Tabla impartirii tarii

Reforma administratiei ar trebui facuta pentru cetateni, in favoarea lor. Deocamdata, politicienii nu reusesc sa conviga ca lucrurile vor sta in felul acesta. Dupa ce, anul trecut, masurile de austeritate au tinut capul de afis, in ultimele saptamani s-au aglomerat teme ce tin de restructurarea statului.

Astfel, reorganizarea administrativa a Romaniei, revizuirea Constitutiei si programul cu Fondul Monetar International (FMI) sunt temele care ar trebui sa schimbe, in continuare, statul si economia romaneasca.

Asadar, dupa sase ani de mandat, presedintele Basescu s-a hotarat sa treaca la unul din punctele importante ale agendei sale electorale. Cu ce succes, ramane de vazut. Cert este ca, in acest moment, revizuirea Constitutiei este o tema prea indepartata.

In schimb, ideea reorganizarii administrative a tarii este extrem de sensibila, ea putand atinge viata de zi cu zi a fiecarui cetatean roman. In esenta, reorganizarea teritoriala este binevenita. Cu o conditie: sa aiba definite o serie de obiective.

Primul obiectiv ar fi acela al reducerii costurilor de functionare ale administratiei centrale si locale. Un al doilea este legat de functionarea mai rapida, mai putin birocratica a administratiei locale si centrale in relatia cu cetateanul.

Daca reorganizarea administrativa va indeparta in mod fizic adminstratia de cetatean, atunci reforma va fi ratata.

Daca reorganizarea teritoriala il va pune pe cetatean pe drumuri, atunci ar fi bine sa se amane. Din acest punct de vedere, ar fi util ca reorganizarea sa fie amanata pana la momentul in care in Romania se va implementa un sistem informatic integrat pe care, eventual, cetatenii sa se fi obisnuit sa-l utilizeze.

Este de bun simt ca Romania este o tara prea putin prospera pentru a-si permita sa aiba 42 de judete, fiecare cu prefectura lui, cu consiliul judetean, cu inspectorate de politie, cu directii sanitar-veterinare, cu directii de invatamant, cu directii agricole, cu inspectorate de munca, cu agentii sociale, cu administratii fiscale s.a.m.d.

Fiecare dintre aceste institutii are sefi si sefuleti, majoritatea dintre ei fiind numiti pe criterii politice. Marea intrebare este: poate Romania sa functioneze de la un an la altul fara o parte dintre aceste institutii?

Pentru ca, daca reorganizarea teritoriala nu presupune si o reorganizare a institutiilor, atunci reforma este egala cu zero. Reforma administrativa de pana acum nu s-a derulat sub auspicii bune. Inchiderea spitalelor este un exemplu concludent.

Degeaba discutam despre descentralizare daca deciziile de inchidere a spitalelor au fost luate de la centru, de la minister si nu de la nivel local. Este limpede ca pana acum descentralizarea administrativa in Romania nu a fost nici cal, nici magar.

Adica, autoritatilor locale le-au fost transferate spitale si scoli, dar fara sa existe finantare de la bugetul local. De fapt, adevarata problema a descentralizarii administrative este cea a reformei finantelor locale.

Atat timp cat primariile si administratiile locale nu se pot finanta direct, adica prin impozitele si taxele locale, adevarata descentralizare va fi amputata.

Dar, in acelasi timp, acest proces este imposibil de realizat, intrucat, in acest moment, exista diferente importante de dezvoltare intre judete, intre regiuni, precum si intre mediul rural si cel urban. Astfel, exista localitati sau judete care ar putea sa se autofinanteze, dar majoritatea asteapta bani de la buget.

La fel, legea bugetului de stat este una construita pe principiul centralizarii administrative. Astfel, incasarile din TVA si din impozitul pe venit merg intai la bugetul de stat, pentru a fi apoi distribuite catre bugetele locale.

