Banca Centrală a Turciei a decis joi să majoreze dobânda cheie cu 2,50 puncte procentuale, atingând nivelul de 45%, o decizie care corespunde așteptărilor analiștilor, conform unor informații transmise de CNBC.
Această creștere a dobânzii survine în contextul luptei continue împotriva inflației cu două cifre din Turcia, fiind cel mai recent pas în această direcție. În decembrie, inflația anuală a Turciei a ajuns la 64,8%, în creștere față de 62% în noiembrie, în timp ce lira turcească a atins un nou minim istoric față de dolarul american, depășind 30 de unități pentru un dolar la începutul lunii ianuarie. Inflația alarmantă din Turcia în 2024, care a atins un maxim de peste 83% anul trecut, este însă rezultatul unei serii de decizii economice și politice luate de-a lungul decadelor anterioare.
Politica guvernamentală dinainte de anii 1980 a pus accentul pe dezvoltarea sectorului manufacturier, cu o implicare puternică a guvernului, ducând la probleme de deficit bugetar și inflație. Deși reformele economice din anii 1980 au schimbat orientarea de la un model intern la unul extern, în anii '90 și începutul anilor 2000, economia a fost afectată de șocuri externe și instabilitate, conducând la creșterea și mai accentuată a inflației și problemele valutare.
Înainte și în timpul pandemiei, Turcia s-a îndatorat excesiv, iar războiul din Ucraina și cutremurele devastatoare din anii trecuți au adăugat incertitudine economică suplimentară, afectând negativ lira și piața de capital. Criza a fost cauzată de deficitul excesiv al contului curent al economiei turce și de cantitățile mari de datorii private denominate în valută străină, combinat cu autoritarismul în creștere al președintelui Recep Tayyip Erdoğan și ideile sale neortodoxe despre politica ratelor dobânzii. Totodată, lipsa independenței băncii centrale a condus la o lipsă și mai mare de încredere în deciziile băncii și, ca urmare, în lira turcească. Moneda nu a reacționat la majorările dramatice ale ratelor dobânzii de anul trecut, care au ajutat doar la încetinirea colapsului său, fără a controla creșterea inflației.
Situația din prezent și ultimele fluctuații ale inflației și ale dobânzii de referință
Potrivit CNBC, analiștii consideră că aceasta ar putea fi ultima creștere a dobânzii pentru o perioadă, în special în contextul alegerilor locale din martie 2024.
Liam Peach, economist senior la Capital Economics, a afirmat, în acest sens că „în mod încurajator, comunicările au fost relativ conservatoare și sugerează că factorii de decizie politică recunosc nevoia de a menține ratele dobânzilor ridicate pentru o perioadă prelungită, pentru a avea succes în încetinirea inflației la o singură cifră", adăugând că „opinia noastră de bază rămâne că banca centrală va menține dobânzile neschimbate pe tot parcursul acestui an".
Banca Centrală a Republicii Turcia indică faptul că ultima decizie de majorare a dobânzii de referință marchează probabil sfârșitul ciclului de înăsprire a politicii monetare, subliniind: "Înăsprirea politicii monetare necesară stabilirii cursului dezinflației este atinsă... Nivelul actual al dobânzii de politică monetară va fi menținut până când există o scădere semnificativă a tendinței de bază a inflației lunare și până când așteptările inflaționiste converg către intervalul prognozat."
Această mișcare a băncii centrale face parte dintr-o serie de opt creșteri consecutive ale ratei dobânzii de la alegerile din mai 2023, după ce politica monetară relaxată a guvernului de la Ankara a contribuit în mare parte la ani de inflație ridicată. Lira a scăzut cu 38% față de dolar în ultimul an și a pierdut peste 80% din valoarea sa față de dolar în ultimii cinci ani.
O schimbare a echipei financiare în iunie anul trecut a dus la o revizuire bruscă a politicii monetare sub conducerea guvernatorului Băncii Centrale a Turciei, Hafize Erkan, cu majorări ale dobânzii de la 8,5% la 45%. Cu toate acestea, unii observatori sunt încă sceptici cu privire la eficiența acestor măsuri în combaterea inflației. Capital Economics prognozează o încetinire a inflației din Turcia spre 30-35% până la sfârșitul anului, arată CNBC.
