Marile orașe europene, într-o criză a locuirii. ”Clujul rămâne doar al bogaților și al turiștilor”

Miercuri, 24 Aprilie 2024, ora 03:24
315 citiri
Marile orașe europene, într-o criză a locuirii. ”Clujul rămâne doar al bogaților și al turiștilor”
Un raport al Băncii Centrale Europene arată că persoanele cu venituri mici au probleme din ce în ce mai mari cu plata chiriei FOTO ilustrativă Pixabay

Oameni din întreaga Uniune Europeană se confruntă cu o criză a locuirii fără precedent, agravată de inflație, sărăcie energetică și risc de excluziune socială. Un raport de la vârful UE subliniază că persoanele cu venituri mici au probleme din ce în ce mai mari în a-și acoperi cheltuielile de gospodărie, printre care chiria sau rata la creditul ipotecar.

În acest context, Ziare.com a discutat cu Eniko Vincze, profesor universitar și autoarea unui studiu axat pe cauzele profunde ale acestui fenomen și pe posibile soluții la nivel european, relevante inclusiv pentru România. Studiul subliniază că transformarea locuințelor în vehicule de investiții, care a adus și implicarea capitalului financiar, și lipsa locuințelor publice se află la rădăcina problemei. În timp ce UE este deja o uniune de piață, soluțiile pot veni doar dacă se transformă și într-o uniune socială, argumentează experta.

Studiul, scris de profesoara și activista pentru locuire Eniko Vincze de la Universitatea Babeș-Bolyai și arhitecta Eva Betavatzi, punctează că schimbările fundamentale au început în urmă cu jumătate de secol, odată cu tranziția din statele occidentale către privatizarea locuințelor și crearea unor noi modalități financiare de a specula pe piața imobiliară. Efectele nefaste ale acestei tranziții către finanțe s-au văzut acut în timpul crizei din 2008, declanșată de o bulă imobiliară întreținută inclusiv de pariuri financiare masive pe pachete de credite ipotecare neperformante.

„Acest proces de financializare trece prin diverse etape. În fiecare, avem alte și alte moduri prin care capitalul financiar se folosește de fondul imobiliar cu scopul de a face profit. Până la criza din 2007-2008, băncile au dominat aceste proceduri. Ce s-a întâmplat atunci a fost că băncile au vândut la pachet credite ipotecare așa-zis neperformante, care au fost cumpărate de investitori. În momentul în care oamenii nu au putut să plătească aceste credite, investitorii i-au evacuat și au păstrat în posesie imobiliarele. În perioada creșterii economice, au putut să le dea în chirie, asigurându-și profitul”, argumentează experta.

În toate statele blocului comunitar, chiriile au crescut semnificativ în ultimii 10 ani. Un raport al Eurostat arată că în Estonia prețurile s-au dublat, țara baltică având cea mai mare mare creștere dintre toate statele membre. În medie, în UE, chiriile au crescut cu aproape 50%. România se situează un pic sub media europeană, conform datelor oficiale, iar aceste statistici trebuie puse în raport cu puterea de cumpărare a salariilor.

„Peste tot în Uniunea Europeană - și nu numai - observăm ca accesibilitatea financiară a locuirii a devenit o problemă. Vedem creșterea exorbitantă a prețului la locuințe pe piață, la cumpărare, dar și creșterea chiriilor private. În fiecare țară există un ritm anume al acestor creșteri, sunt diferențe între statele membre, dar peste tot există această tendință de creștere. În același timp, valoarea reală a veniturilor populației a stagnat sau, chiar și în acele locuri în care a crescut, cum ar fi în România ultimilor trei, patru ani, nu a ajuns din urmă creșterea prețurilor la locuințe”, subliniază profesorul universitar.

Majoritatea oamenilor au resimțit marea recesiune de după spargerea bulei imobiliare prin reduceri de salarii și concedieri sau prin tăierea pensiilor și a beneficiilor sociale – pe scurt, multora le-a fost luată orice plasă de siguranță. Contractarea economică și politicile de austeritate care au însoțit-o au condus la o creștere a numărului de persoane fără adăpost.

