O strategie pentru linistea Europei

Strategia fiscala este buna, dar nu poate compensa risipa bugetara data de felul in care banii publici sunt inca distribuiti dupa criterii ce tin de clientela politica.

Strategia fiscal-bugetara pentru perioada 2012-2014, recent adoptata de Guvernul Romaniei, a atras atentia publicului prin faptul ca prevede continuarea masurilor de austeritate.

Dincolo de dispozitiile economice cuprinse in strategie, se cuvine sa facem, mai intai de toate, cateva consideratii de principiu.

Strategia fiscala este unul dintre documentele cu o importanta majora pentru economia romaneasca. In primul rand, pentru ca documentul este unul fundamental pentru ceea ce se numeste "semestrul european", adica reglementarea care armonizeaza tarile Uniunii Europene in materie de disciplina fiscala.

Prevederile "semestrului european" obliga statele membre sa transmita Comisiei Europene, pana la jumatatea fiecarui an, strategia fiscala. Exista, de asemenea, intentia ca, intr-un viitor apropiat, fiecare stat sa transmita la Bruxelles, pentru avizare, chiar bugetele de stat.

Aceasta masura este vazuta ca o garantie in plus pentru respectarea, de catre fiecare stat membru al Uniunii, a echilibrelor economice si angajamentelor asumate prin strategia fiscala.

Deocamdata, strategia fiscal-bugetara este un instrument prin care Comisia Europeana incearca sa responsabilizeze statele membre si sa controleze, in limitele prerogativelor actuale, disciplina si angajamentele financiare pe care statele membre si le-au asumat in cadrul institutiilor si tratatelor europene.

In al doilea rand, strategia fiscala are parte de precizari ferme, in Romania, in interiorul legii responsabilitatii fiscale. Ea tebuie adoptata de guvern si trimisa Parlamentului cel mai tarziu pana in luna mai a fiecarui an.

De prisos sa mai spunem ca anul acesta legea a fost incalcata cu nonsalanta, in sensul ca strategia fiscal-bugetara nu a fost dezbatuta in Parlament.

Ideea legii responsabilitatii are doua elemente importante. Primul este legat de faptul ca strategia se doreste a fi baza de plecare pentru mult-asteptatul buget multianual intocmit de catre Ministerul Finantelor.

Al doilea este ca strategia fiscala sa fie dezbatuta public si sa fie adoptata in Parlament. In logica de mai sus, strategia fiscal-bugetara adoptata de catre guvern in aceasta vara este de neinteles.

Putem intelege ca, de fapt, este vorba despre o rectificare a strategiei deja adoptata in primul semestru al acestui an. In acelasi timp, este ingrijorator faptul ca modificarile strategiei, multe sau putine, esentiale sau nu, ar trebui dezbatute public, ceea ce, in aceasta vara, nu s-a intamplat.

Indicatorii importanti ai strategiei si mijloacele de atingere a lor in urmatorii trei ani trebuie supusi dezbaterii publice.

Ar trebui ca principalii actori economici, sociali si politici ai societatii romanesti sa poata formula o opinie asupra indicatorilor macroeconomici inclusi in strategie si asupra principalelor cai de atingere a acestora. Nici in primavara, nici acum, la sfarsitul verii, nu s-a respectat principiul transparentei elaborarii strategiei fiscal-bugetare.

Toate acestea ar putea parea amanunte. Nicidecum. Un document important la nivel european si national trebuie sa urmeze toate aceste proceduri, in aparenta formale.

Presedintele Romaniei, Traian Basescu, vorbeste deja despre teme europene importante: cedarea de suveranitate catre Uniunea Europeana, crearea Statelor Unite ale Europei, armonizarea politicii fiscale europene si, nu in ultimul rand, crearea unui guvern european. Este bine ca Traian Basescu aduce in discutie astfel de teme.

Ca de obicei, insa, in stilul sau caracteristic, Basescu vorbeste despre aceste teme ca si cum subiectul ar fi deja transat, ca si cum pozitia Romaniei a fost deja cristalizata si adoptata. In mod normal, presedintele Romaniei ar trebui sa deschida aceste teme pentru a asculta toate opiniile din societatea romaneasca, pentru ca specialistii, tehnicienii, sa poata estima avantajele si dezavantajele pe care aceste decizii le-ar aduce societatii romanesti si economiei.

In mod firesc, Traian Basescu ar trebui sa creeze o platforma de dezbatere a acestor teme, la care domnia-sa sa fie moderatorul, pentru a decanta opiniile si argumentele politice si tehnice legate de subiectele care framanta intreaga Europa. In lipsa unor dezbateri institutionalizate, raspunsurile societatii sunt episodice si partial fundamentate.

Astfel, prima replica a venit de la omul de afaceri Dinu Patriciu care, intr-un editorial din cotidianul "Adevarul", vorbeste despre propunerile Angelei Merkel si ale lui Nicolas Sarkozy (asadar, nu ale lui Traian Basescu) avansate ca urmare a summit-ului de la Paris referitoare la crearea unui guvern european si la armonizarea politicii fiscale in zona euro.

