De ce vrea Videanu sa nu mai dea gaze rusesti la populatie?

Pretul gazelor de import este unul dintre putinii factori care impiedica reducerea pretului final platit de consumatorul casnic, asta daca este sa-i credem pe cuvant pe reprezentantii companiilor de profil si pe cei ai Autoritatii Nationale de Reglementare in domeniul Energiei (ANRE).

Intr-adevar, Romania importa gaz rusesc la un pret mult mai mare decat ceilalti clienti ai Gazprom. La fel de adevarat este si ca pretul barilului de petrol se reflecta in cotatia internationala a miei de metri cubi de gaze naturale cu o latenta de sase pana la noua luni, dar asta nu inseamna ca pretul gazelor naturale cu s-ar putea reduce cu mai mult de 7,85%.

Spre exemplu, Bulgaria importa anual 5,2 miliarde metri cubi de gaze din Rusia, cu doar 6% mai mult decat Romania, dar gradul sau de dependenta se apropie de 100%, in timp ce in cazul nostru dependenta se cifreaza in jur de 28%. Cu toate acestea, vecinii nostri de la Sud de Dunare si-au permis sa reduca pretul la consumatorul final cu 30%.

Inoculandu-se romanilor ideea ca importam gaz scump, ceea ce determina mentinerea preturilor la consumatorii casnici la un nivel ridicat, orice promisiune in genul celei facute de ministrul Economiei, Adriean Videanu, potrivit careia populatia nu va mai consuma gaze rusesti, induce ideea ca vom plati mai putin pe metrul cub de gaze consumat.

Nimic mai neadevarat. In primul rand, chiar daca populatiei i s-ar livra doar gaze din productia interna, fiindu-i scoase din cosul de consum gazele din import, asta nu inseamna ca nu vom mai importa gaze din Rusia. Contractele semnate pentru importul de gaze sunt de tipul "take or pay", ceea ce inseamna ca indiferent daca importi sau nu gazul contractat tot il platesti.

Teoretic, gazele cumparate vara sunt inmagazinate si livrate in lunile de iarna, cand se ating varfurile de consum. Practic, este total neprofitabil sa vinzi gaz pe timp de iarna din rezerve si sa completezi inmagazinarile din importurile realizate cand pretul gazului este mult mai scump.

Altfel spus, daca nu va fi o iarna grea, iar companiile nu vor fi obligate sa furnizeze gaze naturale din rezerve, atunci peste sase luni ni se vor introduce in cosul de consum gazele rusesti importate pe timp de iarna, adica pe cele mai scumpe, iar asta se va vedea la factura.

In alta ordine de idei, chiar daca productia interna poate suporta integral consumul populatiei, sa scoti gazele de import din cosul de consum al populatiei pentru o perioada de cel putin un an de zile, asa cum sustin unii oficiali, ar fi o mutare complet iresponsabila, mai ales ca nu poti vinde gazul cel mai scump doar consumatorilor industriali in conditiile in care acestia trebuie sa fie competitivi pe piata comunitara.

Nu trebuie omis faptul ca Romania este una dintre singurele tari din UE in care consumatorii industriali platesc pentru gazele consumate un pret mai mare pe MWh decat consumatorii casnici (grafic 2).

Dar cat de scump este cu adevarat gazul pe care il importam? In prezent pretul de import este sub 400 de dolari pe 1000/mc, cu cel putin 140 de dolari mai putin decat la sfarsitul anului trecut.

Potrivit estimarilor facute chiar de ANRE (v. grafic 1), in urmatoarele sase luni pretul gazului de import ar putea scadea de la 370 de dolari/1000mc - cat este media trimestrului al II-lea, pana la 230 de dolari/1000mc la sfarsitul anului curent.

De ce vor guvernantii sa scoata gazul rusesc din cosul populatiei intr-o perioada in care pretul de import este de asteptat sa scada cu aproximativ 40%?

Un prim argument ar fi cel electoral. A spune in campanie ca s-a reusit mentinerea preturilor la gaze prin scoaterea din cosul de consum a gazeor de import, pe care rusii ni le vand la preturi chiar si de doua-trei ori mai mari decat altora, s-ar putea dovedi o carte castigatoare pentru politicienii care si-au indreptat adesea discursul impotriva Rusiei.

In realitate, scoaterea gazelor din import din cosul de consum va impiedica scaderea tarifelor finale percepute populatiei? Cum este posibil asa ceva? Potrivit datelor ANRE (grafic 3), in ultimele noua luni, ponderea gazului de import in totalul costurilor operatorilor s-a redus la jumatate si cu toate astea pretul la consumator a ramas neschimbat.

De ce? Pentru ca, pe masura ce costul gazului rusesc a scazut in totalul costurilor operatorilor, costul gazului intern a crescut cu aproximativ 10% in intervalul ianuarie-martie, comparativ cu trimestrul precedent.

Impreuna cu costul gazului intern s-a majorat si costul cu distributia, cu aproximativ 15-20%. Pe scurt, ca sa asiguri gaz numai din intern trebuie sa cresti productia, ceea ce presupune costuri mai mari, deci un pret mai mare pentru gazul romanesc. Costuri mai mari vor fi si pe partea de distributie, acolo unde, spre exemplu, E.ON Gaz Distributie, a realizat in primele luni din an un venit unitar de 24,15 lei/ MWh, iar acum percepe intre 27,41 si 30,41 lei/MWh.

In concluzie, autoritatile vor sa scoata din cosul de consum gazul de import, din ce in ce mai ieftin, pentru a-l compensa cu cel din productia interna, tot mai scump, doar pentru a tine pe loc preturile la consumatori.

Lipsa eficienței energetice a clădirilor publice costă România 6 miliarde de lei pe an. Ce am putea face cu acești bani

România are peste 242.000 de clădiri publice al căror consum este peste 200-250 kWh/metrul pătrat, iar media recomandată la nivel european este de 140kWh/metrul pătrat, se arată într-un...