„Evacuările reprezintă o altă manifestare a acestei crize; oamenii care nu își pot permite să își plătească ratele bancare sau chiriile mărite sunt dați afară din locuințe. În foarte multe părți, acestea sunt chestiuni ale marelui urban, cred că și în România este la fel. Orașele mari cunosc o oarecare revigorare economică, este adevărat, și atrag investitori, dar atrag și populație. Acolo sunt locuri de muncă, dar nu sunt locuințe accesibile la preț.

Atunci, foarte multă lume care câștigă sub salariul mediu pe economie este nevoită să se mute la periferii sau la comunele din jur și să facă naveta. Practic, azi, avem multe joburi care nu aduc venituri suficiente, dar sunt importante pentru orașe. Această întreagă situație îi împinge pe oameni în afara orașului, chiar dacă este nevoie de munca lor”, atrage atenția experta.

În contextul crizei, când și prețurile pe piața imobiliară au picat, statele au avut ocazia de a interveni și a investi în locuințe publice, spun autoarele. În schimb, politicile de piață ale Uniunii Europene și ale statelor membre s-au concentrat pe a reduce riscul pentru investiții, oferind noi oportunități de extragere de profit pentru capitalul financiar, arată raportul.

„Accesibilitatea financiară este o manifestare, iar altele fac partea și din setul de cauze ale acestei crize; accesul la locuințe se face în mod predominant sau, în unele state, exclusiv prin piață. Cu alte cuvinte, statele nu mai produc, nu construiesc, nu realizează locuințe publice din investiții publice - aceasta ar fi alternativa la locuințe disponibile pe piață. Totul depinde de ce se întâmplă pe piața de locuințe și de modul în care marii investitori și dezvoltatori imobiliari speculează această oportunitate.

După 2014, Comisia Europeană a încercat să schimbe lucrurile. Asta a fost promisiunea, că va soluționa problema pentru a nu se mai repeta criza bancar-financiară. Comisia a găsit de cuviință să creeze această uniune a piețelor de capital, care azi nu se mai bazează pe creditele ipotecare. În schimb, se bazează pe investiții din fondurile de investiții, care de cele mai multe ori se folosesc de fondurile de pensii private și fondurile de asigurări, pentru că acolo sunt bani - și încă foarte mulți. Statele membre au fost chemate să asigure condiții favorabile acestor investitori, să nu simtă presiunea vreunui risc, dacă investesc în imobiliare”, amintește Eniko Vincze.

Pentru a înțelege trendul european și alinierea statelor la o viziunea politică și economică îndepărtată de ideea locuirii publice, raportul arată către normele de disciplină bugetară impuse la nivelul blocului comunitar.

„Construcția de locuințe este parte din sistemul economic mai larg. Nu prea ne putem închipui o schimbare a politicii locative fără să se schimbe politicile fiscale, politicile monetare, politica de construcție de locuințe și politicile de urbanism; toate au efect asupra accesibilității locuințelor adecvate. În studiu, noi spuneam că aceste politici, la diverse nivele, se încheagă într-un tot unitar. Chiar dacă Uniunea Europeană, prin definiție, nu are obligații în domeniul locuirii, ea produce efecte prin politicile sale economice.

Aceste politici economice sunt obligatorii, statele trebuie să respecte regulile privind deficitul bugetar și datoria publică. Dacă aceste praguri sunt depășite, statele sunt chemate să își reducă cheltuielile bugetare, care înseamnă, de fapt, investițiile publice. Dacă nu se schimbă ceva în contextul acesta larg al politicilor europene, este greu să credem că se va putea întâmpla doar în România”, detaliază experta pe probleme de locuire.

