Comisioane ascunse

Joi, 01 Aprilie 2010, ora 13:30
5645 citiri
Comisioane ascunse

Comisioanele percepute de institutiile financiare sunt o sursa importanta a profitului acestora. In mod normal, pentru o banca ce opereaza intr-un sistem financiar matur (cu inflatie si implicit rata a dobanzilor la credite scazute) veniturile din comisioane sunt aproximativ egale cu veniturile obtinute din dobanzi la credite.

Este asadar important pentru clienti sa inteleaga si sa evalueze corect impactul costului cu comisioanele asupra costului total al creditelor/ finantarilor accesate, respectiv al depozitelor constituite si tranzactiilor efectuate.

Exista mai multe tipuri de comisioane utilizate de institutiile financiare; unele comisioane, desi se refera la aceeasi activitate, poarta denumiri diferite la institutii financiare diferite; alte tipuri de comisioane sunt utilizate numai de un numar redus de institutii financiare. In cele ce urmeaza, vom utiliza cele mai cunoscute denumiri ale tipurilor de comisioane folosite, precizand si gradul lor de utilizare.

1. Comision de analiza dosar Este un comision incasat de institutiile financiare pentru analiza dosarului de credit/ finantare al clientului. Comisionul este perceput o singura data si este nerambursabil, indiferent de decizia de acordare sau nu a finantarii.

Acest comision acopera cheltuielile ocazionate de analiza dosarului (procesarea cererii de finantare, costul cu analistii de credite si procesarea datelor, sisteme automatizate de analiza, copierea documentelor necesare, accesarea bazelor de date tip CIP si CRB, etc) si, in consecinta, este exprimat de obicei ca suma fixa.

2. Comision de acordare Acest tip de comision este incasat de institutiile financiare dupa aprobarea cererii de finantare, o singura data. De obicei, este exprimat ca procent din valoarea aprobata a finantarii, dar poate fi exprimat si ca suma fixa.

Comisionul de acordare este utilizat adesea ca instrument de diferentiere si marketing de catre institutiile financiare (prin 'reducerea' dobanzii aplicate si majorarea acestui comision, se poate ajunge la acelasi profit pe finantare pentru institutia financiara), dar este si unul dintre comisioanele care asigura profitabilitatea bancii.

In consecinta, in functie de politica de pret a finantatorului, acest comision poate reprezenta intre 0% si 10% din valoarea creditului, majorand astfel semnificativ costul finantarii pentru client.

3. Comision de administrare Comisionul de administrare este incasat de institutiile financiare la intervale regulate (lunar, trimestrial sau anual, dupa caz), pe toata durata finantarii si este calculat ca procent la soldul finantarii din momentul incasarii comisionului.

Acest comision acopera cheltuielile ocazionate de monitorizarea finantarii (analist de credite, ofiter de administrare credite, departament de monitorizare, evaluatori, sisteme informatice de administrare si monitorizare a finantarii, etc), urmarirea tragerilor din finantare (daca este cazul) si alte cheltuieli operationale ale institutiei finantatoare.

4. Comision de risc Este un comision mai putin intalnit in practica financiara. Asa cum ii spune si numele, are rolul de a acoperi prima de risc asociata finantarii unui anumit client, de catre institutia financiara.

Valoarea acestui comision variaza in functie de ratingul clientului si este exprimata procentual din valoarea aprobata a finantarii sau din soldul finantarii la momentul incasarii. Este incasat de obicei odata cu dobanda asociata finantarii (lunar, trimestrial sau anual).

Majoritatea institutiilor financiare nu evidentiaza separat acest comision, ci il includ in dobanda (deoarece din punct de vedere conceptual el reprezinta o dobanda - prima de risc).

5. Comision de rezerva minima obligatorie Este un comision intalnit in putine cazuri in practica financiara.

Dupa cum este cunoscut, bancile au obligatia de a constitui la Banca Nationala o rezerva minima obligatorie, ca procent din depozitele si finantarile obtinute de la clienti, de pe piata interbancara sau de la actionari (conform unor norme emise de BNR). Asadar, bancile au un "cost financiar" al finantarii lor.

Acest cost afecteaza marja de profit a bancii, deoarece reduce marja neta dintre dobanda activa (la credite) si cea pasiva (la depozite). Totusi, in practica bancile isi adapteaza dobanzile active astfel incat sa includa si costul pe care il au prin mentinerea rezervei minime si nu evidentiaza separat acest cost.

Atunci cand este intalnit, acest comision este exprimat ca procent din soldul finantarii.

6. Comision de rambursare anticipata Acest comision este utilizat de catre institutiile financiare ca un instrument de retinere a clientilor care au angajat o finantare cu institutia respectiva.

Conceptual, in unele cazuri (in principal din motive de marketing) este posibil ca o finantare sa nu fie profitabila pentru institutia financiara un anumit timp de la acordarea ei, urmand ca profitul institutiei sa fie obtinut in ultimii ani ai finantarii (in special pentru finantarile pe termen lung, acordate cu o 'dobanda promotionala').