Inflație de 85,5% în 2023, după alegerile din vară și schimbarea guvernului
Potrivit unei analize efectuate de Foreign Policy, inflația din Turcia a atins în octombrie un maxim de 24 de ani, cu 85,5% la nivel anual, cu prețuri care aproape s-au dublat. Acest an a adus o temperare a inflației, dar situația rămâne nesustenabilă. În iunie, inflația anuală era aproape de 40%, în iulie aproape 50%, iar în august aproape 60%. Băncile de investiții și guvernul turc sunt de acord că inflația va atinge probabil 65% până la sfârșitul anului, în timp ce Ankara speră optimist să reducă rata inflației la jumătate până anul viitor.
În acest climat, prețurile la transport au crescut cu aproape 118% față de anul anterior, iar prețurile la alimente și băuturi nealcoolice au urcat cu 93,05%.
Conform Foreign Policy, cauza inflației necontrolate până în vara anului 2023 era credința președintelui turc Recep Tayyip Erdogan că o politică monetară relaxată va limita inflația. Erdogan a demarat o schimbare de direcție anul trecut prin numirea lui Mehmet Simsek, fost viceprim-ministru și bancher la Merrill Lynch, ca ministru de finanțe, și a Hafize Gaye Erkan ca guvernator al Băncii Centrale, noul cabinet demarând o campanie prelungită de scumpire a costului creditelor. Mulți cetățeni turci au deplâns situația din țară încă de anul trecut detaliind că sunt lipsiți de numerar, tăind radical din cheltuieli și fiind nevoiți să prioritizeze siguranța zilei de mâine față de orice alte cheltuieli, arată sursa citată.
În plus, țara a fost afectată de evenimente geopolitice precum războiul din Ucraina, care a dus la sancțiuni occidentale împotriva Rusiei, un partener comercial important al Turciei. SUA au exercitat presiuni asupra Turciei să nu mai exporte în Rusia anumite produse, cum ar fi chimicalele și microcipurile. De asemenea, opoziția Turciei față de aderarea Suediei și Norvegiei la NATO a contribuit la tensiunile politice și economice. Pe lângă aceste factori, Turcia a fost și afectată de un cutremur devastator în centrul țării în 2023, care a adăugat incertitudine economică și a avut un impact negativ asupra lirei și a pieței de capital.
Problemele Turciei nu au început în 2023. Deciziile economice care au dus la situația actuală
Economiști de la Fondul Monetar Internațional au realizat o analiză amănunțită a parcursului economic al Turciei pe parcursul ultimelor decenii ale secolului trecut. Din anii 1930 până în anii 1980, guvernul turc a avut un rol puternic în dezvoltarea sectorului manufacturier. În această perioadă, au fost efectuate planuri cincinale similare celor proprii fostului bloc comunist, iar băncile de investiții de stat ofereau credite cu dobânzi aproape zero.
În anii 1950, s-a încercat reducerea rolului statului, dar acest lucru nu a dus la schimbări majore. Deficitele bugetare publice și inflația au fost probleme continue, iar lira turcească a devenit supraevaluată. În anii 1960, guvernul a adoptat o politică de substituire a importurilor, concentrându-se pe producția internă, ceea ce a dus la creșterea industriei și la menținerea unei inflații scăzute.
În anii 1980, au fost implementate reforme majore care au inclus liberalizarea prețurilor și a politicii comerciale, astfel marcându-se și o schimbare de la o orientare internă la una externă. Lira turcească a fost devalorizată și s-a introdus flexibilitatea cursului de schimb. Tot pe parcursul anilor ’80, au fost eliminate practicile de curs multiplu și au fost luate măsuri pentru liberalizarea comerțului. Exporturile au crescut semnificativ, cu toate că sectorul manufacturier a rămas dominat de întreprinderi de stat mari.
În anii care au urmat reformelor, echilibrele macroeconomice din Turcia s-au îmbunătățit inițial, dar politici monetare și fiscale expansioniste au condus la probleme la începutul anilor 1990, atât inflația, cât și deficitul bugetar începând să crească vizibil. Mai mult, criza valutară din 1988 a dus la măsuri monetare și fiscale mai stricte, iar în anii 1990, economia a fost afectată de șocuri externe, inclusiv Războiul din Golf, și a suferit o creștere economică foarte lentă, arată studiul FMI.
