriile mai vechi, firmele sunt obligate de catre stat sa-si achite datoriile curente. Presupunand ca ai bani sa achiti datoriile curente fata de stat, ce rost isi mai are pasuirea statului din moment ce oricum agentul economic isi va plati cu prioritate datoriile mai vechi, pentru a evita penalizarile de care nu este scutit in timpul perioadei de pasuire.

Daca n-ai bani sa-ti platesti integral datoriile lunare, statul nu te pasuiete si oricum te executa silit. Adevarata problema nu consta in faptul ca Executivul nu vrea sa-i pasuiasca pe cei care s-au adancit mai mult in datorii, ci consta in aceea ca aceasta masura asa-zis anticriza are o durata de aplicabilitate limitata, ceea ce este absolut anormal in contextul in care nu se stie cat va mai dura criza economica.