Guvernul Boc bate pasul pe loc

Un bilant la mai putin de 100 de zile de guvernare Boc ar putea fi hazardat. Nu este asa, insa, daca ne gandim ca in timp de criza deciziile trebuie luate rapid.

Asteptarile de la guvernul Boc sunt mari. Actualul Executiv a venit la putere pe baza promisiunilor electorale facute de actualii parteneri de guvernare: cresteri de salarii, cresterea pensiilor, o sumedenie de subventii in domeniul social sau in economie.

Insa, guvernul Boc se confrunta cu doua dificultati majore, care au fost omise in exuberanta electorala: pe de o parte, o administrare dezordonata a finantelor statului, in special in ultimele trei luni ale guvernului Tariceanu, fapt care a condus la un deficit bugetar important, si, pe de alta parte, criza economica, o situatie de exceptie pentru economia romaneasca in ultima jumatate de secol.

Care este bilantul de pana acum al guvernarii cabinetului Boc? Bilele albe ale acestui guvern sunt date de alcatuirea bugetelor publice si de incercarile de reducere a cheltuielilor bugetare. Bugetul de stat si cel al asigurarilor sociale au fost indelung negociate cu partenerii sociali, sindicate si patronate.

Acest lucru, altfel binevenit, ar trebui sa aiba ca efect o acceptare a constrangerilor bugetare. In plus, in bugetul consolidat exista o serie de tinte ambitioase: nivelul investitiilor si excedentul bugetului asigurarilor sociale.

Am asistat, de la instalarea guvernului Boc si pana in prezent, la o serie de incercari de reducere a cheltuielilor bugetare, unele bine articulate, coerente, altele nefundamentate. O miscare logica a fost aceea de blocare a 150.000 de posturi care erau bugetate in administratia centrala. Masura a fost binevenita, pentru ca, in ultimii ani, aparatul bugetar s-a umflat peste masura atat in ceea ce priveste numarul functionarilor, cat si nivelul cheltuielilor salariale.

De asemenea, o masura salutara luata de guvernul Boc a fost aceea de a plati cu prioritate, de la buget, facturile restante. Este limpede ca, in pofida declaratiilor reprezentantilor actualului Executiv, intarzierile la plata facturilor emise de clientii institutiilor de stat in timpul guvernarii Tariceanu sunt in logica economiei. Este important insa ca bugetul de stat nu a fost un factor de blocaj economic, care sa fi adus mari dificultati economiei romanesti.

Fara indoiala, guvernul Boc a inregistrat si o serie de bile negre. Au fost balbaielile legate de incercarile, uneori haotice, de scadere a cheltuielilor. Interzicerea cumularii pensiei cu salariul de catre functionarii care lucreaza in aparatul bugetar, reducerea personalului din administratia centrala cu 20% si taraganarea adoptarii masurilor anticriza sunt temele la care s-a impotmolit actualul guvern.

Aproape zilnic apar noutati privind schimbari de ordin fiscal sau salarial: devansarea calendarului de crestere a accizelor, cresterea impozitelor locale, introducerea impozitului forfetar sau taierea sporurilor salariale ale bugetarilor.

Este, totusi, esential ca modificarile Codului fiscal sa se faca logic si sa respecte legislatia privind dezbaterea publica a noilor acte normative.

Din pacate, proiectele de investitii sunt in intarziere, daca nu chiar intr-o zona de incoerenta. Pe de o parte, premierul Boc vorbeste despre marile proiecte de investitii, ele fiind incluse si in bugetul de stat la capitolul cheltuieli, pe de alta parte, ministrul transporturilor, Radu Berceanu, afirma ca nu sunt suficiente fonduri pentru proiectele de infrastructura.

Un element ingrijorator este cel privind nivelul incasarilor bugetare in primele doua luni ale anului. Ele sunt cu 15% mai mici decat in perioada similara a anului trecut. Situatia este delicata, tinand cont de faptul ca anul acesta, in bugetul de stat, sunt prevazute venituri mai mari decat in urma cu un an (49 miliarde euro, in 2009, fata de 44 miliarde euro in 2008, conform executiei bugetare).

Nerealizarea veniturilor bugetare va da multa bataie de cap actualului guvern. Veniturile bugetare mai mici vor conduce ori la cresterea deficitului bugetar, lucru extrem de complicat in conditiile in care Comisia Europeana ar putea declansa procedura de deficit excesiv impotriva Romaniei, sau in conditiile in care exista un acord de imprumut extern, ori o reducere drastica a cheltuielilor bugetare sau, mai precis, o taiere de la capitolele de investitii.

In plan social, situatia este tensionata. In mod normal, furtunoasele intalniri care au avut loc cu partenerii sociali, cu ocazia elaborarii bugetului de stat, ar fi trebuit sa-si arate roadele. Intelegerile convenite ar fi fost normal sa fie respectate si sa aduca anul acesta pacea sociala de care are atata nevoie guvernul. Amenintarile cu greva care vin dinspre sindicate arata ca intelegerile facute pe marginea bugetului nu au fost consistente si ca “bomba sociala” ticaie inca la Palatul Victoria.

Una dintre temele cele mai fierbinti ale momentului este aceea a imprumuturilor interne si externe menite sa finanteze deficitele, cel bugetar si cel de cont curent. Daca tema imprumutului extern este in plina discutie si negociere, un semn al slabiciunii trezoreriei bugetare este procesul repetat de emisiuni de titluri de stat care se lanseaza pe piata interna.

Promisiunile electorale vor urmari actualul guvern. Vor fi pacatul originar de care guvernul PD-L + PSD nu se va izbavi decat atunci cand ele vor fi satisfacute. Deocamdata, tot ce s-a promis in campania electorala s-a amanat sine die, fapt justificat de momentul delicat prin care trece economia romaneasca.

Nu in ultimul rand, masurile anticriza lipsesc cu desavarsire. Neimpozitarea profitului reinvestit nu s-a legiferat si este dificil de spus daca se va respecta termenul promis de guvern pentru aplicarea acestei prevederi, aprilie 2009. Capitalizarea CEC si Eximbank asteapta avizul Comisiei Europene, iar noile reglementari privind TVA, anuntate de guvern, inca sunt asteptate.

Poate este prea devreme sa facem un bilant al guvernarii. Dar este cert ca timpul nu lucreaza in favoarea actualului Executiv, iar deciziile ar trebui sa fie cat mai rapide. Pentru ca, acum, o decizie proasta este mai buna decat nici o decizie.