Acesta este și contextul în care la mijlocul anilor ’90, banca centrală a Turciei a pierdut o mare parte din rezervele sale, iar lira a suferit o devalorizare majoră. A fost implementat un program de stabilizare care a inclus reduceri semnificative ale cheltuielilor guvernamentale și înăsprirea condițiilor monetare. În 1995, economia a înregistrat o creștere, dar inflația a rămas ridicată.
La sfârșitul anului 1995, coaliția guvernamentală s-a desființat și au avut loc alegeri naționale, dar niciun partid nu a obținut suficient sprijin pentru a forma un guvern. Această instabilitate politică a adus incertitudini economice, cu așteptări de creștere a deficitului bugetar în 1996.
Începând cu 2001, economia Turciei a fost caracterizată de reforme și creștere economică. Cu toate acestea, șomajul din țară era deosebit de ridicat, țara confruntându-se totodată cu probleme structurale în cadrul sectorului bancar și al finanțelor publice, arată un studiu făcut de cercetătorii de la Center for Applied Turkey Studies din cadrul German Institute for International and Security Affairs.
Politica monetară relaxată din perioada pandemiei: băncile turcești și-au golit vistieriile, iar firmele au rămas fără capital lichid
Contextul care a exacerbat situația din prezent a țării are la bază și recesiunea indusă de pandemia de COVID-19, când guvernul turc a implementat un pachet de stimulare economică, bazat în mare parte pe creșterea creditului. Această abordare a urmat modelul de creștere bazat pe credit adoptat după criza valutară din august 2018. Creșterea galopantă a costurilor de creditare a fost motivată atât pe nevoia firmelor de lichidități, cât și pe încurajarea împrumuturilor prin Fondul de Garanție pentru Credite și politici de dobândă scăzută operate de guvernul turc.
Desigur, dobânzile scăzute au dus la o creștere excesivă a creditelor, în special pentru împrumuturile comerciale și de consum, ceea ce a sporit nevoile de finanțare ale sectorului bancar și a pus presiune pe lira turcească în perioada pandemiei.
Ca un exemplu edificator în acest sens, rezervele valutare nete ale Băncii Centrale a Turciei au scăzut semnificativ în 2020, de la un nivel mediu de 89 de miliarde de dolari între 2008 și 2018, la 42,3 miliarde de dolari SUA la sfârșitul lunii octombrie 2020. Sectorul corporativ non-financiar a înregistrat totodată o scădere a finanțării pe termen lung, cu unele companii turcești întâmpinând dificultăți în rambursarea datoriilor în valută străină, ceea ce a dus la restructurări ale împrumuturilor. Pe de altă parte, deprecierea lirei turcești a făcut activele turcești mai atractive, stabilizând investițiile străine directe.
După cum am menționat și mai sus, rata șomajului era în creștere chiar și înainte de pandemie. Cu toate acestea, pandemia a cauzat daune permanente forței de muncă prin creșterea numărului de lucrători descurajați care s-au retras de pe piața muncii, arată cercetătorii germani.
Așteptările economiștilor europeni pentru 2024
Alpaslan Cakar, președintele Asociației Băncilor din Turcia, a declarat recent că se așteaptă ca un ciclu de relaxare să înceapă în ultimul trimestru al acestui an, după ultima majorare în această săptămână. Lira, care a atins o serie de minime record în ultimele săptămâni, a coborât ușor ultima creștere a dobânzii de referință, ajungând la 30.2865 față de dolar.
Banca centrală turcă preconizează ca inflația să crească de la aproape 65% luna trecută la 70-75% în mai, înainte de a scădea la aproximativ 36% până la sfârșitul acestui an, pe măsură ce politica monetară mai strictă ar coborî prețurile de consum, a transmis Reuters pe 25 ianuarie.
...citeste mai departe despre "Cazul critic al economiei Turciei. Cum a ajuns țara la o inflație de peste 64%" pe Ziare.com