Astfel, devine important pentru institutia financiara sa 'pastreze' clientul pana la maturitatea creditului. In caz contrar, institutia financiara va incerca sa isi recupereze 'pierderea' initiala prin impunerea unui comision de rambursare anticipata catre client. Acest comision se aplica la soldul finantarii din momentul rambursarii anticipate.

De multe ori, impunerea comisionului de rambursare anticipata elimina avantajul refinantarii la o dobanda care pare mai atragatoare, de la o alta institutie financiara.

7. Comision de intarziere plata Este un comision fix, utilizat atunci cand clientul intarzie plata unor obligatii fata de institutiile financiare.

In general, atunci cand se refera la intarzierea platii unei obligatii la un credit/ finantare, este utilizata dobanda penalizatoare, calculata ca procent din suma restanta la plata. In acest caz, comisionul fix poate fi perceput in plus fata de dobanda penalizatoare, ridicand astfel cu mult costul intarzierii la plata pentru client.

8. Comision de retragere numerar Acest comision este aplicat de majoritatea bancilor la retragerea de numerar de catre clienti. Desi cuantumul comisionului este diferit, el se aplica in mod similar atat la retragerile de la casierie, cat si la retragerile de la ATM.

Unele banci practica un comision fix plus unul variabil (exprimat ca procent din suma retrasa). Daca retrageti numerar de la un ATM al altei banci decat cea la care aveti cardul utilizat la retragere, de obicei veti plati un comision mai ridicat de retragere numerar.

Conceptual, necesitatea comisionului de retragere numerar sta in faptul ca banca, pentru a onora aceste cereri de numerar, trebuie sa pastreze in fiecare moment in casierie o anumita suma de bani; aceasta suma nu poate fi valorificata prin depozite pe piata interbancara sau depunerea la BNR (pentru care banca ar primi o dobanda).

Asadar, acest cost este 'recuperat' de la clienti prin impunerea unui comision de retragere de numerar. De altfel, daca doriti sa retrageti de la casieria bancii o suma mai importanta de bani (valoarea exacta pentru fiecare banca in parte poate fi aflata de la orice sucursala a acesteia), trebuie sa anuntati banca cu o zi inainte (sa va 'programati' pentru retragerea de numerar) pentru ca sucursala sa faca o alimentare corespunzatoare de numerar in valuta respectiva. In caz contrar, comisionul de retragere perceput de banca este mai ridicat.

Exista si cazuri in care banca nu aplica un comision de retragere de numerar catre clienti. Aceasta se intampla in cazul constituirii depozitelor la termen. In ziua maturitatii depozitului (la majoritatea bancilor) sau cateva zile dupa aceasta data (la unele banci), nu se percepe comision de retragere de numerar.

Conceptual, aceasta decizie are la baza faptul ca banca 'stie' care este nevoia sa de numerar in casierie datorata expirarii unor depozite, dar si dorinta bancilor de a incuraja depozitele de la clienti.

9. Comision de modificare a parametrilor unei finantari Acest comision este impus de majoritatea institutiilor financiare atunci cand se modifica anumiti parametri ai unei finantari (maturitate, dobanda, esalonarea platilor, garantii, etc).

Comisionul poate avea o parte fixa si una variabila (procent din valoarea finantarii). Modificarea parametrilor unei finantari implica pentru institutia financiara, practic, o noua analiza a dosarului de finantare, generand asadar costuri de analiza, de risc (modificarea parametrilor finantarii poate rezulta in schimbarea incadrarii companiei/ finantarii din punct de vedere al riscului) si costuri operationale.

Aceste costuri sunt acoperite de comisionul de modificare a parametrilor finantarii.

10. Comision de plata / incasare valutara externa Platile si incasarile valutare externe sunt operatiuni care au asociate costuri destul de ridicate, cuprinzand in general o parte fixa si una variabila (procent din valoarea platii). Existenta acestor comisioane este legata de utilizarea sistemului de banci corespondente pentru efectuarea platilor valutare.

Mai exact, fiecare banca are "dreptul'' sa efectueze operatiuni in valuta tarii unde opereaza; pentru a efectua transferuri in alte valute, trebuie utilizata o 'banca corespondenta' din tara a carei valuta este utilizata. La nivel mondial un numar de banci importante au preluat activitatea de banci corespondente pentru majoritatea tranzactiilor in valutele respective.

Aceste banci impun partenerilor comisioane de tranzactionare conform politicilor si structurii proprii de costuri. In plus, pentru tranzactiile transfrontaliere a fost dezvoltat si un sistem electronic de transmitere a ordinelor de plata intre banci (sistemul SWIFT), pentru asigurarea sigurantei tranzactiilor; evident, utilizarea acestui sistem implica costuri suplimentare pentru fiecare banca.

Asadar, in practica clientul plateste un comision 'multiplu': unul este legat de utilizarea sistemului SWIFT, altul este comisionul perceput de banca corespondenta, iar altul este comisionul care acopera costurile bancii locale.

#banca, #comisioane, #credite, #dobanzi , #Ghid credite