Miracolul posibil al economiei romanesti

Pentru a avea un an 2011 cu adevarat mai bun, este nevoie de bani si de investitii. Dar, pentru ca acest lucru sa se si intample, Romania are nevoie de un miracol.

Expresia cea mai folosita la acest hotar dintre ani a fost "sa avem un An Nou bun". Vorba contine, in sine, o mare doza de speranta, ba chiar, se poate spune, un dram de incredere intr-un miracol.

E firesc, omeneste vorbind, ca atmosfera Sarbatorilor de iarna sa ne faca sa speram in miracole. Cand spunem "sa avem un an mai bun" includem si doza de miracol pe care economia romaneasca ar trebui sa o produca anul acesta sau in viitorii ani.

Un "miracol" ar insemna ca eventuala crestere economica sa coboare din inaltul cifrelor macroeconomice pozitive la nivelul salariului, venitului sau intr-un sens mai larg, la nivelul de trai al cetateanului roman.

Poate fi, insa, economia romaneasca, anul acesta, sau intr-un viitor apropiat, capabila de un asemenea "miracol"?

Cei doi ani de criza, 2009 si 2010, nu lasa sperante pentru un miracol romanesc, intelegand prin aceasta o crestere apropiata de potentialul economiei si care sa aiba loc pe o perioada indelungata de timp.

De ce? Ultimii ani nu au dat semnalele schimbarii de structura a economiei. Care ar putea fi motoarele de crestere si in ce masura ele ar putea fi ambalate astfel incat sa conduca la cresterea economiei?

Ca de obicei, in ultimii ani, Romania asteapta mult de la exporturi.

Este adevarat ca, in ultimii 15 ani, structura exporturilor romanesti s-a modificat. Nu substantial, insa. In anii '90, exporturile erau dominate de prelucrarea in lohn, de fier vechi, de lemn si de cherestea.

O structura, evident, primara care nu ingloba cunostinte sau tehnologie, ci se baza pe vanzarea de materii prime.

Astazi, exporturile romanesti includ marfuri cu valoare adaugata mai mare (automobile, terminale de telecomunicatii si produse informatice), dar pastreaza intr-o proportie semnificativa atat produse cu prelucrare medie (produsele siderurgice), cat si eternul lohn de produse textile si incaltaminte la care s-a adaugat acest tip de procesare din industria auto.

Este, fara indoiala, o schimbare in bine, dar nu una substantiala.

Cu atat mai mult cu cat produsele cu valoare adaugata ridicata sunt legate de prezenta in Romania a doar doi investitori (Renault si Nokia) si au depins in buna masura si de o anumita conjunctura de piata, adica de programul "Rabla" de anul trecut, din Germania.

In acelasi timp, exporturile romanesti sunt dependente de un numar limitat de companii (90% din cifra de exporturi este realizata de 100 de firme), ceea ce arata o concentrare a economiei romanesti.

De asemenea, firmele romanesti nu au reusit sa-si diversifice pietele de vanzare, 70% din exporturi mergand, in continuare, catre economiile europene. Asia, Africa, Orientul Mijlociu sunt piete prea putin accesate de catre companiile din Romania.

Acest fapt arata o dependenta extrema a economiei noastre de pietele europene si, in general, de cresterea acestor economii.

Daca inainte de criza, piata Uniunii Europene era un garant de integrare si de crestere, deci un avantaj, criza a transformat aceasta legatura stransa intr-un cvasihandicap.

Scaderea sau incetinirea pietelor europene a afectat si economia noastra, iar acum speranta cresterii vine doar de acolo.

Asadar, in materie de exporturi, cresterea este puternic dependenta de Europa, depinde de un numar redus de companii (majoritatea dintre ele fiind multinationale, iar acestea pot decide, la un moment dat, o plecare sau o delocalizare partiala a activitatii) si nu putem vorbi de marfuri de inalta tehnologie.

De aceea, "minunea" nu va veni de la exporturi.

Acestea vor aduce cel mult salarii ceva mai mari unui numar limitat de salariati si, eventual, pastrarea locurilor de munca in companiile care exporta. Exporturile nu vor aduce "minunea", ci, cel mult, vor fi un colac de salvare pentru o parte a economiei.

