Reacțiile de du-te-vino la Planul Draghi: cum se contrazic și cu ce sunt de acord economiștii cu privire la strategia de relansare a economiei UE ANALIZĂ
Raportul recent al lui Mario Draghi privind revitalizarea economiei europene vine cu o strategie ambițioasă pentru a combate stagnarea economică și pierderea competitivității Uniunii Europene la nivel global. Tehnocratul italian sugerează o investiție suplimentară anuală de aproximativ 750-800 miliarde de euro, destinată decarbonizării, digitalizării și apărării, pentru a aduce Europa la nivelul SUA și Chinei.
Ziare.com a analizat modul în care raportul complex al oficialului italian a fost primit de economiștii europeni și americani, în încercarea de a reliefa șansele reale ca strategiile propuse să poată fi puse în practică și să aducă laurii promiși economiei europene după șocurile dure din ultimii ani.
Emisiunea de datorie comună europeană – poate cel mai controversat punct al raportului
Un punct central al raportului este nevoia de a mobiliza investiții comune prin mecanisme precum emisiunea de datorii comune la nivel european, modelată după succesul fondurilor Next Generation EU. Draghi susține că această abordare este esențială pentru a finanța transformarea digitală și verde, precum și pentru a întări capacitățile de apărare ale Europei. Deși această propunere a fost bine primită de unii, a întâmpinat opoziție din partea țărilor cu o orientare fiscală conservatoare, cum ar fi Germania, care respinge ideea datoriei comune.
Potrivit unei analize POLITICO, pe măsură ce blocul se pregătește pentru următorii cinci ani sub o nouă Comisie Europeană, raportul de 400 de pagini al lui Draghi are menirea de a ghida activitatea președintei Comisiei, Ursula von der Leyen, și a echipei sale reconfigurate. Multe dintre recomandările sale vor necesita acordul tuturor celor 27 de guverne ale blocului, ceea ce s-ar putea dovedi greu de obținut. Draghi, care este creditat cu salvarea zonei euro în timpul crizei datoriilor grecești din 2011, a declarat că nu există altă opțiune decât să împingă înainte reforme dramatice.
„Ar trebui să abandonăm iluzia că doar procrastinarea poate păstra consensul,” a spus Draghi. „Am ajuns în punctul în care, fără acțiune, va trebui să ne compromitem fie bunăstarea, fie mediul, fie libertatea”, a declarat oficialul italian, potrivit sursei citate. Astfel, în centrul raportului lui Draghi se află o cerere pentru o investiție masivă publică și privată, de o amploare care nu a mai fost văzută în Europa din anii 1960 și 1970, care ar însuma aproximativ 800 de miliarde de euro anual.
Dar, mai mult decât atât, Draghi face presiuni pentru ca UE să emită datorie comună nouă pentru a-și finanța nevoile industriale și de apărare, o idee care este opusă de mai multe guverne și care deja pare să-l pună în dezacord cu von der Leyen, atunci când cei doi au apărut împreună la o conferință de presă la Bruxelles pentru a lansa raportul. El a recunoscut că acest subiect este „foarte sensibil”.
Cu toate acestea, pare să existe un acord tot mai mare asupra necesității de a reforma bugetul de 1,2 trilioane de euro al UE, redirecționând fondurile de la regiunile mai sărace ale Europei către politici industriale, de digitalizare și inovație. Aceasta ar alinia propunerile lui Draghi cu planurile pe care Comisia le promovează deja și care sunt privite cu ochi buni la Berlin, arată analiștii POLITICO.
„Draghi merită apreciere pentru faptul că nu a evitat problema reglementărilor. Reglementarea UE este necesară pentru a face piața unică să funcționeze și, deși este adesea aplicată la nivel global de către firme din comoditate, este, de asemenea, utilizată ca o garanție că un produs sau un serviciu respectă un standard acceptabil. Problema este că exporturile firmelor din UE nu au derivat niciun avantaj competitiv din faptul că provin din piața care a exportat reglementarea. Raportul solicită existența unor regulatori mai receptivi și mai parcimonioși, capabili să anticipeze evoluția tehnologiei.
