Factura suspendarii lui Basescu

Planul de suspendare a presedintelui Traian Basescu a functionat impecabil. Cu o singura exceptie: a ignorat, cu buna stiinta, efectele din economie.

A fost un plan perfect. Totul a inceput dupa instalarea guvernului Ponta, prin preluarea tuturor parlamentarilor care au dorit sa schimbe tabara. Si nu au fost putini. Fosti parlamentari de la PDL au migrat catre putere. Unii dintre ei s-au "transferat" la PNL sau PSD, altii au devenit independenti, iar UNPR a trecut, pur si simplu, cu arme si bagaje in sustinerea noului guvern. Traseismul politic, adus la paroxism de PDL si mult-hulit de USL, a fost dat uitarii. Traseismul este criticabil doar cand esti in opozitie, la putere el este tolerabil si, in orice caz, binevenit.

Cert este ca prima parte a Planului, consolidarea majoritatii parlamentare, a functionat. Apoi, Planul a continuat: razboiul pentru reprezentarea Romaniei la Consiliul European. Pentru ca nimic sa nu stea in calea Planului, Monitorul Oficial a fost mutat din subordinea Parlamentului in cea a secretariatului general al guvernului.

Viteza Planului

La inceputul saptamanii trecute, Planul a capatat o viteza nemaivazuta. Nimic nu a rasuflat, nimic nu s-a aflat. A plecat de la o sesiune extraordinara a Parlamentului si s-a ajuns la schimbarea conducerii celor doua camere legislative. Astfel, intr-o singura zi, a avut loc revocarea lui Vasile Blaga, presedintele Senatului, si a Robertei Anastase, presedintele Camerei Deputatilor, si inlocuirea lor cu oameni ai majoritatii si ai actualei puteri politice. La aceste schimbari s-au adaugat revocarea Avocatului Poporului si cateva ordonante de urgenta referitoare la Curtea Constitutionala si la referendumul de demitere a presedintelui. Planul se apropia de scopul final: suspendarea presedintelui.

Degeaba, opozitia a urlat ca din gura de sarpe ca au fost incalcate procedurile si regulamentele parlamentare. De asemenea, degeaba fostii presedinti ai camerelor parlamentare au atacat revocarea lor la Curtea Constitutionala a Romaniei (CCR). CCR a decis luni, 9 iulie a.c., ca schimbarea a fost constitutionala.

Viteza a fost punctul forte al Planului. In termeni manageriali, felul in care a fost administrat Planul seamana cu eficienta unei companii multinationale si nu cu ceea ce suntem obisnuiti in politica. Rareori poti gasi in politica romaneasca o eficienta de acest nivel: rapiditate, hotarare, surpriza pentru adversari si coerenta. A fost ca in manualele de business: un scop bine definit, etape clare de realizare si cai de urmat.

Si Planul a fost dus pana la capat. Presedintele Basescu a fost suspendat. Planul a functionat impecabil, chiar daca a fortat regulamentele, procedurile sau legile.

Nu putem trece cu vederea abuzurile

Desigur, daca am admirat eficienta, nu putem sa trecem cu vederea abuzurile. Noile abuzuri sunt justificate prin existenta celor vechi. Fortarea legii este justificata prin fortarile facute de catre fosta guvernare. Din aceste puncte de vedere, inceputul unei guvernari care se doreste a fi de lunga durata ar fi trebuit sa fie impecabil. Cu atat mai mult cu cat, noua putere a promis, in opozitie fiind, ca va guverna pe principii complet diferite. O guvernare care sa nu mai politizeze administratia, sa nu abuzeze de ordonante de urgenta si care, in general, sa se faca in respectul legii.

Pe cine sa credem cand discutam de respectarea statului de drept? Notiunea este atat de inefabila incat este dificil de definit. Statul de drept nu poate fi prins intr-o ecuatie matematica simpla. Fiecare dintre noi avem propria experienta, propria perceptie asupra statului de drept. Este la fel ca in urma cu 15 ani cand discutam cu pasiune despre statutul de economie de piata al Romaniei. Si atunci, si acum, criteriile erau complicate, dar, in cele din urma, rapoartele institutiilor internationale sunt cele care dau verdictul.

Efectele asupra economiei

Ceva a ignorat Planul. Si anume, efectul aplicarii lui asupra economiei romanesti. Leul a sucombat in fata euro si a dolarului. Nu mai este o surpriza pentru nimeni ca intr-o tara in care se declanseaza schimbarile presedintilor celor doua camere parlamentare si suspendarea presedintelui tarii, moneda locala va fi afectata. Politicienii care au declansat Planul au stiut, dar nu i-a interesat. Planul politic a fost pentru ei infinit mai important decat situatia din economie. Si, astfel, factura pe care o plateste cetateanul din scaderea leului este un efect colateral al Planului.

Cert este ca economia a intrat in umbra. Reforma sanatatii este in dezbatere publica, dar nimeni nu o dezbate. Vechea reforma, initiata de guvernul Ungureanu, a fost criticata pentru ca incerca sa privatizeze Casa Nationala de Sanatate prin transferarea prerogativelor acesteia catre case private. Se intampla la fel prin actuala reforma? Nimeni nu discuta.

Pe de alta parte, vechea guvernare a ramas agatata de cateva teme economice majore. Ce se intampla cu exploatarea de la Rosia Montana? Ce se intampla cu exploatarea gazelor de sist? Ce se intampla, in general, cu companiile de stat? Ce se intampla cu resursele minerale ale statului? Ce se intampla cu privatizarea managementului companiilor de stat? Sunt dileme care pot fi amanate, cel mult, pana la toamna, la alegerile generale. Cel mai tarziu, la sfarsitul anului, guvernarea USL va trebui sa ia decizii extrem de dificile. Cu atat mai dificile cu cat ele au generat asteptari in momentul in care actuala putere era in opozitie. Este usor sa critici din opozitie privatizarea Cuprumin, dar mult mai dificil sa gasesti o solutie cand esti la guvernare.

Singurul punct fix, intr-o lume romaneasca in miscare, este programul cu Fondul Monetar International (FMI). Vedem acum cat de oportun este acordul cu FMI. De altfel, ministrul finantelor, Florin Georgescu, este singurul demnitar care pare a gestiona economia, evident prin prisma acordului cu FMI. Premierul Ponta a incercat sa se concentreze la nivel declarativ pe problemele economiei, dar senzatia a fost ca deciziile economice sunt in planul doi.

Statul de drept ii ingrijoreaza si pe romani, si pe europeni. Dar factura cresterii euro si dolarului in raport cu leul o platesc cetatenii (se va mai intoarce oare cursul de schimb leu-euro la nivelul de dinainte de declansarea Planului?). Cresterea dobanzii la care se imprumuta Ministerul Finantelor pe piata interna o platesc cetatenii. Un viitor imprumut de pe piata internationala, la un randament mai mare, va fi platit tot de cetateni. Planul a functionat eficient. Politicienii puterii pot fi multumiti. Factura suspendarii lui Traian Basescu o platesc, insa, romanii.