Una dintre recomandările raportului este creșterea investițiilor statale în locuințe publice. Dacă locuirea iese din circuitul pieței, atunci cele mai rele efecte ale speculei financiare pot fi evitate. Autoarele susțin că este nevoie de mai multe locuințe, dar subliniază și faptul că nu este obligatoriu ca acestea să fie construite de companii private pentru ca o comunitate să se poată bucura de beneficii, inclusiv de locuri de muncă.

„Este nevoie de o alocare bugetară mai mare și semnificativă pentru a se putea construi locuințe publice. Ne putem imagina și companii publice care construiesc și care creează locuri de muncă - și acestea ar putea să o facă, nu doar dezvoltatorii și constructorii privați. Deocamdată, companiile private asta ne spun - ei sunt singurii care construiesc, deci trebuie să le fim recunoscători, să nu ne plângem că prețurile sunt mari pentru că, dacă nu ar fi ei, nimeni nu ar construi, iar de locuințe este nevoie. Investițiile în locuințe publice, în construcția lor, ar crea și ele locuri de muncă cum se creează în sectorul privat. Apoi, avem generația nouă de profesioniști, de muncitori și lucrători, de clasă de mijloc din toate sectoarele economice. Acești oameni ar putea, chiar și dacă au venituri mai modeste sau la nivelul mediu, să rămână în aceste orașe. Iar orașele ar beneficia de prezența lor”, arată autoarea raportului.

În România, analizele efectuate de platforme de imobiliare arată an de an că prețurile cele mai mari sunt în Cluj-Napoca. Ziare.com a scris recent cât de ridicate sunt costurile în orașul din vestul României și despre criticile pe care activiștii civici le aduc administrației conduse de Emil Boc în ceea ce privește locuințele sociale. Eniko Vincze pune în vedere faptul că politica de dezvoltare imobiliară a orașului a condus la o situație în care peste 40% din salariul mediu se duce către cheltuieli cu locuirea.

„În Cluj, de exemplu, aud de tot mai multă lume care decide să plece din oraș pentru că nu își mai poate permite să plătească aceste costuri. Pe un site de imobiliare, în martie 2024, metrul pătrat costa, în medie, 2.700 de euro. Sigur, variază în funcție de tipul locuinței sau de zonă. Dacă comparăm asta cu venitul mediu din acest oraș - aproximativ 1.158 de euro - tot vedem că 43% din veniturile unei persoane care câștigă acest venit ar trebui să se ducă spre locuire. Este foarte mult, toate lumea recunoaște asta. Este peste pragul de accesibilitate. Atunci, oamenii, inclusiv profesioniștii, pleacă, iar orașul rămâne doar al celor foarte bogați, al turiștilor, al oamenilor de afaceri sau al celor care vin la festivaluri”, încheie experta.

...citeste mai departe despre "Marile orașe europene, într-o criză a locuirii. ”Clujul rămâne doar al bogaților și al turiștilor”" pe Ziare.com

Tranzacțiile care domină piața imobiliară. Segmentul care s-a dezvoltat vizibil. Prețurile, în creștere continuă
Tranzacțiile care domină piața imobiliară. Segmentul care s-a dezvoltat vizibil. Prețurile, în creștere continuă
Piața de birouri din București s-a dezvoltat vizibil în primul trimestru al acestui an din perspectiva cererii, atât vizând volumul tranzacționat, cât și în ceea ce privește dimensiunea...
De ce sunt românii nevoiți să cumpere case și mașini în euro, deși câștigă în lei: "Încă un argument pentru adoptarea euro"
De ce sunt românii nevoiți să cumpere case și mașini în euro, deși câștigă în lei: "Încă un argument pentru adoptarea euro"
Leul nu mai este principala unitate de măsură în discuțiile despre bani. Atât pe piața imobiliară sau a salariilor, cât și în discursurile guvernanților, moneda euro iese în prim-plan....
#criza locuinte, #piata imobiliara, #locuinte sociale, #chirie, #credit ipotecar, #criza 2008, #fonduri de investitii, #fonduri de pensii , #Stiri Macroeconomie