Dinu Patriciu respinge solutiile avansate de cei doi lideri europeni, spunand ca acestea impart Europa in doua tabere: una liberala, care nu accepta aceste propuneri, si alta imperiala. Este un punct de vedere, care, in fapt, certifica faptul ca teme care pleaca de la strategia fiscala si ajung la subiectele europene majore ar trebui discutate in spatiul public.

Traian Basescu da senzatia din nou - pentru a cata oara? - ca decizia a fost deja luata si ca dezbaterile nu-si mai au rostul. De asemenea, sa nu uitam ca toate solutiile aduse in discutie, in aceste zile, se refera la zona euro. Pentru statele din afara zonei euro, solutiile pot fi mai complicate si mai dificil de gasit.

Continutul si mijloacele de realizare ale strategiei fiscale nu aduc noutati. Nu ne asteptam ca austeritatea sa inceteze. Macar pentru faptul ca deficitul bugetar va trebui sa scada in continuare.

Problema consolidarii fiscale romanesti se loveste de trecerea la noul mod de calcul al deficitului bugetar. Chiar daca, in aparenta, in Romania a scazut deficitul, in fapt, tensiunile din buget exista in continuare. Acestea vor fi si mai pregnante incepand de anul viitor, atunci cand se va aplica noul mod de calcul al deficitului.

In acest moment, sunt amanate o serie de cheltuieli sau nu sunt luate in calculul deficitului bugetar. Este vorba despre arieratele statului, un capitol la care progresele intarzie, in ciuda conditionarilor impuse de acordurile cu Fondul Monetar International; despre amanarea platilor datorate unor hotarari judecatoresti definitive privind drepturile salariale din anumite domenii bugetare; despre modelul de parteneriat public-privat practicat de Ministerul Dezvoltarii, prin care investitorii privati finanteaza astazi lucrarile de infrastructura pentru a-si primi banii de la buget peste cativa ani.

In fine, este vorba despre impactul pe care il au in buget companiile de stat ale caror rezultate financiare vor fi incluse in noul mod de calcul al deficitului bugetar, respectiv de la metoda de calcul bazata pe cash la cea bazata pe angajamente.

Toate aceste elemente vor arunca in aer deficitul bugetar in anii viitori si vor face ca progresele de astazi sa para neinsemnate. De altfel, asupra acestui fapt si asupra schimbarii metodologiei de calcul al deficitului bugetar avertizeaza chiar scrisoarea de intentie a acordului aflat in derulare cu FMI si CE.

Si, aunci, strategia fiscala consacra continuarea austeritatii. Amanarea indexarii pensiilor corespunzatoare gradului I si II de munca (dupa ce, anul acesta, s-a realizat deja o indexare pentru o parte dintre pensionarii din aceste categorii, ceea ce va crea o inegalitate in interiorul grupei de pensionari), impozitarea tichetelor de masa si de vacanta (desi, prin proiectul de modificare a Codului fiscal, tichetele de vacanta nu vor fi impozitate), reevaluarea impozitului pe proprietate (desi, mai nou, reevaluarea impozitelor pe locuinte s-a amanat dupa anul 2012).

Din aceste motive, este dificil de inteles in ce masura strategia fiscala se aplica si de cand.

Pentru ca marea tentatie pare a fi aceea de a duce masurile delicate din punct de vedere social dupa anul 2012. Mai este un element ingrijorator, si anume acela ca legea responsabilitatii este tot mai des calcata in picioare.

O data, in ceea ce priveste strategia fiscala, a doua oara, in ceea ce priveste rectificarea bugetara, prilej cu care Consiliul fiscal a avut o atitudine transanta, prin care a considerat ca guvernul incalca, practic, legea. Este adevarat ca, ulterior, premierul Boc a afirmat ca s-a obtinut o derogare de la Comisia Europeana pentru rectificarea din aceasta vara.

In fine, este de vazut in ce masura guvernul va respecta si paragrafele legale care ii cer sa nu opereze majorari salariale cu 180 de zile inainte de alegerile locale sau generale.

Chiar daca se vorbeste despre descentralizare, existand si proiectul reorganizarii teritoriale care probabil va fi "reincarcat" in aceasta toamna, in fapt, putem vorbi despre mai mult centralism. Cel mai recent exemplu este chiar trecerea Casei de Asigurari de Sanatate in coordonarea Ministerului Sanatatii.

Care va fi diferenta dintre coordonare si autonomie vom vedea in curand. Cu atat mai mult cu cat putem constata cum autoritatile de reglementare, candva definite ca autonome, au ajuns astazi direct in subordinea premierului.

Dincolo de strategie, austeritate si temele europene, guvernul ar trebui sa inchida robinetele prin care se scurg banii publici in interes politic si de gasca.