Mult se va discuta despre comentariile atent calibrate ale lui Draghi privind emiterea de datorii comune. Raportul merge cât de departe poate în a argumenta că aceasta ar fi o componentă utilă pentru a aduce investițiile la nivelul necesar (o creștere de 885 de miliarde de dolari pe an). Dar evită să spună că acest lucru este obligatoriu. Dacă ar fi făcut acest lucru, raportul ar fi fost o țintă mai ușoară pentru „șoimii fiscali”, cum ar fi ministrul de finanțe german”, a declarat Charles Lichfield, director adjunct și membru senior la Centrul de GeoEconomii al Consiliului Atlantic.
Pe de altă parte, economiști precum Gunter Wolff de la think-tank-ul Bruegel au atras atenția că provocările financiare sunt majore, iar ideea emiterii de datorie comună la nivelul UE va întâmpina rezistență din partea unor state membre, în special din partea țărilor conservatoare fiscal, precum Germania, a arătat Euronews.
Piața comună, uniunea bancară și a burselor
Raportul subliniază, de asemenea, necesitatea unor reforme structurale în UE, precum finalizarea uniunii bancare și a pieței de capitaluri, care ar facilita accesul la investiții private. În acest sens, Bloomberg Economics estimează că diferența de produs intern brut între UE și SUA ar putea crește la aproape 40% până în 2050, de la aproximativ 20% în prezent, dacă nu se face nimic: „Europa are disperată nevoie de creștere”, a spus săptămâna trecută bancherul central italian Piero Cipollone pentru ziarul Le Monde. În acest context, practic, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a promis să încorporeze constatările lui Draghi în noua sa administrație, care își propune să livreze o Europă mai competitivă și mai fermă, spune aceasta.
În contextul discuției pe baza sugestiilor făcute de Draghi în raport, grupul bancar UniCredit a șocat Germania miercuri, 12 septembrie, prin „raidul” său matinal asupra acțiunilor Commerzbank, vândute de guvern. Mișcarea a dus participația băncii italiene la 9% și, inevitabil, a declanșat speculații că ar putea lansa o ofertă pentru restul. Într-o declarație, reprezentanți ai Unicredit au confirmat că vor solicita o autorizație de reglementare pentru a-și crește participația peste 9,9% „dacă și când va fi necesar”.
Există multe obstacole în calea preluării de către UniCredit a băncii germane – și chiar mai multe înainte ca un astfel de acord să aibă sens în afara pieței de origine a Commerzbank. Dar știrile despre Unicredit și Commerzbank vin în aceeași săptămână cu raportul Draghi, care a deschis o potențială cale care pavează drumul către apariția unor grupuri bancare cu adevărat paneuropene, sugerează Bloomberg.
Potrivit economiștilor citați, cu sau fără Commerzbank, UniCredit ar fi un beneficiar major al planului puțin observat al lui Draghi, care a fost ascuns în raportul său de peste 400 de pagini. Propunerea sa inteligentă este o scurtătură către o formă realizabilă de uniune bancară, dar doar pentru cei mai mari creditori transfrontalieri, cum ar fi Banco Santander SA, BNP Paribas SA, Deutsche Bank AG și UniCredit.
UniCredit este un bun studiu de caz despre motivul pentru care acest plan este necesar și cum ar putea ajuta. Banca italiană deține deja o bancă germană, HypoVereinsbank, dar natura fragmentată a finanțelor europene înseamnă că depozitele și capitalul său sunt utilizate în mare parte doar în interiorul Germaniei. Împrumuturile rămân fragmentate pe linii naționale în Uniunea Europeană, iar UniCredit este limitată în suma de capital pe care o poate plăti sub formă de dividende către sediul său din Milano. Achiziționarea Commerzbank i-ar permite să folosească capitalul blocat pentru a sprijini mai multe împrumuturi locale și a crește profiturile în Germania. Ar trebui să existe, de asemenea, economii de costuri dintr-o fuziune oficială, dar, din nou, în principal în Germania. Potrivit Bloomberg, pentru directorul executiv Andrea Orcel, o poziție mai mare în Germania ar putea fi suficient de atractivă pentru a satisface cerințele sale de rentabilitate pentru orice tranzacție. Dar dacă băncile transfrontaliere devin o realitate în Europa, atingerea acestui prag ar deveni probabil mai ușoară.