Nici de la consumul intern nu ne putem astepta la minuni. Anii de boom, 2004-2008, cu modelul lor de crestere (deschiderea creditului catre persoane fizice, cresterea sumelor trimise de muncitorii romani in strainatate) nu se mai pot repeta.

Chiar daca salariile din sectorul bugetar vor inregistra cresteri fata de anul 2010, taierile drastice de salarii operate anul trecut in sectorul public, dar si in mediul privat, precum si disponibilizarile efectuate isi vor continua efectele si anul acesta.

Mai mult decat atat, presedintele Basescu a anuntat, deja, planul grosier de disponibilizari in sectorul bugetar. Se intelege ca masurile de austeritate se vor muta din zona taierii de cheltuieli bugetare, prin reducerea salariilor, in aceea a disponibilizarilor.

Vom avea o reducere a aparatului bugetar de la 1.270.000 de angajati la 900.000 de persoane. In cat timp? In ce domenii? Pe ce baze de analiza?

Sunt intrebari la care, deocamdata, nu avem raspunsuri. Stim insa cert ca vom discuta despre disponibilizari de personal, pentru ca datele au fost anuntate de Traian Basescu si ceea ce spune Basescu in materie de austeritate se si intampla.

De aceea, consumul nu va fi un motor important de crestere, ceea ce, in sine, va continua sa fie o problema delicata pentru companiile care activeaza pe piata romaneasca. Sa nu uitam ca, Polonia nu a intrat in criza si datorita faptului ca nu a scazut consumul intern, ba dimpotriva.

Singura minune pe care ar putea sa o produca economia noastra ar fi de a gasi bani pentru investitii.

Exista o nevoie enorma de fonduri pentru investitii in domenii precum: infrastructura, energetica, indeplinirea obligatiilor de mediu asumate prin tratatul de aderare la Uniunea Europeana, agricultura si spatiul rural si turismul.

Concret, numai complexurile energetice Rovinari si Turceni au nevoie de investitii estimate la aproximativ doua miliarde euro; reactoarele nucleare 3 si 4 de la Cernavoda, la care statul jongleaza cu actiunile, sunt si ele investitii de patru miliarde de euro, iar rezervele de hidrocarburi din Marea Neagra (un bun potential aspirator de investitii) sunt date uitarii.

Sunt doar cateva exemple, dar ele pot continua. De unde pot veni banii? Fondurile publice vor fi, evident, limitate si, deocamdata, neinspirat gestionate.

Cea mai clara dovada este ca bugetul de stat finanteaza, in continuare, aproximativ 40.000 de proiecte de investitii in loc sa se focalizeze pe cateva sute esentiale si pe cateva zeci fundamentale.

Fondurile europene ar putea fi cele mai profitabile.

Dar pana acum absorbtia acestora s-a derulat greoi, cu multa birocratie si fara rezultate notabile. Sa nu uitam ca anul 2013 este foarte aproape si ca, in curand, actualul exercitiu bugetar european se va incheia, chiar daca banii, atrasi prin proiecte aprobate, se vor putea consuma si la doi ani dupa termenul limita al bugetului european.

Mai sunt apoi imprumuturile externe dedicate investitiilor, dar tocmai am aflat ca patru miliarde de euro stau neutilizati.

In fine, ultima sansa este cea a fondurilor private atrase in economie ca investitii directe sau sub forma unui parteneriat cu sectorul public. Vom putea vorbi despre minuni in economia romaneasca doar atunci cand vor veni bani. Fara bani, nu vor exista niciodata "ani cu adevarat mai buni".

Administratorii economiei romanesti si oamenii politici ar trebui sa se concentreze catre acest obiectiv.

Bataliile politice dambovitene, sterile si complet neproductive, nu vor avea efecte importante in societatea romaneasca. Doar banii si investitiile mai pot face minuni.

Verdict oficial în cazului celei mai așteptate autostrăzi din România. Când va fi gata A7: „Nu avem emoții!”

Moldova încă este singura regiune din România fără autostrăzi, care să o „lege” de restul țării. Totuși, instituțiile responsabile pentru dezvoltarea infrastructurii rutiere promit...

Banca Europeană de Investiţii va avea reguli mai simple pentru împrumuturile necesare investițiilor militare

Banca Europeană de Investiţii (BEI) îşi va relaxa regulile privind împrumuturile pentru proiecte cu utilizare duală, militar-civilă, pentru a finanţa mai multe investiţii legate de...