Sfidarea platitorului de taxe

Astazi, pe nimeni nu mai poate surprinde nimic din ceea ce decide guvernul Boc. Fie ca este vorba despre masuri dure de austeritate sau despre atitudinea sfidatoare a guvernantilor la adresa contribuabililor, fie ca avem de-a face cu decizii contradictorii, neclare sau incoerente. In aceste momente critice, vocea societatii civile incearca sa se faca tot mai auzita.

Nu ma mira ca guvernul a schimbat Codul fiscal in sensul in care detinatorii contractelor de drepturi de autor si persoanele fizice autorizate sunt obligate la plata contributiilor sociale.

Ideea de a largi baza de impozitare, fluturata de mai bine de un an de zile, se desavarseste astazi. In spatele unui slogan ce poate fi, in principiu, corect, se ascunde, de fapt, o dorinta neostoita a guvernului Boc de a aduce bani la buget.

Din pacate, lipsa de imaginatie a guvernului este ingrijoratoare: cresterea taxelor si impunerea platii contributiilor sociale pentru o serie de castiguri care, prin definitie, ar trebui sa fie scutite.

Prin aceasta decizie, guvernul desfiinteaza, practic, contractele de drepturi de autor, cel putin din punctul de vedere al cedentului drepturilor de autor, o decizie discutabila din doua puncte de vedere. In primul rand, momentul este foarte prost ales.

Criza financiara isi pune amprenta asupra scaderii veniturilor in toate zonele economiei, atat in mediul privat, cat si la institutiile publice care utilizeaza drepturi de autor (teatru, opera, institutii muzicale s.a.).

De aceea, va fi complicat ca platitorii (companii sau institutii publice) sa compenseze scaderea veniturilor celor care lucreaza cu contract de drepturi de autor sau ca persoana fizica autorizata. In al doilea rand, utilizarea contractelor de drepturi de autor are o anumita raspandire si logica economica.

Ele sunt destinate anumitor activitati, care tin de latura creatiei, si unei anumite categorii de utilizatori. Ei sunt cei mai dinamici si cei mai independenti prestatori de servicii si munca dintr-o economie.

Ei au libertatea si responsabilitatea de a-si asigura singuri plata contributiei la sistemul de pensii de stat sau privat si, de asemenea, de a plati o asigurare medicala de stat sau privata.

Prin obligarea la plata contributiilor sociale, statul desfiinteaza, practic, din punct de vedere fiscal, cea mai dinamica si independenta zona de profesii liberale, asimiland-o unei categorii de salariati.

Transformandu-i pe oamenii cu profesii liberale in ceea ce nu sunt, adica angajati. Trebuie spus ca, pana la modificarea Codului fiscal, contractele de drepturi de autor erau si sunt, in continuare, impozitate.

Platitorul contractului, cesionarul, achita o cota de 10% ca impozit pe venit, iar dupa inchiderea anului fiscal, beneficiarii sumelor sunt impozitati, pe principiul venitului global, cu diferenta de pana la 16%, dupa ce se scad cheltuielile profesionale, adica acea cota forfetara redusa si ea de la 40% la 20% din venit.

Noile reglementari ii vor pune pe cei care au venituri din drepturi de autor sau ca persoana fizica autorizata in situatia de a incasa cu 16,5% mai putini bani decat inainte de luna iulie a acestui an.

Este vorba despre plata contributiei de asigurari sociale (10,5% din valoarea bruta incasata, din care se scad deducerile legale de 20%), a contributiei de asigurari sociale de sanatate (5,5%) si a contributiei la fondul de somaj (0,5%).

Masurile de austeritate initiate de Guvernul Romaniei au inceput cu angajatii din sectorul bugetar (o scadere cu 25% a salariilor), au continuat cu cresterea TVA de la 19% la 24% si au ajuns, acum, la persoanele fizice autorizate si la cei care lucreaza cu contracte de drepturi de autor.

Nu ma mira nici felul dezastruos in care au fost redactate noile prevederi legale. Avem nenumarate exemple de legi care au fost modificate la foarte scurt timp de la inceperea aplicarii lor. De aceasta data, insa, guvernul Boc s-a intrecut pe sine.

A reusit sa emita o ordonanta in care se spune ca retinerea contributiilor sociale aferente contractelor de drepturi de autor se face cu retinere la sursa, adica la institutia care achita contractul, iar normele de aplicare a ordonantei prevad ca platile datorate contributiilor sociale sa fie efectuate de beneficiarul contractului, adica de cel care primeste banii.

O harababura mai mare nici ca se putea.

Nu ma mira nici faptul ca modificarea Codului fiscal nu respecta regula de bun simt economic de a se aplica la trei sau sase luni de la aparitia in Monitorul Oficial.