Pentru Draghi, consolidarea finanțelor europene a fost un punct cheie în raportul său de competitivitate. UE ar trebui să își propună să-și consolideze industriile, să asigure aprovizionarea cu energie și să-și protejeze interesele în fața SUA și Chinei, și pentru asta are nevoie de finanțare, spun economiștii. Împrumuturile și cheltuielile comune în întreaga Europă, aduse în discuție mai sus, ar putea oferi această portiță, dar rămân aproape imposibil de realizat din punct de vedere politic, susțin cei de la Bloomberg. Împingerea spre o piață unică de capital, investiții și bănci ar putea fi soluția mai ușor de atins.
Raportul lui Draghi a menționat că europenii, surprinzător, au mai multe economii decât americanii. La sfârșitul anului 2022, gospodăriile din UE aveau 1,39 trilioane de euro (1,53 trilioane de dolari), în timp ce cele din SUA aveau 840 de miliarde de euro. Dar prea mulți bani sunt blocați în conturi bancare în UE și rămân în interiorul granițelor naționale, în timp ce americanii investesc mult mai mult pe piețe de capital. Băncile europene sunt mult mai mari în raport cu economia UE decât creditorii americani în raport cu produsul intern brut al SUA. Problema în această comparație este că valoarea de piață a JPMorgan Chase & Co. este mai mare decât cea a primelor 10 bănci din UE la un loc, deoarece europenii fac mai puțin cu banii lor, activitatea pieței este slabă și băncile câștigă mult mai puține comisioane.
În ceea ce privește uniunea piețelor de capital și emisiunile comune de obligațiuni, ministrul german de finanțe, Christian Lindner, și-a exprimat rapid scepticismul, afirmând că emiterea de obligațiuni comune nu va rezolva problemele structurale ale Europei. Acesta a argumentat că planul lui Draghi ar pune povara financiară pe Germania pentru a susține alte țări, ceea ce nu reprezintă, în opinia sa, o soluție viabilă.
În plus, deși ideea lui Draghi de a investi până la 800 de miliarde de euro anual este recunoscută ca necesară pentru a menține competitivitatea Europei față de SUA și China, divergențele politice și economice interne fac implementarea dificilă. Economiști precum Clemens Fuest de la Institutul Ifo sunt de acord cu diagnosticul lui Draghi asupra problemelor Europei, dar susțin că multe dintre reformele necesare pot fi realizate fără resurse financiare suplimentare. În același timp, Marcel Fratzscher, președintele DIW, a cerut politicienilor germani să renunțe la naționalismul economic și să sprijine o integrare mai profundă în UE.
Materiile prime și revitalizarea sectoarelor industriale ale blocului comunitar
Raportul conține multe recomandări sectoriale. Draghi a menționat că obiectivul Europei de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră la zero până la jumătatea secolului oferă blocului oportunitatea de a construi și exporta tehnologii curate în întreaga lume. Astfel, oficialul vede inteligența artificială ca o oportunitate pentru Europa „de a corecta eșecurile sale în inovație și productivitate și de a-și restaura potențialul industrial” și a cerut integrarea inteligenței artificiale „în industriile noastre existente, astfel încât acestea să poată rămâne în frunte.”
Practic, Draghi argumentează că la baza problemelor economice ale Europei se află costul energiei pentru industrie, care este forțată să plătească cu 158% mai mult pentru electricitate decât în SUA și cu 345% mai mult pentru gazele naturale. UE nu va putea asigura suficient cupru, litiu și alte materii prime dacă nu va emula integrarea verticală puternică a Chinei, de la extracție la transport, a sugerat Draghi în recomandările sale privind găsirea metalelor necesare pentru tranzițiile digitale și energetice: „Europa are nevoie de o strategie coordonată care să acopere întregul lanț de valori, de la materii prime la produse finale.”
