Daianu: Am primit, cu rezerve, impozitul forfetar

"A motiva introducerea unui impozit, insotind aceasta masura cu nevoia de a fi mai eficienta, este o explicatie de circumstanta. Nu sunt adeptul cresterii impozitarii pe termen scurt si am primit cu rezerve si acest impozit forfetar.S-ar putea ca veniturile pe care le estimeaza ministrul Pogea sa nu se vada, in realitate", a declarat Daniel Daianu, ex-ministru de finante, intr-un interviu acordat Bloombiz.

Vezi interviul video cu Daniel Daianu pe Biztube.ro.

Cand vor incepe bancile romanesti sa scoata la iveala activele toxice? Ar trebui sa ne asteptam la sume importante?

Exista grupuri bancare care au operatiuni in Romania si care au declarat o anume expunere fata de produsele toxice, dar nu ca urmare a operatiunilor din Romania.

Activele toxice, asa cum sunt judecate in momentul de fata, privesc acele derivative, produse sintetice, care s-au dovedit a avea nu numai o valoare indoielnica dar frecvent falsa, imposibil de tranzactionat, care au contribuit la opacizarea pietelor si care au avut ca deznodamant aproape topirea sistemului financiar.

In Romania, si pentru ca sistemul este mai putin sofisticat, nu se utilizeaza asemenea produse financiare, prin urmare expunerea a fost inexistenta din acest punct de vedere.

La noi, se poate vorbi de o anume expunere la nivelul grupurilor bancare. Prin urmare, daca acestea au probleme, au nevoie de recapitalizare, se poate vorbi de un impact asupra activitatii bancare, in Romania. Dar nu fiindca expunerea din Romania este importanta.

Cine va plati cel mai scump aceasta criza, in Romania: oamenii de afaceri, oamenii simpli sau clasa politica?

Toti platesc, asa cum se intampla peste tot in lume. Contribuabilii platesc prin faptul ca bugetele publice suporta povara recapitalizarii si "povara" faptului ca se reduc cheltuielile, acolo unde se pune problema mentinerii deficitului bugetar sub control.

Sunt tari unde deficitele bugetare au explodat si acestea sunt, mai ales, tari care fac parte din zona euro, care nu sunt confruntate cu riscul valutar si deci isi permit deficite bugetare mari. In acest timp, cele mai multe din economiile emergente din Uniunea Europeana, printre care si Romania, stimulentul bugetar de proportii nu este practicabil.

Firmele platesc, fara indoiala, criza si asta se vede in cash-flow, in bilantul lor, in imposibilitatea de a-si onora obligatiile fata de partenerii de afaceri si prin reducerea investitiilor. S-a intrat intr-o perioada in care marea miza este supravietuirea pentru multe dintre aceste intreprinderi.

Acum se confrunta cu alte probleme: ce sa faca cu resursele de munca? Sa te debarasezi acum de oameni in care ai investit, pe care i-ai pregatit, in virtutea unei logici a cost-cutting-ului? Ceea ce pare un avantaj pe termen scurt se poate transforma intr-un mare handicap pe termen lung, atunci cand trebuie sa faci apel la oameni de buna calitate.

Oamenii politici vor plati si ei. Scaderea increderii in oamenii politici se vede in sondaje, peste tot. De aici, si multa vanzoleala pe scena politica, cad guverne, partidele pierd din aderenta, putem asista chiar la resurectia unor curente aflate la extreme, xenofobia creste si tensiunile sociale se multiplica. Trecem printr-o perioada foarte grea, iar dupa ce vom fi trecut de aceasta criza, este foarte probabil ca relansarea sa fie anemica.

Actualul guvern a motivat ca prin introducerea impozitului forfetar, companiile sunt obligate practic sa devina mai eficiente. Cum vi se pare ideea ca oamenii si firmele sa ceara la randul lor servicii medicale, servicii de educatie si de justitie mai bune?

A motiva introducerea unui impozit, insotind aceasta masura cu nevoia de a fi mai eficienta, este o explicatie de circumstanta. In fond, orice intreprindere cauta sa obtina profit mai mare si cand impozitarea este scazuta si cand aceasta este mai inalta. Ca sef de intreprindere, nu-ti justifici prezenta la varf, daca nu cauti sa maximizezi oportunitatile de afaceri, sa obtii cat mai mult.

Eu nu sunt adeptul cresterii impozitarii pe termen scurt si am primit cu rezerve si acest impozit forfetar. Am inteles nevoia extraordinara a guvernului de a face rost de resurse suplimentare, in conditiile in care grosul efortului de a tine sub control deficitul bugetar cade pe taierea cheltuielilor care s-au diminuat in mod considerabil.

Cred in continuare ca a sta aproape de deficitul programat pentru acest an va fi foarte greu pentru guvern. Este de vazut daca impactul va fi cel scontat. S-ar putea ca veniturile pe care le estimeaza ministrul Pogea sa nu se vada, in realitate.

Oricum, se opereaza intr-un domeniu de mare incertitudine, cu aproximatii foarte mari. Acest buget este, poate alaturi din bugetele de perioada 97-99, insotit de cea mai mare incertitudine si cea mai mare variabilitate a cifrelor pe baza carora a fost construit.

Ce pot face cu acest impozit forfetar firmele care, din cauza crizei, au pierderi temporare?