Ideea acestui ragaz necesar agentilor economici, contribuabililor persoane fizice si chiar institutiilor statului de a se acomoda cu noile prevederi este calcata in picioare cu nonsalanta de guvernul Boc. Un alt exemplu recent in aceasta materie a fost cel al schimbarii cotei de TVA peste noapte.

Acum, insa, nerespectarea cerintei inclusa in Codul fiscal (altfel optionala) a prins chiar institutiile statului in ofsaid.

Cozile la ghisee, personalul administrativ care nu a fost familiarizat cu noile prevederi, birocratia excesiva, lipsa utilizarii sistemului on-line, au adus o debandada in administrarea sistemului si i-a exasperat pe platitori care sunt la un pas de a declansa greva fiscala.

Nu ma mira nici faptul ca adminstrarea noilor reglementari a creat un adevarat haos. Institutiile statului nu sunt informatizate, procedura este complicata (contribuabilii trebuie sa mearga in trei locuri diferite pentru a depune declaratiile si a-si achita contributiile, la oficiul fortelor de munca, la casa de pensii si la casa de sanatate), iar formularele ce trebuie completate sunt greoaie si neclare.

In plus, chiar administratia a fost nepregatita pentru prima luna de impunere, in sensul ca formularele legale au aparut tarziu, iar conturile in care trebuiau facute platile nu se cunosteau cu o zi inainte de termenul legal de plata.

Cu alte cuvinte, contribuabilul care si-a dorit sa-si achite in timp util obligatiile, chiar in conformitate cu aceste acte normative neclare si contradictorii, a fost pus in imposibilitatea de a face acest lucru tocmai de viciile sistemului de administrare.

Un sistem care nu a facut progrese in materie de informatizare sau, mai precis, in ceea ce priveste legaturile intre institutii.

De asemenea, administrarea sistemului nu poate oferi un cont unic in care contribuabilul sa plateasca suma de bani datorata, urmand ca, apoi, institutiile statului sa-si distribuie banii in functie de cota care le revine. Desigur, aceasta situatie este reclamata de ani de zile de agentii economici. Ei vorbesc, ei aud.

Acum insa sistemul de administrare este pus in situatia de a lucra nu cu agenti economici, ci cu persoane fizice, cu oameni care nu sunt contabili sau angajati ai departamentelor de contabilitate in a caror responsabilitate se afla, intre altele, din pacate, si statul la cozile formate la administratiile financiare sau alte institutii ale statului.

Or, acesti oameni, care lucreaza in alte domenii de activitate, nu sunt dispusi sa mai suporte o birocratie umilitoare. Daca tot li se iau banii, oamenii doresc sa se intample acest lucru civilizat, in acord cu secolul informatic in care traim.

Ceea ce insa ma mira si, in acelasi timp, ma indigneaza a fost atitudinea oficialilor guvernamentali in fata schimbarilor Codului fiscal. Premierul Boc a afirmat ca nu este nici o problema, chiar daca contribuabilii erau exasperati de lipsa de claritate a noilor prevederi legale.

Ministrul finantelor, Sebastian Vladescu, i-a sugerat grosolan unui jurnalist ca ar putea fi platit printr-o metoda ce are de-a face cu evaziunea fiscala. Iar ministrul muncii, Mihai Seitan, a pus bomboana pe coliva. El a afirmat ca termenele de depunere a declaratiilor vor fi prelungite si ca nimeni nu va fi amendat daca nu a platit in termenul legal.

Totul a fost pe vorbe, fara ca, pana la aceasta ora, guvernul Boc sa fi emis si un act normativ scris in acest sens. Astfel, Seitan a indemnat in mod public la nerespectarea legii, ceea ce parea, totusi, inimaginabil chiar si pentru guvernul Boc.

Adevarul este ca prin declaratii si prin felul in care a fost gandita modificarea Codului fiscal, guvernul Boc nu face altceva decat sa sfideze contribuabilul. Dupa ce a sfidat realitatea, Boc sfideaza si contribuabilul.

Din pacate, o astfel de atitudine a declansat deja, pe buna dreptate, o reactie asemanatoare in randul celor care sunt chemati sa plateasca noile contributii. La randul lor, ei vor cauta solutii.

Apelul la greva fiscala si cererea organizatiilor neguvernamentale de a abroga modifcarile Codului fiscal sunt doar doua tipuri de reactii pe care le propune societatea civila. La acestea se adauga indemnurile specialistilor in dreptul muncii si drept constitutional de a chema in instanta guvernul.

Cand un guvern ajunge sa-i sfideze pe cei in numele carora este instalat la administrarea tarii, atunci cu siguranta acel guvern va iesi foarte curand pe usa din dos a politicii.