Totodată, sectorul farmaceutic din Europa pierde teren în fața SUA din cauza investițiilor reduse și a reglementărilor ineficiente, a spus Draghi. Sectorul privat din SUA cheltuiește 0,45% din PIB pentru cercetarea farmaceutică, comparativ cu 0,11% în UE. SUA sunt, de asemenea, mult mai rapide în aprobarea noilor medicamente, cu un timp mediu de aprobare de 334 de zile, comparativ cu 430 de zile în Europa.
Potrivit analiștilor POLITICO, Draghi a găsit lecții valoroase pentru industria europeană în hub-urile de cercetare precum California, sugerând că UE ar trebui să se concentreze pe dezvoltarea unui număr limitat de „centre de inovație de talie mondială” axate pe terapii avansate bazate pe gene, celule sau inginerie tisulară.
De ce Europa nu are Big Tech? Cum propune Draghi nivelarea competiției cu SUA la nivel tehnologic: „Vom fi forțați să alegem”
„În acest raport, Europa s-a comparat cu Statele Unite, pe care le vede drept cel mai apropiat rival economic, dar acest lucru nu ar trebui să o pună în contradicție cu Statele Unite. Statele Unite ar trebui să încurajeze UE să implementeze recomandările lui Draghi și să își îmbunătățească competitivitatea, deoarece SUA are nevoie ca aliații săi să fie puternici și vibranți, pentru a face față provocărilor internaționale tot mai mari. Națiunile europene nu vor putea implementa singure această agendă îndrăzneață și vor avea nevoie de parteneri care să le ajute să-și execute viziunea.” — Penny Naas, membru senior nerezident la Centrul pentru Europa din cadrul Consiliului Atlantic
Planul lui Mario Draghi propune relaxarea normelor de concurență pentru a permite companiilor europene să se extindă la nivel global, așa cum se întâmplă cu giganții tehnologici din SUA și China.
Astfel, multitudinea de idei la scară mică din raportul Draghi sunt văzute de la cei de la Bloomberg Economics ca fiind acele măsuri cu șanse mari de a aduce beneficii și mai puține șanse de a stârni furia capitalelor naționale. Potrivit lui Draghi, una dintre cele mai intrigante apeluri făcute în raport vizavi de viziunea europenilor se referă la reticența vizavi de costul ridicat al eșecului. Eșecul este o parte definitorie a investițiilor la frontiera tehnologică – cel puțin jumătate din investițiile de capital de risc pierd bani. Cu toate acestea, raportul lui Draghi evidențiază costul mai mare al restructurării suportat de firmele din UE drept un „dezavantaj uriaș” în comparație cu SUA în domeniul tehnologic inovator. Acest lucru pare o observație curioasă, având în vedere alte neajunsuri obișnuite, precum reglementările sau taxele. Dar contează, spun analiștii Bloomberg.
Planurile de concedieri la Microsoft Corp, Meta Platforms Inc., Alphabet Inc. și X, fostul Twitter, au fost însoțite de plăți compensatorii în valoare de trei până la șapte luni și jumătate din salariul median, conform unui studiu realizat de fostul executiv Alcatel Lucent SAS, Olivier Coste, și economistul Yann Coatanlem, și de schimbări destul de agile, cum ar fi schimbarea direcției Meta în metavers. Între timp, Nokia Oyj și SAP SE din Europa au anunțat planuri de concedieri care nu vor fi finalizate până în 2026 și unul care prevede compensarea pe parcursul a peste 18 luni la nivel global.