Este o povara suplimentara pentru aceste firme. Cele care nu obtin nimic sunt amenintante de extinctie. Miza guvernului este legata nu de cei care ar dori sa deschida o afacere isi vad neutralizata orice posibiltiate de a incerca sa functioneze. Miza guvernului pare sa fie legata de cei care, de ani de zile nu plateau nimic la fisc. O intrebare legitima este "cum functionezi de ani de zile si nu obtii niciun profit?".

Patronatele spun ca masura va baga peste 10000 de firme in faliment si 100.000 de angajati, in somaj. E bugetul de pensii la un pas de faliment? Cat de mari sunt presiunile asupra acestuia?

In ceea ce priveste estimarea patronatului, si solutia la care s-a ajuns este pe baza unui compromis sugerat de patronate. Aici se pune in balanta ceea ce am incercat sa explic deja, un risc asumat de a lovi in unele intreprinderi, de a le da acel bobarnac care le duce dincolo de Rubicon si pierd afacerea.

Intrebarea mea este "cand incerci sa egalizezi nivelul de desfasurare a activitatii economice, intr-o perioada de criza sau cand lucrurile merg bine?".

Ar fi trebuit sa avem un surplus extraordinar in vremurile bune, ca acum sa se reduca surplusul, fiind in criza.

Personal, sunteti adeptul masurilor de stimulare a economiei in aceasta perioada sau a celor de taiere a cheltuielilor, chiar si a celor de investitii, pentru a evita derapajele economice?

In primul rand, trebuie sa facem distinctie neta intre economiile care isi permit stimulente bugetare mari, care nu au o problema de balanta de plati, nu opereaza sub presiunea constrangerilor valutare si celelalte economii. A doua distinctie trebuie facuta intre economiile care au deficite mari si cele care nu au deficite mari.

Avem in Europa Centrala si Rasarit tari care nu fac parte din zona euro, cum e economia belgiana, avem tarile baltice care sunt sub regimul de consiliu monetar, nu s-au confruntat pana acum cu efectele deprecierii masive asupra bilanturilor bancare, asupra bilanturilor cetatenilor care au rambursat credite denominate.

Mai avem Ungaria, cu datorie publica foarte mare, care are probleme cu plata si o tara precum Romania cu datorie publica foarte mica. S-a vrut o crestere exploziva a datoriei private externe, care are o inflatie relativ inalta si in ultimii ani a avut o crestere puternica, a deficitului de concurent.

Aceste diferente sunt destul de mari dar, una peste alta, tarile care nu fac parte din zona euro, sunt sub presiunea constrangerii valutare. Sa fii sub aceasta presiune, sa ai deficit bugetar mare, cum a fost cazul nostru, sa ai deficite externe mari, in conditiile in care capitalul a fugit din economiile emergente, apetitul pentru asumarea de riscuri s-a prabusit.

In conditiile in care emiteresa de obligatiuni suverane pe pietele internationale este imposibila, a face apel la stimulente bugetare asa cum se incearca in zona euro, este o politica foarte riscanta.

In ceea ce priveste investitiile, situatia se complica. In fond, investitiile fac parte din cheltuieli.

Care este, in opinia dumneavoastra, cea mai afectata tara din Europa si de ce efectele crizei au fost si vor fi mai dure acolo?

Intre cele mai afectate sunt Irlanda si Islanda. Irlanda este tara din zona euro care este obligata sa creasca impozitele pentru a tine deficitul sub control, pentru ca se ducea la 11-12%. Si Marea Britanie trece printr-o perioada foarte dificila. Avem in Europa Centrala si de Rasarit, tarile baltice, Letonia si altele.

Efectele sunt grave acolo pentru ca aceasta crestere economica s-a bizuit foarte mult pe imprumuturi, cresterea exploziva a creditelor. Asistam acum la tendinta inversa, iesirea banilor, stoparea creditarii. Acest proces reveleaza fragilitatea unui proces de crestere economica care s-a bizuit mai putin pe economisire interna, pe investitii de inalta productivitate. Economiile sufera si vor suferi, in opinia mea.

Aceste observatii sunt valabile si pentru Romania, unde explozia creditului neguvernamental a condus la deficite de cont curent peste doua cifre, cu o pondere a deficitului bugetar mica. Nu bugetul public a fost principalul vinovat pentru deficitele externe foarte mari.

Cat de mult ar trebui sa riste Romania, in acest context? Cum vi s-ar parea o masura de reducere a cotei unice pana la 10%?

Aici te joci cu focul. Una este ce poate sa fie bun pentru unii oameni de afaceri, alta este pentru Romania. Acest "supply-side economics" arareori da rezultate, nivelul impozitarii in Romania este scazut, nu se poate spune ca impozitarea nu este competitiva.

In plus, intr-o perioada de recensiune care se adanceste, lupta este pentru supravietuire. Daca le-ai lasa firmelor mai mult, in loc de 16% le-ai lua 10%, nu inseamna ca ar creste incasarile la bugetul statului. In momentul de fata, firmele incearca sa supravietuiasca. Or fi unele intreprinderi, unii care au idei geniale si incearca sa capitalizeze perioada de criza, dar marea masa de intreprinzatori este obsedata de supravietuire.

Si asta este valabil si pentru Europa si pentru America. Oamenii sunt obsedati ca pietele se comprima, ca nu au cui sa vanda, se vad nevoiti sa renunte la oameni calificati cand stiu foarte bine ca odata cu relansarea, vor avea nevoie de acele persoane. Astea sunt problemele mari. Daca ai reduce cota unica de la 16% la 10% ai mai da un mic balon, dar asta nu inseamna ca ai relansa economia.