Daca nu se va face si o descentralizare financiara, reorganizarea administrativa ramane o frectie la un picior de lemn. Un argument adus in favoarea reformei administrative a fost acela al atragerii fondurilor europene. Este, oare, un argument valabil?

Teoretic, da. Insa, evident, este absurd sa propui o schimbare de o asemenea anvergura in numele atragerii de fonduri europene. Cu atat mai mult cu cat, astazi, exista regiuni de dezvoltare regionala care au ca scop exact atragerea de fonduri europene.

Din pacate, pana acum nu avem rezultate semnificative in materie de dezvoltare regionala. Desi exista opt regiuni de dezvoltare regionala, ele nu au rezultate notabile. In materie de bani europeni, agentiile ar fi trebuit sa faca ceea ce isi propun sa faca noile regiuni.

Nu au reusit mare lucru, pentru ca forta agentiilor a fost pusa in umbra de politicienii locali. Politicienii sunt cei care decid, care trag sforile in favoarea unui judet sau al altuia. In teritoriu, cine e mai puternic, mai influent, bate cu pumnul in masa si ia partea leului.

Pentru cei din teritoriu nu exista conceptul de dezvoltare regionala, ci doar interese locale. Pana acum, judetele, separat, nu au putut coagula proiecte de anvergura regionala, iar agentiile specializate, puternic aflate sub influenta politicului, nu au avut forta de a-si impune punctul de vedere in fata baronilor locali.

In aparenta, reorganizarea administrativa va aduce o viziune regionala, absolut necesara. Asa ar trebui sa fie, dar in Romania de astazi interesele sunt atat de difuze, viziunea este atat de ingusta, incat este greu de crezut ca reforma va elimina toate pacatele de astazi. Tara mica, ambitii mari.

Este imposibil de spus ca nu vom inlocui baronii locali cu cei regionali, mai puternici, mai discretionari, mai influenti. Sunt apoi cateva intrebari de principiu. Cum se face reforma? Rapid, intr-un an pana la alegerile locale de anul viitor, sau, dupa alegeri, esalonat in timp?

Avand un studiu de impact sau cu hei-rupismul din ultimii ani? Anticipand substanta schimbarilor din administratie dar si a celor care vor trebui sa opereze asupra actualei legislatii? Este sau nu nevoie de un referendum? Este sau nu necesara o schimbare a Constitutiei?

Este normal din punct de vedere politic sa propui o astfel de schimbare prin asumarea raspunderii si fara a avea, practic, consultari solide cu opozitia politica?

N-ar fi oportuna transformarea unei camere parlamentare, in paralel cu procesul reorganizarii administrartiv-teritoriale, intr-o camera a reprezentantilor regiunilor? Este nevoie sau nu de un referendum national? Desigur, exista argumente si de o parte si de alta.

Din pacate, ambele tipuri de argumente sunt puternic impregnate de ratiuni politice si prea putin de cele tehnice. Un exemplu in acest sens este organizarea, in aceasta toamna, dupa noua ani, a unui recensamant al populatiei. Aceasta cercetare ar fi foarte utila pentru reorganizarea teritoriala.

Fortele politice de astazi sunt de acord, in principiu, cu reorganizarea administrativa, dar caile de a ajunge acolo sunt extrem de diferite. Dar aceasta reforma ar trebui facuta pentru cetateni. Premierul Boc spune ca institutiile din teritoriu vor fi preluate de catre primarii. Foarte bine.

Dar, din ce bani se vor finanta primariile? Politicienii ar trebui sa vorbeasca despre viata oamenilor de dupa aplicarea reformei. Ar trebui sa spuna cate spitale raman si cum se finanteaza, cate scoli vor ramane si cum se finanteaza, cate institutii se desfiinteaza si cate ar trebui sa apara.

Daca nu se va intampla asa, reforma va ramane o litera moarta pe o tabla. Pe tabla impartirii tarii doar din considerente politice si nu cetatenesti.