Alegerile acestor companii uriașe au un impact asupra profitabilității investițiilor în tehnologie și asupra tipului de investiții care urmează. Analiștii Bloomberg estimează că timpul și costul necesare pentru restructurare fac ca o investiție tehnologică eșuată să echivaleze cu 10% din venituri în SUA, dar cu 60% în Europa — diferența dintre pierdere și profit dacă patru din cinci proiecte eșuează. Ei leagă acest decalaj de dovezile că firmele europene de capital de risc sunt mai puțin profitabile decât omoloagele lor americane și că corporațiile europene sunt masiv subreprezentate în clasamentele globale ale cheltuielilor pentru cercetare. Este semnificativ faptul că singura firmă din zona euro în top 10 pentru cercetare și dezvoltare este producătorul auto centenar Volkswagen AG, care ia în considerare închiderea unor fabrici din Germania pentru prima dată.
Prin sublinierea acestei probleme, Draghi încurajează europenii să stimuleze asumarea riscurilor, nu să destrame modelul lor social. Coste și Coatanlem sugerează că o soluție există deja în interiorul granițelor Europei: modelul „flexicurității” din Danemarca, care permite angajatorilor să angajeze și să concedieze mai ușor lucrători, asigurând în același timp un sistem de protecție socială între locuri de muncă. Dacă acest lucru ar fi aplicat pentru primii 5% sau 10% cei mai bine plătiți, ar putea injecta un pic de dinamism fără pierderi mari de locuri de muncă. Și dacă ar ajuta la reducerea decalajului tehnologic cu SUA, cu atât mai bine.
Cu toate acestea, Margrethe Vestager, comisarul european pentru concurență, a sărbătorit recentele victorii juridice împotriva marilor companii de tehnologie americane precum Apple și Google. Abordarea sa, care vizează aplicarea strictă a legilor concurenței și reglementarea giganților tehnologici, contrastează cu viziunea lui Draghi, care susține că astfel de măsuri pot frâna inovația. În timp ce Draghi propune mai multă flexibilitate în aplicarea reglementărilor și susține că fuziunile în sectoare precum telecomunicațiile și apărarea ar trebui încurajate dacă stimulează inovația, mulți oficiali europeni cu un cuvânt greu de spus în negocieri rămân sceptici. În final, spune Draghi, UE va trebui să aleagă între aceste două abordări, între rigiditatea literei legii și flexibilitate în asumarea riscurilor pentru a-și defini viitorul economic și tehnologic.
Raportul elaborat de Mario Draghi a fost lansat pe 9 septembrie 2024. Acesta a fost mult așteptat, având drept scop conturarea unei strategii pentru a revitaliza economia Uniunii Europene, care se confruntă cu probleme de stagnare economică și scăderea competitivității la nivel global.
Mario Draghi, fost președinte al Băncii Centrale Europene (2011-2019) și prim-ministru al Italiei (2021-2022), el este creditat pentru salvarea euro în timpul crizei datoriilor suverane din zona euro prin celebra sa promisiune de a face „tot ce este necesar” pentru a proteja moneda unică. Draghi este cunoscut pentru viziunea sa pragmatică și, în acest context, i s-a solicitat să pregătească un raport care să ofere direcții strategice pentru UE în contextul global actual.
Următorii pași în urma lansării raportului implică o dezbatere intensă în rândul statelor membre ale UE, deoarece implementarea măsurilor propuse necesită consens și o coordonare strânsă între guverne. De asemenea, Comisia Europeană, sub conducerea Ursulei von der Leyen, va trebui să integreze recomandările cheie în viitoarele politici economice ale UE. Pe termen scurt, discuțiile se vor concentra pe modalitățile de finanțare a investițiilor necesare și pe adaptarea reglementărilor UE pentru a facilita dezvoltarea sectoarelor strategice. Un consens în majoritatea opiniilor întâlnite în documentarea pentru această analiză este centrat în jurul ideii că, dacă aceste măsuri vor fi implementate eficient, ele ar putea relansa competitivitatea Europei pe termen lung.
...citeste mai departe despre "Reacțiile de du-te-vino la Planul Draghi: cum se contrazic și cu ce sunt de acord economiștii cu privire la strategia de relansare a economiei UE ANALIZĂ" pe Ziare.com